Cine mă inspiră, de cine sunt mândră? Pe cine recomand, deci, Paulei şi vouă, cititorilor ei?
de Ioana Voicu
Voi începe cu o revelaţie de sezon. Nu e un nume nou, dar e unul care m-a surprins foarte plăcut cu prilejul Cluj Fashion Week: Cristina Bâtlan pentru Cristhelen B., ce ne-a arătat un preview al soluţiei pe care a găsit-o pentru criză - în mod paradoxal, o linie de lux!
De ce nu? Sunt sigură că, dacă ar face din acestă colecţie cu care a uimit pe toată lumea la CFW mai mult decât o demonstraţie de podium şi ar introduce-o în magazinele Musette, feedback-ul pozitiv nu ar întârzia să apară.
Îmi pun mari speranţe în acest proiect pentru că e perfect realizabil: doamna Bâtlan nu e la început de drum în afaceri, are un background financiar cu care să susţină acestă idee şi o linie de producţie prin care să-l materializeze.
-----
Dintre creatorii deja foarte prezenţi, simt cum Corina Vlădescu are o ascensiune notabilă într-o societate în care designerii sunt creativi, dar nu se descurcă nicicum în a-şi promova business-ul.
Exemplul ei e unul cât se poate de bun, atât din punctul de vedere al creaţiilor şi stilului bine-definit, cât şi din cel al promovării brandului.
Corina a găsit şi o strategie pentru a-şi face cunoscute produsele: când a concertat Roisin Murphy în Bucureşti, i-a făcut cadou acesteia o rochie, gest care a propulsat-o instant în Marea Britanie, unde a mai participat la un concert Roisin, de data aceasta pentru că le făcea costumele celor două backing vocals. De acolo până la participarea la Oxford Fashion Week nu a mai fost decât un pas.
Designerul a stârnit controversă când a îmbrăcat-o pe Elena Gheorghe pentru videoclipul piesei Balkan Girls, dar a luat-o ca pe succesul transformării look-ului unei cântăreţe locale.
Anul trecut, tot din pasiunea ei pentru muzică şi modă, Corina a fost alesă să facă parte din staff-ul de fashion al Madonnei pentru concertul pe care l-a susţinut la Bucureşti.
E adevărat că de data aceasta nu a mai furnizat ea costumele de scenă, însă a trăit o experienţă din care a învăţat cum se lucrează cu o vedetă de calibru internaţional şi ce presupune, din punct de vedere vestimentar, un concert de o asemenea anvergură.
A participat, apoi, la târguri internaţionale de modă (Who’s Next din Paris sau Premium din Berlin – la care ai şansa să fii văzut de editori şi buyeri importanţi) şi chiar şi la Târgul Elle Mariaj din 2009, cu câteva propuneri „altfel” pentru rochiile de nuntă.
Anul acesta, în martie, Corina Vlădescu şi-a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2010-2011 în Grecia, la Athens Fashion Week, după ce colecţia pentru sezonul în curs a fost prezentată în Gaia Boutique Club, acompaniată de un concert live al trupei The Mood.
Pare o chestiune destul de simplă, dar Corina este printre puţinii designeri care în fiecare sezon face câte o şedinţă foto pentru catalogul colecţiei. Cataloagele ei au devenit emblematice pentru că de fiecare dată protagonista e prietena ei, modelul Silvia Giurcă, pe care, de altfel, o veţi vedea purtând frecvent haine semnate Corina Vlădescu.
Adăugaţi o relaţie bună cu fashion editorii de la revistele locale (Tabu, Viva!, Elle) cu care colaborează pentru pictoriale şi veţi obţine o mică reţetă a succesului. Şi încă ceva: Corina îşi poartă tot timpul creaţiile!
Pariez, aşadar, pe ea pentru că ştiu că nu prea am cum să pierd: e un designer care a ştiut să se poziţioneze şi să-şi delimiteze publicul-ţintă şi, mai ales, să persevereze. Dacă v-am stârnit măcar un pic curiozitatea, o găsiţi în showroom-ul din Strada Herăstrău, 39.
-----
Mă văd nevoită să o menţionez şi pe Maria Filipescu, designer de bijuterii de data aceasta. Într-o mare de plastic şi cauciuc, Maria a venit cu mecanisme de ceas, metale nepreţioase, catifea şi perle de cultură, pe care, cu fiecare colecţie, le-a ridicat la nivel de artă.
