Intretinut din vanzarea de parfumuri si piese din linia accesibila McQ, brandul Alexander McQueen n-a fost niciodata o afacere pentru grupul Gucci.
Dar a fost ”motzul”, intre Yves Saint Laurent, Gucci si Balenciaga, printr-un creator-spectacol care a deturnat, de la an la an, tot mai seditios, protocolul prezentarilor de moda si care a alimentat fenomenul-soc Lady Gaga.
In lipsa LUI, sunt aproape convinsa ca brandul nu-si va mai avea rostul. Nici pe scena, nici in piata. Gresesc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 reactii:
In general marcile care au continuat sa dureze pe piata au avut mostenire la disparitia fondatorilor lor, un patrimoniu suficient de bine definit pentru a putea fi usor de recunoscut de toata lumea. Un bun exemplu este Chanel, cu taiorul, perlele si cameliile sale.
In ceea ce-l priveste pe McQueen desi nu putem spune ca a lasat coduri stilistice suficient de precise, piese iconice, el a reusit totusi sa lase o mostenire emotionala gotica, baroca, suficient de intensa pentru a-i servi unui eventual succesor in asigurarea coerentei si integritatii marcii.
Bine ai venit la mine in pravalie si multu pentru interventie!
M-ar bucura mult sa continue sa existe, brici, totusi, nu cred ca brandul McQueen e despre o formula magica ce poate fi marketata si potentata de un strateg-as mult-nainte de acum...
Cred ca brandul e, cel mai mult, despre vibe-urile frumosului-nebun. Imposibil de replicat!
Ma bucur ca ti-am descoperit pravalia :)
Sa nu uitam ca Chanel a asteptat mai bine de 10 ani aparitia lui Lagerfeld pentru ca marca sa-si regaseasca suflu, ca sa nu mai vorbim de Dior, care a avut nevoie de 40 de ani sa fie retrezit din somn de Galliano.
Sunt multe case care au fost nevoite sa invete sa traiasca fara fondatorii lor, cu reusite diverse este drept.
Trimiteți un comentariu