DUPA

| |
Inainte de operatie ma straduiam sa prind curaj. Si incercam sa ma veselesc cu tot soiul de socoteli [de cate ori am luat in gazda purici din autobuze, trenuri, avioane si cati ar fi in total, de exemplu], ca sa-mi risipesc gandurile rele.

Nu era, de fapt, nicidecum nevoie de vitejie silita sau de ganduri neaparat bune. Fusesem convinsa ca voi iesi din operatie mai sanatoasa decat am intrat, toti parametrii interventiei erau perfect controlabili, asa ca [sa v-amintiti asta] ce atata zbucium fara argument?


Am ascultat Roisin Murphy [ma intelesesem in avans cu gasca din sala] in ora aia jumatate cat chirurgul m-a taiat, a cotrobait, a prins de urechi infectia, a dat cu ea de pereti, a zvarlit-o intr-o gaura neagra si m-a cusut la loc.

Am cerut Mars si Cola dupa, afcors! "Bine ca n-ai pofta de smantana, ca de-asta chiar nu e voie", mi-a vanturat medicul-sef aratatorul. Si gata.



Nu povestesc de "surprizele" postanestezice ca sa nu cad si eu in desuet, v-ati prins. Operatia mea a fo de vis, da?

Si daca v-ati scaldat in emotii, din cauza ei, ieri, va multumesc pentru grija. Dar ar fi fo de-o asemenea grija, mai degraba, atunci sau atunci. Alea dureri, nu asta de acum! ;)


Chestiunea fiind impartasita, cine vrea sa-mi numere atzele?

8 reactii:

Claudiu C. spunea...

Servus,

In primul rand, sanatate maxima. In al doilea rand, ce ai patit de ai ajuns la bisturiu? In al treilea rand...prima data e mai greu ca dupa aia te obisnuiesti:). La prima mea operatie nici nu am simtit cum au trecut 8 ore...la a doua (la amigdale) a fost mai nasol...vreo 5 zile am vorbit ca Dolanescu...ca sa nu mai spun ce ma rodea stomacul de foame si cum eram servit cu friptura in spital de asistente si eu nu puteam inghiti...dar a trecut...tot raul spre bine...au trecut 6 ani de atunci si pot numara pe degetele de la o manda de cate ori m-am mai imbolnavit de atunci (tot de la amigdale a fost si prima operatie, un chist intre jugulara si carotida...de la ala puteam sa joc wist cu Sf. Petru)

Sa ai parte numai de bine!!!

Ludmila Corlateanu spunea...

hey, pe mine cand ma-u operat (prin 2006) mi-au pus ceva intravenos care m-a facut sa zbor... pana acum ma chinui sa aflu ce-o fost....
but I'm not an addict.. :))))

sa te faci superbine!!

Paula NEGREA spunea...

Asta a fo prima pentru mine, pff.

Amuzant e ca am scapat foarte multi oameni de cutit in 2009, prin tot soiul de interventii savvy, si la mine a fo clar din prima ca e nevoie de el, fara tagada! [LOL]

Si-o sa fie bine, sigur.

day-dreamer spunea...

Am auzit că prima e cea mai grea. Ziceam că n-o să ajung vreodată pe masa de operaţii şi, până la urmă, un colecist nesuferit mi-a făcut-o. De altfel, singurul din dotare. Şi-a urât gazda atât de mult, încât a simţit nevoia să plece. Ţin minte destule... şi-mi amintesc frecvent (voit), căci nu vreau să uit.
Când m-am trezit din anestezie, le-am povestit, încă ameţită, că visasem că mă plimbam pe plajă. Cu EL. Ciudat... oare chiar am visat?

Paula NEGREA spunea...

@carola Multuuuu

@day-dreamer Day-dreamuiai, de fapt, hehe Si de atunci, EL e brand, cu o pozitionare al naibii de clara, asa-i? Semn de operatie-minune, cu viziuni... :)

dressaddict spunea...

sanatate multa! sper ca e totul in regula! te cautam ieri pe la cursul lui mihai, sa stii!

Paula NEGREA spunea...

Hey! Multumesc mult! O sa fiu bine. Am de cucerit lumea in 2010!

Merg la un curs de jurnalism narativ lunile astea si n-am cum sa vin si la FCV, din pacate...

Am de bibilit si la disertatie, ohoo Ca la nebuni! :)

Salutari doamnelor! Sa ne vedem curand!