Ce-i doresc românului de modă nouă

Să fi ajuns românul un consumator fără niciun fel de aşteptări de bine în ţara lui?

Eu, una, am ajuns să cred că românul a fost privat "la greu" de multe experienţe isteţ-creative, jucăuşe, fantezoase, în toată halca de capitalism pe care a avut-o de înfulecat în ultimii douăj de ani.

Vorbesc de experienţe terapeutice la vremea lor. Pe care, din neobişnuinţă, pariez că se simte obligat să dea bani, în 2010...





Şi pentru că am adus vorba de privaţiunea asta dubioasă, hai să-i doresc ceva anume românului de modă nouă, azi: să fie copleşit de experienţe din neamul celor de mai sus, chiar anul ăsta.

Prin surprize care-mai-de-care. De la, aţi ghicit, brandurile şi magazinele de modă.

Experienţe pentru care să nu plătească în plus, nu. Experienţe în care să se simtă agăţat, în care să flirteze.

Experienţe care să-şi propună să-l seducă şi să-i întărească ataşamentul faţă de valorile (aţi citit bine) unui tricou, unor blugi ori pantofi, unei genţi ori bentiţe.

Să ţină românul minte de ce cumpără, când cumpără.





Să se trezească în mijlocul unui flash-mob într-o piaţă cu sute de oameni încălţaţi Ecco sau al unui pop-up store pe-un acoperiş de vilă interbelică împânzit cu rochii Manoush.

Să-şi facă fotografii în tot felul de outfituri, în cabina Zara, şi să le poată pune ţac-pac pe Facebook, ca să-şi decidă supercomod achiziţiile cu ajutorul prietenilor.

Să plece în Gaia mândru îmbrăcat în haine ro-mâ-neşti, pentru că ăsta e dress-code-ul de week-end al clubului.

Să surâdă şi să vibreze la nişte reclame ca "pozele" astea presărate în text, de sănătos la cap şi educat ce e!





VOI CE-I DORIŢI ROMÂNULUI DE MODĂ NOUĂ? CUMVA, TOT BRAND EXPERIENCE?