BLOGGERII, în primul rând

Din ambiţie şi cu multe bartere, femeia frumoasă (moda românească) a ieşit din casă, în 2010, în două locuri ce-i merită prezenţa: Clujul şi Iaşiul. Iar păcatul n-a mai fost că n-o vede nimeni. Ci că n-o vede cine trebuie.

Dar de asta se vor îngriji atent, din toamnă, Laszlo Forray şi Ovidiu Buta, nici nu mă îndoiesc.











Cine a văzut-o a vorbit-o nu pentru cum ar fi de purtat cu mândrie pe stradă, ci pentru cum a „scăpat” de pe tocuri sau pentru cum s-a trezit goală, „apucată” de-o criză morală, sau pentru cum o Amalia, în lipsă de Năstase, şi-a refuzat-o vehement, din neştiinţă, pentru ca apoi să se sucească-n sentimente...

Sau cam pe astea i le zice Google oricărui curios.

Apropou, Google ăsta nu prea îi place încă pe bloggerii de modă. Ca urmare, omul de rând, poate doritor să afle ce se mai poartă şi cine i-ar mai merita atenţia, în afară de Botezatu şi Ciobanu, ajunge mai tot timpul în bălăriile unor site-uri de femei sau cotidiene online care relatează să n-adoarmă... nimic nou. Din lipsă de oameni de teren sau de oameni curioşi pe teren (jurnalişti le zice).

Şi câte noutăţi ar fi de împărtăşit, numai bloggerii de modă ştiu. Sau... ei, în primul rând.











„Să ajungă şi moda să conteze, între toate”. Mă ţineţi minte cu miza asta, doar v-am supărat şi pus pe gânduri, la începutul anului. Şi-o să vă pun iar, dragi bloggeri de modă.

Vă scriu, acum, trecută prin jurnalism de business, prin comunicare, prin blogging, şi, cel mai relevant, prin management de cotidian online. Şi vă scriu aşa: aţi stat în primele rânduri ale show-urilor de modă din Cluj şi din Iaşi pentru că mişcarea asta e pe val „’n-afară”.

Din poziţia voastră puteţi insinua cel mai natural decizii de cumpărare. Din poziţia voastră puteţi să creşteţi pofta pentru anumite piese, chiar să-i ajutaţi pe unii creativi să facă business.

Numai că, spre deosebire de cum e „’n-afară”, voi nu aveţi încă nici un public restrâns, dar premium, cu superputere de achiziţie, nici un public numeros, cu superputere de gălăgie. Trebuie să asudaţi încă vreo cinci ani ca să vi-l construiţi.








De fapt, să luptaţi pentru ca tot mai mulţi români să ajungă să ştie mai mult de două sau trei nume de designeri români, respectiv mărci locale de modă cu adevărat merituoase. Să afle pe ce-ar merita să-şi cheltuiască mai isteţ banii şi să ajungă să poarte piese locale cu mândrie.

Asta dacă vă propuneţi ca blogurile voastre de modă să aibă un rost în modă.

Sigur, vă veţi lupta supranatural cu bună parte din media ca să ajungeţi să aveţi asemenea putere de conversie şi să treceţi, de fapt, podul, cu moda, spre stradă, traducând fandoselile şi inaccesibilul de la teve în ceva foarte uman, chiar gospodăresc.

Dar nu mai bine vă văd eu, din toamnă, în primul rând al show-urilor ca bloggeri de modă ce relatează pentru cotidiene online sau pentru site-uri de femei?

Lupta de care am amintit ar fi mai uşoară, lucrând deja pe publicuri de zeci de mii de internauţi. Dar în cunoştinţă de cauză, spre deosebire de cine lucrează acum pe aceste publicuri.














Dacă vreţi să luptaţi, vă îndemn, deci, să încercaţi colaborări punctuale în presa mare. Şi... da, e de luptat pentru moda românească la ea acasă.


