Ce ma tine treaza

| |
de Irina Markovits

DIMINEATA...

- muzica mea de pe iPod

De cele mai multe ori, bajbai dupa el si caut ceva care sa ma trezeasca bland. In ultimul timp am pus pe heavy rotation All Thieves, Turn and Turn Again.

Daca nu ma trezesc suficient de bine dispusa, din lista mea “Happy go Lucky” aleg Matchbox Twenty, How far we’ve come sau Journey, Don’t stop believing. Riffurile de chitara si ritmul tinut de baterii do the trick.

- cafeaua cu lapte si aromata discret cu vanilie, bauta la prima ora, tot cu ochii inca lipiti de somn

- ecuatia zilnica cu durata de 10 minute (best case scenario) din fata dulapului

Eu azi cu ce ma imbrac? Cine vreau sa fiu? Ce vreau sa dovedesc? De fapt, mai e nevoie sa dovedesc ceva?

Cu mult timp in urma, agonizam cel putin o ora in fata dulapului, uitandu-ma la umerasele cu rochii, fuste, pantaloni, topuri, la curele, genti si pantofi, studiand inaltimea tocurilor, verificand daca se vede dunga chilotilor prin pantaloni (asa am ajuns sa port numai french knickers).

Am renuntat la perfectionism cand mi-am dat seama ca exista lucruri mai importante si ca jocul din fata dulapului chiar ma obosea, fizic, emotional si mental.

Tortura s-a terminat, eu sunt stapana garderobei mele, iar ea este la dispozitia mea!





- lista zilnica de to-do's, modificate aleatoriu si incontinuu

Updatare bloguri, clicking si double-clicking, verificat structura unei prezentari despre stil, programat sesiuni de shopping, discutat cu cliente, scris articole, revazut un anumit numar de colectii din acest sezon si din urmatorul, facut si platit facturi, mers prin magazine ca sa vad cu ce s-au innoit stocurile, sedinte, intalniri, deadlineuri si meetinguri.

Genul de “6 farfurii invartite ca un jongler in acelasi timp fara sa le lasi sa cada”.

- ce sa gatesc pentru pranz si pentru cina?

- statul pe tocuri inalte

Uneori si statul in trafic poate fi foarte misto, dar asta numai pentru ca lately sunt foarte zen; daca am muzica mea, sunt at my happiest.

- jumatatea de ora de lectura in franceza, dupa ora pranzului

Articole mai vechi decupate din reviste, updateurile din Le Monde si Le Figaro online, exercitii cu cartile Becherelle langa mine, iar daca nu am si nu am timp, ascult macar un Marc Lavoine sau un Calogero.

- un citat de-ale lui Neil Gaiman, gasit de curand

“I've been making a list of the things they don't teach you at school.

They don't teach you how to love somebody. They don't teach you how to be famous. They don't teach you how to be rich or how to be poor. They don't teach you how to walk away from someone you don't love any longer. They don't teach you how to know what's going on in someone else's mind. They don't teach you what to say to someone who's dying.

They don't teach you anything worth knowing.”

Asa ca in fiecare zi invat si mai bifez cate unul din aceste lucruri, care ma tin nu doar pe mine treaza, ci si pe constiinta mea.

- visatul cu ochii deschisi, in mod paradoxal


NOAPTEA...

- ca nu stiu daca sa cred ce spunea Vonnegut in discursul lui despre drumul oamenilor in viata: "The most interesting people I met didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40 year olds I know still don’t."

Mai am 6 ani pana atunci si inca nu stiu in ce categorie ma incadrez.

- cititul atat de multor bloguri, articole, recenzii si update-uri despre moda, design, tablouri, retete gourmet, festivalul Tribeca, ... , le-am si pierdut sirul, ... , iar, din cauza atator click-uri, la ora 2 a.m. intru intr-un maelstrom al virtualului

- ca I should get back on track with my love for art history, doar am o groaza de carti despre "privitul" unui tablou pe care le-am lasat pe jumatate studiate...