Pe ea mi-aş paria, la propriu, banii, pentru că nu m-aş sătura niciodată să-i port creaţiile. Drept dovadă că nu sunt singura, Maria vinde. O găsiţi la Idelier, L’Armoire, Ummagumma, Wagner şi on-line pe Molecule F.
-----
Vreau să pariez pe boutique-urile designerilor români, dar aici e nevoie de promovare intensă pentru a deschide apetitul publicului.
Câţi dintre voi au trecut pragul recent-înfiinţatului Wings al lui Iris Şerban (unde, alături de creaţiile ei, veţi găsi pantofi superbi de la Dnv D’Anovi şi haine bărbăteşti semnate Florin Dobre) sau boutique-ului Lenei Criveanu de pe Calea Victoriei, care e flancat de magazinele Adinei Buzatu, Irinei Schrotter şi cel al lui Ingrid Vlasov?
Mergeţi, măcar în recunoaştere! Atingeţi hainele, probaţi-le, puneţi întrebări despre cum sunt realizate şi aflaţi justificarea preţurilor.
Dacă aveţi un designer preferat care nu deţine încă un astfel de punct de desfacere, puteţi să fiţi siguri că are un atelier, care musai serveşte şi de showroom.
Am trecut de perioada în care vedeam designerii ca pe nişte statui de neatins. Ei bine, sunt oameni! Îi găseşti pe facebook, pe mail, la telefon şi, de cele mai multe ori, vor fi flataţi că cineva arată un real interes pentru munca pe care o depun.
Dacă vrem să avem modă românească, trebuie să începem să pariem pe ei şi nu doar pe brand-urile străine care ne-au cam orbit în ultima vreme cu strălucirea lor.
-----
Un personagiu care nu trebuie pierdut din vedere nicio clipă e Laura Vărgălui. Nu cred că am mai văzut, până la ea, pe cineva care să fie atât de firesc şi asumat în tot ceea ce face.
Cu toate astea, e un caracter deopotrivă greu de digerat şi intimidant, tocmai din cauza sincerităţii fulgerătoare cu care poate să critice sau din cauza tonului pe care vorbeşte uneori şi pe care l-ai suspecta de a fi arogant.
Dar ea e doar o femeie normală, soţie şi mamă iubitoare, a cărei doctrină e contagioasă: în modă, la fel ca în toate celelalte domenii, trebuie să ai bun-simţ şi să fii tu însuţi, căci e cel mai bun rol pe care poţi să-l joci. Numai să nu te iei niciodată prea în serios.
Iar acestă atitudine se reflectă atât în ţinutele Corinei, cât şi în ale ei. Cum altfel aţi putea să explicaţi L’eau du Robinet sau ştampila portocalie -70% de pe o rochie lungă, albă şi cel mai probabil vintage, pe care a purtat-o la o petrecere unde crème-de-la-crème a Bucureştiului purta creaţii Dior?
O recomand cu toată căldura pentru câte un reality check din când în când. O găsiţi în cea mai recentă invenţie a ei: Titanic Art Shop Confidential (Calea Griviţei, 39). Ce, credeaţi că dacă Cochet Image Store a fost luat de ape, va renunţa aşa uşor?
-----
Aş putea să fac o înşiruire de restaurante hip, posh, cool din oraş, dar sunt nişte adrese pe care bănuiesc că toată lumea le-a descoperit deja.
Pariez însă pe moo moo, bistroul mic de pe Vasile Lascăr pentru care Andrei Mahu are ambiţii mari şi pe care vrea să-l transforme într-o adevărată afacere la nivel de Bucureşti.
Nu îmi place doar pentru că mâncarea e bună, ci şi pentru că atmosfera e destinsă şi prietenoasă, lucru pe care mai rar îl întâlneşti într-un oraş în care mai peste tot lumea are pretenţii nejustificate.
Şi da, acolo vei întâlni de la modele la fotografi şi editori celebri, care i-au acordat deja votul lor de încredere.
Recitesc textul şi concluzionez că anul acesta (şi anul trecut, şi la anul şi pe veci) mizez pe oameni de la care am de învăţat.
Poate să fie vorba de o afacere, o idee sau o personalitate carismatică; toate, în cele din urmă, se rezumă la bun-simţ şi bun-gust, ingredientele cheie ale unui trai frumos.