GUEST POST CAROLA'S MUSINGS

Citeşte şi Fashion Week, ziceţi? SAU Fashion Week, post-factum

Şanse ca mulţi alţii să ne poarte moda

V-am zis că, în sfârşit, ne iese moda bună în lume, consistent, cu rost isteţ de awareness şi chiar de business?


Asociaţia Future in Textiles are liber şi chiar sprjin de la Ministerele de Comerţ şi de Externe ca să gestioneze cât mai inspirat o săptămână a modei româneşti în mărul ăl verde de la EXPO Shanghai.

Astfel că, între 9 şi 15 iulie, designerii selectaţi să-şi prezinte colecţiile la Iaşi Fashion Week 2010 vor putea să-şi arate piesele şi celor câtorva milioane de vizitatori educaţi într-ale frumosului, mult aşteptaţi la Shanghai.









Adelina Ivan, Alina Botea, Alina Lăţan, Andra Cliţan, Andreea Muşat, Andreea Tincu, Cristina Nichita, George Hojbotă, Irina Marinescu, Irina Schrotter, Jolidon, Kinga Varga, Lena Criveanu, Lucian Broscăţean, Lucian Pop, Mihaela Glăvan, Mircea Bărbulescu, Mirela Diaconu, Răzvan Ciobanu, Stephan Pelger, Violeta Gaburici.


Ei sunt cei care, în gaşcă, vor da peste cap impresia multor străini cum că românii sunt doar nişte lohnişti. Ei sunt şi cei care, o dată cu acest eveniment, vor avea şansa să înceapă să facă şi business, ăfcors.

De Rozalb de Mura, shortlistat de Marie Amelie Sauve, de curând, pentru Vogue.it, aţi aflat?

ASTEA DA VEŞTI CARE SĂ-ŢI BUCURE ROMÂNEŞTE VARA!


FOTO: Alexandru Burunţia

Fashion-Week, ziceti?

N-am stiut ce sa cred despre Cluj Fashion Week. Asa ca am pus niste intrebari business kinda celor de la "butoane", sa strang toate "datele". Intuim raspunsurile impreuna, pana una-alta?


Traditia vorbeste de un eveniment de moda (de breasla) pregnant, anual, la Iasi. Pulsul modei romanesti il mai iau si Bucuresti, Craiova, Constanta, de cativa ani, in evenimente mai degraba mondene, prea putin business. Cum se pozitioneaza CFW fata de acestea?

Pe langa popularizarea si creditarea anumitor nume si anumitor viziuni creative la nivel international, un fashion week "ca la carte" ar trebui sa si vanda moda, angrenand in context si buyeri / retaileri. Cum si-a propus sa fie CFW, in sensul acesta?

La cat estimati costurile saptamanii modei de la Cluj? Care sunt investitorii acestui proiect fashion? Au vazut autoritatile clujene un act cultural in CFW, v-au acordat sprijin in organizare?

Cu ce atitudine au privit creatorii locali si internationali CFW? Designerii care isi vor prezenta colectiile la Cluj intre 14 si 17 aprilie au fost selectati prin niste filtre anume? Exista si o "taxa de podium", asa cum se intampla la FW din marile capitale?

Care e short-list-ul creatorilor si VIP-urilor pentru CFW? Va avea parte evenimentul si de expunere internationala?

Cat de multe sanse are moda romaneasca sa se faca auzita si sa dea tot mai bine la export, in trei ani? (o evaluare in termeni de creativitate, vandabilitate, marketare, comunicare...) Cat de mult depind aceste sanse de evenimente precum CFW?

Cum sa facem, totusi?

In Romania, MODA n-a fost niciodata inteleasa in toate "arderile" ei - creatie, productie, marketare, distributie, comunicare. De aceea nici n-a ajuns sa conteze cu adevarat, ca business, in 2010.