- ce lectii de viata am invatat in anul care a trecut

Ce inseamna sa te maturizezi tarziu, daca o decizie buna e cea luata spontan sau una minutios planificata si cantarita.

Dorul de el, cand voi face copii si daca voi fi o mama buna, daca m-am nascut in tara care trebuie, oare un divort e o experienta negativa sau pozitiva si cum functioneaza acele “trial separations” pe care le vezi in filme.

Cat de adevarata e zicala aia cu "It's not the years in your life that count, it's the life in your years".

Cum dai amintirilor locul si valoarea pe care le merita, ce inseamna a doua sansa, cum o recunosti si ce mama dracului faci cu ea...

- ca mi-ar placea sa traiesc timp de un an viata lui Hank Moody

- de ce toata lumea de pe Facebook pare sa duca vieti fantabulastice si extraordinare si toti oamenii au doar statusuri happy, aspirationale sau inspirationale, dar foarte putin autentice

Nu e nimeni trist, pissed off, fara prieteni, frustrat sexual sau down-right bitchy?

- daca imi mut toata muzica de pe laptop pe un hard-disk extern, o sa mai recunoasca iTunes melodiile sau trebuie sa le conectez de fiecare data?

- faptul ca reciclez pungile de plastic va salva planeta iar faptul ca am devenit mai blanda, mai calda, mai generoasa, mai rabdatoare anul asta inseamna ca am o karma buna?

- gasirea raspunsului sau macar a unor argumente care sa imi arate daca sincronicitatea inseamna coincidente

Dar oare exista coincidente sau totul se datoreaza legii atractiei?





- cateodata, pana la 6 dimineata, un re-run al tuturor episoadelor din Anatomia lui Grey

- sa numar oile, but it never works for me

- claxoane de taxiuri, motoare turate de motociclete, sirene de ambulante, alarme ale unor masini, usi trantite, tocuri pe pavaj, picaturi de ploaie pe pervazuri de tinichea, beep-ul unui mesaj pe telefon la ora 2.37 a.m care ma anunta "X a acceptat cererea ta de prietenie pe Facebook", un televizor pus prea tare in apartamentul de deasupra, luminile farurilor care se preling de la stanga la dreapta pe tavan, tresaritul lui Cookie in somn care probabil viseaza ca fugareste soricei

- ziua de maine

5 reactii:

Anonim spunea...

este foarte misto cum si ce ai scris. multumesc :)

Paula NEGREA spunea...

n-a fo vreodat' mai romantic blogul asta... ce-mi place cand ne facem cado moodul asta, zau! :)

Mada spunea...

Sugestiv si sensibil intr-adevar "inventarul" de emotii, am cules printre randuri recomandari de suflet. Fac bine fetele astea ce fac, Paula, pe-aici prin pravalie, take care ce ne-aduci cand revii;)

Paula NEGREA spunea...

pai poate ma-ntorc cu un blog permanent colectiv...

numele mi-ajuta ideaa, nu? :)

Anonim spunea...

Mary Schmich's "Advice, like youth, probably just wasted on the young"[1] was published in the Chicago Tribune as a column on June 1, 1997. In her introduction to the column, she described it as the commencement speech she would give if she were asked to give one.

The column soon became the subject of an urban legend, in which it was alleged to be an MIT commencement speech given by author Kurt Vonnegut in that same year (in truth, MIT's commencement speaker that year was Kofi Annan). Despite a follow-up article by Schmich on August 3, 1997, in which she referred to the "lawless swamp of cyberspace" that had made her and Kurt Vonnegut "one", by 1999 the falsely attributed story was widespread.

When the column was later turned into a song, the University of Zagreb's Faculty of Electrical Engineering and Computing started to play the song Everybody's Free (To Wear Sunscreen) at every graduation ceremony.[2]