PARIEZ PE...

Trebuie să recunosc că m-am tot căznit şi fâstâcit până să întocmesc lista cu oameni, branduri şi locuri în care îmi pun încrederea anul asta.

Cine mă inspiră, de cine sunt mândră? Pe cine recomand, deci, Paulei şi vouă, cititorilor ei?

de Ioana Voicu


Voi începe cu o revelaţie de sezon. Nu e un nume nou, dar e unul care m-a surprins foarte plăcut cu prilejul Cluj Fashion Week: Cristina Bâtlan pentru Cristhelen B., ce ne-a arătat un preview al soluţiei pe care a găsit-o pentru criză - în mod paradoxal, o linie de lux!

De ce nu? Sunt sigură că, dacă ar face din acestă colecţie cu care a uimit pe toată lumea la CFW mai mult decât o demonstraţie de podium şi ar introduce-o în magazinele Musette, feedback-ul pozitiv nu ar întârzia să apară.



Îmi pun mari speranţe în acest proiect pentru că e perfect realizabil: doamna Bâtlan nu e la început de drum în afaceri, are un background financiar cu care să susţină acestă idee şi o linie de producţie prin care să-l materializeze.

-----

Dintre creatorii deja foarte prezenţi, simt cum Corina Vlădescu are o ascensiune notabilă într-o societate în care designerii sunt creativi, dar nu se descurcă nicicum în a-şi promova business-ul.

Exemplul ei e unul cât se poate de bun, atât din punctul de vedere al creaţiilor şi stilului bine-definit, cât şi din cel al promovării brandului.

Corina a găsit şi o strategie pentru a-şi face cunoscute produsele: când a concertat Roisin Murphy în Bucureşti, i-a făcut cadou acesteia o rochie, gest care a propulsat-o instant în Marea Britanie, unde a mai participat la un concert Roisin, de data aceasta pentru că le făcea costumele celor două backing vocals. De acolo până la participarea la Oxford Fashion Week nu a mai fost decât un pas.

Designerul a stârnit controversă când a îmbrăcat-o pe Elena Gheorghe pentru videoclipul piesei Balkan Girls, dar a luat-o ca pe succesul transformării look-ului unei cântăreţe locale.

Anul trecut, tot din pasiunea ei pentru muzică şi modă, Corina a fost alesă să facă parte din staff-ul de fashion al Madonnei pentru concertul pe care l-a susţinut la Bucureşti.

E adevărat că de data aceasta nu a mai furnizat ea costumele de scenă, însă a trăit o experienţă din care a învăţat cum se lucrează cu o vedetă de calibru internaţional şi ce presupune, din punct de vedere vestimentar, un concert de o asemenea anvergură.

A participat, apoi, la târguri internaţionale de modă (Who’s Next din Paris sau Premium din Berlin – la care ai şansa să fii văzut de editori şi buyeri importanţi) şi chiar şi la Târgul Elle Mariaj din 2009, cu câteva propuneri „altfel” pentru rochiile de nuntă.




Anul acesta, în martie, Corina Vlădescu şi-a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2010-2011 în Grecia, la Athens Fashion Week, după ce colecţia pentru sezonul în curs a fost prezentată în Gaia Boutique Club, acompaniată de un concert live al trupei The Mood.

Pare o chestiune destul de simplă, dar Corina este printre puţinii designeri care în fiecare sezon face câte o şedinţă foto pentru catalogul colecţiei. Cataloagele ei au devenit emblematice pentru că de fiecare dată protagonista e prietena ei, modelul Silvia Giurcă, pe care, de altfel, o veţi vedea purtând frecvent haine semnate Corina Vlădescu.

Adăugaţi o relaţie bună cu fashion editorii de la revistele locale (Tabu, Viva!, Elle) cu care colaborează pentru pictoriale şi veţi obţine o mică reţetă a succesului. Şi încă ceva: Corina îşi poartă tot timpul creaţiile!

