Cine mai merită să fie pe copertă?

Revistele glossy româneşti luptă anul ăsta. Să fie mai mult despre vieţile şi bugetele cumpărătorilor, să fie mai isteţ scrise, să-şi apropie abonaţii livrând emoţie măiestru împachetată.

Să ajungă în biblioteca "răsfoitorilor" şi nu în coşul lor de gunoi, de fapt, dându-le acestora tot mai multe motive de a le îndrăgi şi păstra.

Pentru mine, coperta e un bun motiv de a ţine o revistă glossy mult şi bine şi de a mă întoarce, într-un moment de răgaz, pe ea. În special dacă personajul e proaspăt descoperit şi, prin povestea lui, relevant pentru imaginea lumii fix la acel moment dat.

Şi-aici ajung la un bai: de vreo cinci ani, pe copertele revistelor de femei "circulă" aceleaşi chipuri şi trupuri.

Pentru că sunt, desigur, imagini ce vând fără mari bătăi de cap la poveste. Nu pentru că sunt personaje ce "mişcă munţii" în vremea lor, de-ar merita să le fie spusă povestea.





Tocmai de asta vă şi întreb cine credeţi că mai merită să fie pe coperta unei reviste în 2010: NAME-urile fără miez sau NO NAME-urile cu miez? Voi pentru cine aţi da banii mai degrabă?

Şi pentru că tot am adus vorba: oare o revistă românească mai are, în vremurile astea, puterea de a face dintr-un NO NAME un NAME?

Oare bărbaţii chiar ghicesc în genţi?

Păşim elegant şi subjugăm cu gleznele fine. Dar pantofii ne "ţin" nouă, de fapt, toată încrederea. Nu gleznele subţiri, nici coapsele generoase atent, nici talia mlădioasă. Nici chiar sânii frumoşi-de-le-surâzi.





"Îi spăl, îi periez, îi cremuiesc după fiecare purtare. Am o trusă speciala pentru ei, ca o trusă cosmetică, cu spray, perie, cârpa, cremă, loţiune. Îmi sunt bijuterii vii", îi mărturisea una dintre noi lui Brăduţ Ulmanu.

Iar el ne scria 'napoi tuturor, foarte sănătos la cap, că bărbaţii nu ne judecă mai niciodată după cât ne sunt de frumoşi sau de urâţi pantofii. Să fie clar.


Cum nu ne merită, bărbaţii ăştia ignoranţi, gândindu-ne la toată străduinţa de a face slalom impecabil pe tocuri de 12, zilnic, printre ei...

Totuşi, trebuie să vă mărturisesc, ladies, că eu nu-i cred chiar neatenţi. Ba, dimpotrivă, îi bănuiesc de-un alt focus pe bărbaţi. Un focus cu rezultat mult mai pertinent în ceea ce ne priveşte pe noi femeile.

Ei nu se mai uită de mult la pantofi, pentru că ne ghicesc bine de tot în geantă.





Şi pentru că am adus vorba: oare chiar suntem după cum, uneori, alegem mâinile în buzunar în locul genţii? Sau după cum, alteori, ne adăpostim cu totul în ea? Sau după cum, rar, geanta e frumoasă, fără să fie exagerat de scumpă? Sau...

No, cum mai e sa fii femeie?

Womanity e-un "mozaic" interactiv. Un loc ce cauta, strange si impartaseste ganduri si sentimente despre cum mai e sa fii femeie. Un site de expresie si schimb marca Thierry Mugler & MSN.





Privit atent, e-un user generated content ce nazuieste dupa insights / drivers. Un focus grup tare istet, ce nu agaseaza mai deloc, asa-i? O inspiratie pentru noi tipuri si concepte brici de produse de lux, se-ntelege.

"Poate cea mai relevanta pentru Noua Ordine e intinderea stapanirii consumatorului chiar in zona creatiei", scriam eu odata. "We are ready to become whatever the users want", declara mai marii grupului Clarins, confirmand profetia.


No, ladies, cum mai e sa fii femeie? Si cam ce produs ar trebui sa se inventeze ca sa va unga pe voi la suflet anul asta?