Noua încercare de "BUYER"

Prima generaţie de buyeri a fost una ratată. Cum despre ce rataţi vorbesc? Despre acei proprietari români care şi-au ţinut magazinele de haine prin consignaţie.

Carevasăzică: iei haine mijtou, la o adică, da' nu "te" rişti. Deci le iei cu împrumut, nu le cumperi.

Şi le păstrezi pe unde se poate în magazin, nu le "scoţi ochii" clienţilor cu ele, căci ei ştiu cel mai bine ce vor. Poate i-ai speria cu idei noi...

Iar dacă hainele nu se vând şi nu se vând, le dai 'napoi. Cu rugină, praf ori fond de ten de-nsoţitor, facă ce-o vrea cu ele designerul!





A doua generaţie de buyeri români dă din coate să arate profesionist. Adică face scouting pe la prezentări şi târguri de modă ori pe internetul ăsta lung şi lat.

Cu lehamite de idei vechi şi foame mare de idei noi pentru clienţi. Cu dorinţă de a investi în talent cu banii jos. Fără magazine în mall. Dar cu câteva magazine stradale şi, cele mai multe, online sau pop-up.

Încet-încet, această nouă generaţie îi ia la rost şi pe tinerii designeri români. Culmea, unora, merituoşi, le şi gândeşte contexte isteţe ca să crească în ochii lumii.

Că tot sunt ei, destui, tolomaci, şi nici blog nu-şi fac, chiar dacă le e la degetul mic...


Şi-acum, că tot v-am făcut teoria, să vă dau şi o veste.

Pentru că de haine care-mai-de-care am tot avut parte, în ultimii ani, în Bucureşti, Adriana Ancuţa, buyer pentru Tuxedo Confessions, a pus la cale în wknd, la Cărtureşti, un târg de pantofi şi genţi cu piese alese ale tinerilor creatori români.

Principiul târgului? PE ÎNDELETE.

Spatiul comercial in 2010

Oare comerciantii romani vor investi pentru a servi experiente neconventionale sau terapeutice de retail consumatorului care se lasa, acum, mult mai greu convins?

Sau, din contra, vor face compromisuri si mai mari decat in "varful" crizei la amenajarea magazinelor, din nevoia de a-si conserva banii castigati cu mult mai mult efort?

Matius Ichim, Fashion Retail Designer, aduce vestile lui 2010 din piata locala de moda, dupa moralul si logica de actiune ale clientilor studioului sau de creatie.




Prea putine vitrine agata, spunand povesti, in Romania. In prea putine buticuri locale de moda ai loc de-ntors in cabina. In si mai putine, un insotitor de shopping se poate recrea pe o canapea. In unele magazine trebuie sa te descurci cu lumina ramasa rest de la becurile arse, care iti arata negru in loc de bleumarin… De ce?

Imi place sa cred ca nu mai exista retaileri locali care pur si simplu nu cunosc aceste detalii sau nu le inteleg puterea de a atrage si fideliza clientii. Multi fac compromisuri din nevoia de economie, unii doar copiaza prost conceptul unor case mai mari, cu intentia de a-l reduce la "esenta".

Sunt si comercianti care, in mod voit, renunta la detalii in spatiul de retail pentru a nu speria "vanatul"; nu vor sa dea impresia de "lux" pentru ca, astfel, consumatorii n-ar mai intra in magazin, crezand ca e prea scump pentru buzunarele lor.

Pentru ei, lumina e rezultatul lui "Punem niste spoturi!" iar cabina de proba se amenajeaza in depozit, la un loc cu sacii cu umerase si galetile cu mopuri, de care o separa "o perdea din catifea grea". Cele mai multe asemenea magazine se gasesc in IDM, BIG, SIR, H.




Adolescentii ai caror parinti castiga, pe luna, insumat, cel mult trei mii de lei, de exemplu, nu-si permit sa-si cumpere haine de brand, din mall. Ca sa faca fata concurentei vestimentare acerbe din gasca sau de la scoala, isi cauta haine aproape la fel, dar no name, chinezesti sau turcesti, la preturi mult mai mici, in magazinele de care pomeneam.

Ei se vor intoarce mereu in aceste magazine pentru piesele-surogat. Si le vor gasi, mereu, la un pret aproape corect. Nu-si vor dori, asadar, in postura de client, decat un produs; nu cabine generoase de proba, nici oglinzi care sa nu deformeze imaginea, nici o redare impecabila a culorii.




Despre cat costa un proiect de shop design in RO, despre indiciile unui spatiu de fashion retail functional sau despre cum impiedica eficienta pe metru patrat fantezia in designul de magazin, pe Fashion&Business, afcors!