Pariez, aşadar, pe ea pentru că ştiu că nu prea am cum să pierd: e un designer care a ştiut să se poziţioneze şi să-şi delimiteze publicul-ţintă şi, mai ales, să persevereze. Dacă v-am stârnit măcar un pic curiozitatea, o găsiţi în showroom-ul din Strada Herăstrău, 39.

-----



Mă văd nevoită să o menţionez şi pe Maria Filipescu, designer de bijuterii de data aceasta. Într-o mare de plastic şi cauciuc, Maria a venit cu mecanisme de ceas, metale nepreţioase, catifea şi perle de cultură, pe care, cu fiecare colecţie, le-a ridicat la nivel de artă.

Pe ea mi-aş paria, la propriu, banii, pentru că nu m-aş sătura niciodată să-i port creaţiile. Drept dovadă că nu sunt singura, Maria vinde. O găsiţi la Idelier, L’Armoire, Ummagumma, Wagner şi on-line pe Molecule F.

-----

Vreau să pariez pe boutique-urile designerilor români, dar aici e nevoie de promovare intensă pentru a deschide apetitul publicului.

Câţi dintre voi au trecut pragul recent-înfiinţatului Wings al lui Iris Şerban (unde, alături de creaţiile ei, veţi găsi pantofi superbi de la Dnv D’Anovi şi haine bărbăteşti semnate Florin Dobre) sau boutique-ului Lenei Criveanu de pe Calea Victoriei, care e flancat de magazinele Adinei Buzatu, Irinei Schrotter şi cel al lui Ingrid Vlasov?

Mergeţi, măcar în recunoaştere! Atingeţi hainele, probaţi-le, puneţi întrebări despre cum sunt realizate şi aflaţi justificarea preţurilor.

Dacă aveţi un designer preferat care nu deţine încă un astfel de punct de desfacere, puteţi să fiţi siguri că are un atelier, care musai serveşte şi de showroom.




Am trecut de perioada în care vedeam designerii ca pe nişte statui de neatins. Ei bine, sunt oameni! Îi găseşti pe facebook, pe mail, la telefon şi, de cele mai multe ori, vor fi flataţi că cineva arată un real interes pentru munca pe care o depun.

Dacă vrem să avem modă românească, trebuie să începem să pariem pe ei şi nu doar pe brand-urile străine care ne-au cam orbit în ultima vreme cu strălucirea lor.

-----

Un personagiu care nu trebuie pierdut din vedere nicio clipă e Laura Vărgălui. Nu cred că am mai văzut, până la ea, pe cineva care să fie atât de firesc şi asumat în tot ceea ce face.

Cu toate astea, e un caracter deopotrivă greu de digerat şi intimidant, tocmai din cauza sincerităţii fulgerătoare cu care poate să critice sau din cauza tonului pe care vorbeşte uneori şi pe care l-ai suspecta de a fi arogant.

Dar ea e doar o femeie normală, soţie şi mamă iubitoare, a cărei doctrină e contagioasă: în modă, la fel ca în toate celelalte domenii, trebuie să ai bun-simţ şi să fii tu însuţi, căci e cel mai bun rol pe care poţi să-l joci. Numai să nu te iei niciodată prea în serios.




Iar acestă atitudine se reflectă atât în ţinutele Corinei, cât şi în ale ei. Cum altfel aţi putea să explicaţi L’eau du Robinet sau ştampila portocalie -70% de pe o rochie lungă, albă şi cel mai probabil vintage, pe care a purtat-o la o petrecere unde crème-de-la-crème a Bucureştiului purta creaţii Dior?

O recomand cu toată căldura pentru câte un reality check din când în când. O găsiţi în cea mai recentă invenţie a ei: Titanic Art Shop Confidential (Calea Griviţei, 39). Ce, credeaţi că dacă Cochet Image Store a fost luat de ape, va renunţa aşa uşor?

-----

Aş putea să fac o înşiruire de restaurante hip, posh, cool din oraş, dar sunt nişte adrese pe care bănuiesc că toată lumea le-a descoperit deja.

Pariez însă pe moo moo, bistroul mic de pe Vasile Lascăr pentru care Andrei Mahu are ambiţii mari şi pe care vrea să-l transforme într-o adevărată afacere la nivel de Bucureşti.

Nu îmi place doar pentru că mâncarea e bună, ci şi pentru că atmosfera e destinsă şi prietenoasă, lucru pe care mai rar îl întâlneşti într-un oraş în care mai peste tot lumea are pretenţii nejustificate.

Şi da, acolo vei întâlni de la modele la fotografi şi editori celebri, care i-au acordat deja votul lor de încredere.




Recitesc textul şi concluzionez că anul acesta (şi anul trecut, şi la anul şi pe veci) mizez pe oameni de la care am de învăţat.

Poate să fie vorba de o afacere, o idee sau o personalitate carismatică; toate, în cele din urmă, se rezumă la bun-simţ şi bun-gust, ingredientele cheie ale unui trai frumos.

Formatorii de bun-gust

de Carola Bujor

Ati experimentat vreodata o revolta vestimentara?

Sa zicem, pe la paisprezece ani, pe cand mama nu mai reprezenta o autoritate iar cea mai cool fata din clasa purta bocanci grei, blugi rupti si tricouri cu Nirvana sau fuste mini in culori neon si bluze inflorate.

Daca ati renuntat atunci la camasile si fustele cuminti, apretate saptamanal si calcate la dunga, in favoarea unor haine dubioase, ati simtit pe propria piele toata forta unui formator de gust.

Paula mi-a dat o misiune grea, una cu care nu stiam prea bine ce sa fac la inceput. Ce e un formator de bun-gust, cu ce se ocupa el ziulica intreaga si de ce ar trebui sa ne batem capul cu asemenea fineturi? Doar ne imbracam cum ne trece prin cap, experimentand liberul arbitru al secolului XXI, cand totul e relativ.

Mai tarziu mi-am amintit, insa, ca se spune ca am fi animale sociale si ca, pe una din treptele piramidei lui, Maslow a trecut si nevoia apartenentei la grup.





Nu-i asa ca multe dintre noi se lasa des influentate de reactiile prietenei care a binevoit sa ne insoteasca la shopping? Sau de comentariile din club apropo de pantofii nostri cei noi?

Fie ascultand de parerile celorlalti, fie ignorandu-le, luam o pozitie. Semn ca formatorii gusturilor noastre se plimba printre noi, liberi si nestingheriti, impartind la stanga si la dreapta sfaturi!

Mai tineti minte tricourile indoielnice din liceu, purtate cu blugii rupti de care va ziceam in primele fraze? De ce i-ati adoptat atunci? De ce ati renuntat la ei? Mai mult decat atat, cum se imbraca mama, sora sau verisoara voastra mai mare, frumoasa si cu succes la baieti? Simplific, desigur.





La un moment dat, influenta persoanelor apropiate se intercaleaza cu impactul mass-media si toti demonii creati de ele.

Ani buni din adolescenta mea, Spice Girls si-a plantat semintele influentei. Blugii cu talie joasa imaginati de McQueen, dar popularizati de Britney Spears cu atata candoare, au facut ravagii. Eu am avut o pereche, prietenele mele au avut cate-o pereche, toata lumea (chiar si cei care ar fi trebuit sa se abtina) a avut cate o pereche.

McQueen nu ar fi putut banui, probabil, ca, ajutat de Britney si alte somitati pop, va schimba viata atator adolescente cu probleme hormonale si raceli ale zonelor intime.

Colegele de clasa, prietenele sau dusmancele, starurile, Bravo si Cool Girl, serialele TV, cartile (dar cine mai citeste carti? so not-cool, mai ales cand studiem istoria via Aniela & Co) - toate au contribuit la formarea gustului nostru dintr-o anumita perioada de timp.

Mai ales ca doamna mini-urilor, Mary Quant, a stabilit astfel intr-o buna zi: "Bunul gust e moarte. Vulgaritatea inseamna viata".








Desigur, multe teorii sociale au contra-teorii, ce le neaga sau le nuanteaza, dar eu tind sa cred in conditionare sociala si in faptul ca multe dintre comportamentele noastre se formeaza prin interventia directa a grupului de care apartinem sau de care tindem sa apartinem.

"Pana si diferenta este unitara", spunea cineva (cu parere de rau nu mi-am notat cine) si daca aruncam o privire pe Exactitudes, un proiect initiat de un fotograf (Ari Versluis) si un profiler (Ellie Uyttenbroek), in 1994, avem destule dovezi in acest sens.

Drept rezultat al tandemului socio-artistic, aici avem parte de serii de fotografii ce imortalizeaza persoane grupate mai ales dupa stilul hainelor purtate; frati-surori intr-ale imbracamintii.

Grupurile de portrete sunt insotite de scurte comentarii audio, care explica prin ce se mai aseamana persoanele respective, in afara de haine si accesorii. Curente (grupuri sociale, daca vreti) ce nu sunt neaparat subculturi, dar care apar pe ici, pe colo, spre deliciul unui spectator neutru.





Emo, rocker sau hipster? Lumea nu e chiar atat de simpla: exista 'nspe mii de subcategorii, in functie de educatia, preferintele, modelele de viata adoptate. Si de gust! O schimbare de stil de viata, cerc de prieteni sau hobby-uri va comporta adesea si o schimbare de stil vestimentar.

Oamenii a caror ocupatie in viata este sa ne vanda ceva au inteles de mult schema jocului. Ei tind a fi astazi formatorii profesionisti ai gusturilor noastre.

Blugii rupti sunt doar un exemplu, unul dintre multele pe care le-as fi putut folosi. Poarta, insa, o semnificatie aparte: au devenit un element aproape banal al dulapului nostru, nu se mai revolta si nu mai revolta pe nimeni.

Daca ati rupt niste blugi rupti, faceti o vizita la mai orice magazin de haine si ii inlocuiti. Noi-nouti, cu gauri patentate de cineva care a studiat atent piata, gusturile cumparatorilor si v-a sugerat, cu risc minim, ca sezonul acesta ar fi musai sa purtati gauri pe genunchi si strasuri pe fund. Blugii rupti nu va mai diferentiaza acum, insa, decat prin banii investiti in ei.





Bunul-gust e o notiune abstracta. In mini-cercetarea mea dedicata acestui articol, am intalnit nenumarate forumuri cu discutii dedicate. Si daca ar fi sa ma limitez la ele... bunul-gust e de inspiratie burgheza: un omagiu al banalitatii lipsite de riscuri si pericole, ca purtarea fracului la Opera si a denimului in timpul liber.

In opinia mea, bunul-gust inseamna cunostinte si nerv pentru a face alegeri sofisticate, potrivite situatiei, dar mai ales persoanei. Stil, nu moda. Calea de mijloc, suficient de lata si de lunga incat o plimbare pe ea sa nu plictiseasca si nici sa limiteze.

O colega de serviciu m-a "invatat" ca griul poate arata minunat alaturi de verde si ca oranjul "lucreaza" bine alaturi de violet. Editorialele de moda, negrul lui Maurice si fetele rock-n-roll ale lui Carine, bijuteriile fantastice ale lui Jane de la sea-of-shoes... eu, una, ma plimb de la un formator de bun-gust la altul, incercand sa-mi gasesc calea proprie.

Gustul se invata, cultiva, ingrijeste. O fi el subiectiv si "indiscutabil", dar bunul-gust e aproape ca o meserie, profesat toata viata, cu reusite si greseli.

Despre mironosite

... sau despre o strategie de viata pe termen lung.

de Sana Nicolau

Buna ziua. Am fost invitata sa intru imbracata in halat de casa si sa scriu in budoarul Paulei. Tocmai pentru ca nu ma stiti in toate ale mele, trebuie sa mentionez ca sunt la curent cu radacina semantica a mironositelor, cea biblica, pe care o exclud din start. Si cred ca tema ce mi s-a dat nu este sora buna nici cu fluturele minunat, cunoscut sub numele de mironosita.

Mi-au ramas, pasamite, doar femeile prefacute, care isi dau aere de nevinovatie, dar de fapt sunt niste specialiste perverse in facut fite si disimulare.





Despre ele ganguresc astazi. Si, in timp ce gazda poate se astepta sa le improsc aprig cu o seama de cuvinte defaimatoare, uite ca eu tin cu mironositele!

Si fac asta mai cu seama pentru ca eu, cireasa, nu am reusit niciodata sa fiu una dintre ele. Ba chiar am incercat odata sa ma erijez intr-una. M-am muncit teribil, dar fitele, necirculandu-mi natural prin sangele involburat-fierbinte, au iesit prost. Am reusit doar sa ma fac de ras. Si m-am lasat de meserie.





Ma gandesc ca sa fii mironosita nu inseamna ca ai un job description lejer. Dimpotriva, esti o femeie de cariera, foarte ocupata, chiar daca probabil nu mai trebuie sa te duci la un serviciu unde ai carte de munca. Practic nu ai niciodata concediu si ai de lucru 24 din 7.

Pentru ca doar un pic daca ai lasat garda jos, ti se naruie tot postamentul. Daca risti sa te arati cu fata ta de femeie normala, s-a zis. Ajungi sa traiesti ca noi, restul femeilor care nu suntem bune la spus povesti duioase barbatilor.

In plus, mironosita isi are drept dusman natural pe toate femeile care nu sunt ca ea. Si care ar tine-o intr-un tir continuu, tintind-o cu rosii de gatit, de s-ar putea.

Sa vedem cu ce se ocupa mironosita. Ca si meserie de baza, este un fel de barza chioara, care are nevoie urgenta de un cuib. Si tadaa, isi canta ruga ei mincinos-induiosatoare catre barbatii din proximitate, cu foloase directe si rapide.

Intr-o lume turbulenta, in care femeia tinde sa vaneze la job mai mult sau egal cu barbatul, aceasta din urma se trezeste un rebel fara de cauza. Pe cine sa mai protejeze / ajute / intretina el, daca femeia este acest adversar de temut, ce pare ca se descurca asa de bine singura?

Aici intervine ea, mironosita.





Mirosind de la departare oportunitatea, se pozitioneaza pe piata fix de-a-ndoaselea. Ea nu poate sa faca singura nimic si are nevoie de tot ce poate oferi un barbat. Nici sa ridice de jos un mar nu poate, sa-l duca la gura. Daca totusi a fost ajutata si a ajuns pana la acest pas intermediar, bine-bine. Dar acum cine i-l mesteca?

Si barbatul, intoxicat de atatea xene care trebuie invinse la serviciu prin tehnici de lupta complicate si satisfacute in pat prin tehnici noi, descrise in revistele de femei, si mai complicate, cedeaza. Se bucura sa vada o femeie neputincioasa si dornica sa fie sprijinita de un brat puternic.

Asta e. Femeile normale se straduiesc sa atinga targeturi si, cand in sfarsit reusesc, barbatul se supara pe ele ca sunt mai bune decat el. Amesteca cu o mana in mancarea bio, in timp ce cu cealalta calca o camasa. Stau deasupra, responsabile sa genereze placere. Si sunt ignorate in favoarea televizorului.

In timpul asta, mironositele mereu castiga. Mironositele iau toata frisca de pe tort. Ele nu muncesc, ca au ceva la bila, dar au bani. Sunt scoase la restaurant, ca daca gatesc li se strica manichiura. Duc hainele la curatat cu banii capatati din cauza ca au ceva la bila. Si se plang barbatului ca au ceva la bila pana aceasta lasa televizorul si le dedica seara, incercand sa le multumeasca.





Deci despre mironosite? Numai de bine. Asta daca nu cumva trebuia sa vorbesc despre cele din biblie sau acei fluturi minunati. Aveti legatura!


FOTO: Style Diary

A fost sau n-a fost, la Cluj, un FW?

de Daiana Folea

Despre Cluj Fashion Week s-a auzit inca din februarie, intr-un context general de curiozitate si nedumerire provocate de anularea, pe atunci, a Romanian Fashion Week si a festivalului Pasarela.

Timpul a trecut insa si, pana in aprilie, s-a aflat de gazduirea saptamanii modei romanesti unde altundeva decat la Iasi, la inceputul lunii iunie. Ramane sa vedem cum se va prezenta acel eveniment, insa pana atunci se cuvine sa spunem cateva vorbe despre cel care de abia a intors ultima fila in Cluj.





Prima editie s-a vrut un omagiu adus lui Alexander McQueen. Definirea unui doliu formal sau mai putin formal este sumbra in contextul debutului unei manifestari de amploarea celei pe care si-a dorit-o Cluj Fashion Week. Sa fie insa acesta punctul de reper si de coeziune?

Daca ne propunem sa intuim adevaratul element definitoriu, acesta este procesul in care au fost angrenate nume grele din peisajul modei romanesti, laolalta cu designeri debutanti si studenti cu exercitiile lor stilistice.

In ceea ce priveste presa, acesteia i s-a acordat importanta cuvenita, dovada fiind zecile de reprezentanti care au luat parte la manifestari din primele randuri. De asemenea, ca si la saptamanile modei din marile orase ale lumii, s-a acordat o atentie marita noii aripi a presei libere - cei care scriu pe internet.

Transmiterea in direct a prezentarilor si a interviurilor luate la diverse evenimente intaresc deschiderea pe care a avut-o Clujul catre publicul larg. Folosirea noilor retele de socializare, organizarea de concursuri si, in general, o buna comunicare in timp real au facut posibila urmarirea a ceea ce se intampla ora cu ora.





Inainte a de pune in discutie serile prezentarilor de moda, trebuie apreciate cum se cuvine eforturile reusite de a organiza workshop-uri si manifestari conexe modei.

Numele sonor care a stat pe buzele tuturor zi dupa zi a fost cel al Dianei Pernet. Artistii din anturajul ei au fost gazdele unor expozitii si intruniri care au avut drept scop deschiderea catre media a modei si potentarea felului in care ea fuzioneaza cu celelalte arte.

Toate aceste manifestari au fost o reusita si putem considera pe buna dreptate ca ele au constituit nucleul, inima care a pulsat in zilele festivalului. Se cuvine sa subliniem din nou faptul ca presa a fost invitata aproape exclusiv la aceste evenimente.





Prezentarile de moda au fost adevaratul punct de atractie pentru public, cu toate micile greseli - inerente unei prime editii. Au existat cateva facute de designeri, cea mai frecventa fiind inadecvarea tipului de materiale pentru colectiile toamna-iarna 2011.

Dar critici trebuie aduse si spectatorilor, care nu intotdeauna stiu sa se comporte adecvat in timpul unei prezentari. Se pare ca e nevoie de un demers de educare reciproca a organizatorilor si a publicului, daca ne mai dorim un Fashion Week cu valente de festival, daca ne dorim sa ajungem sa-l admiram pentru ca lanseaza tineri ale caror colectii sunt cumparate si promovate.





In noiembrie va avea loc a doua editie. Ce asteptam de la ea?

Mai multi designeri consacrati si pastrarea colectiilor studentesti sau debuturilor pentru seri dedicate. Mai multe manifestari pe parcursul zilei, care sa ne tina (pre)ocupati.

Vrem sa vedem persoane dispuse sa investeasca in ceea ce vad pe scena. Nu in cele din urma, democratizarea unui eveniment care se vrea o alternativa viabila a conceptului actual de Fashion Week. Si (l-)am mai vrea… o saptamana intreaga!

Am raspuns oare la intrebarea “A fost sau n-a fost, la Cluj, un Fashion Week?” Ei bine, a fost. Un inceput.

FOTO: Fashion&Beauty