Daca ar fi fost astfel inteleasa, n-am privi acum cu jind la Turcia. O tara care a investit din timp zeci de miliarde de euro in industria sa de textile si confectii; care si-a propus sa raspandeasca prin Instanbul Fashion Week cel putin zece branduri proprii in toata lumea, pana in 2023.

Care, cu preturi de productie ceva mai mari ca in China, insa cu materiale mai bune si cu design "agatator" - spun buyerii parizieni, are ambitia sa ajunga, din centru manufacturier, centru de referinta al creatiei vestimentare; care se bucura, din 2010, de-un Vogue local.

Daca ar fi fost astfel inteleasa, nu ne-am fi intalnit cu o intarziere de zece ani, la un eveniment Fashion&Business, la World Trade Center Bucharest, cu rost de… "Intrebari/ Raspunsuri care vor schimba viitorul Industriei Modei din Romania" (?!)





Un Forum despre "ce sa facem cu ce a mai ramas"

Industria noastra de T&C e pe muchie de cutit. Nu mai avem producatori locali de materie prima. Nu am avut mai niciodata targuri locale business-to-business pentru confectioneri, cu focus pe contractare. Legislatia favorizeaza "teparii" iar brandurile romanesti care apuca sa scoata putin capul "se sfarsesc" in competitia neloiala cu chinezariile.

Totusi, 350.000 de oameni lucreaza inca in productia de imbracaminte (un milion, acum trei ani...), la fabrici care supravietuiesc din comenzile de tip lohn ale nemtilor, francezilor, italienilor si britanicilor. Nu mult timp de-acum, insa...

De ce? Pentru ca, in curand, daca nu vor oferi si altceva decat o executie impecabila tehnologic (cu materialul si dupa modelul clientului), vor fi judecate exclusiv dupa pret si vor ajunge sa piarda mereu manopera (cu exceptia orderelor migaloase de la brandurile high-end) in favoarea fabricilor asiatice.





Rene Mardellat, coordonatorul cooperarii franco-romane pentru industria de T&C, crede ca se impun, astfel, noi competente pentru producatorii romani: "E vremea sa puteti oferi mini-colectii clientilor, integrand impecabil tendintele in productie. E vremea sa profitati cat mai curajos de pozitia geografica strategica pe care o aveti fata de pietele-cheie. E vremea sa puteti livra fast-fashion".

El ii incurajeaza pe confectionerii locali chiar sa isi lanseze marci proprii, parafand un parteneriat istet creatie-productie; sa produca, insa, dupa anumite standarde creative si la preturi corecte; sa-si scoata neaparat brandurile in lume, la targurile si saloanele Eurovet si Igedo, si sa-si evalueze, acolo, atent, concurenta.

Maria Parcalabescu, reprezentant al Ministerului IMMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri, garanteaza ca participarea la targurile internationale va fi sustinuta financiar de Stat: "Chiar fac un apel la firme sa se inscrie sa isi promoveze produsele la aceste manifestari. Ministerul le ajuta sa plateasca chiria, sa amenajeze standul si acopera 50% din cheltuielile de deplasare si cazare pentru un delegat".





Sa ne incumetam sa fim jucatori!", indeamna senatorul Sorina Placinta, profesionist cu background puternic in gestionarea productiei Sorste si Artifex pentru branduri ca IKEA, H&M, Benetton, Luisa Spagnoli, Marella, Marina Rinaldi, D&G, Massimo Dutti, Valentino. "Statul nu trebuie sa ne ajute decat cu legi corecte".

Pana cand consumul local se va revigora, exportul va fi, cu siguranta, sansa modei romanesti. Dar numai printr-un efort sustinut creatie - productie - marketare - distributie - comunicare!

De unde, totusi, marketeri sau comunicatori, pe segment? Dupa ureche, cu fler sau prin mimetism, pe moment... Cu asteptari mari de la scolile romanesti de moda care, prin parteneriatele cu scoli prestigioase din Franta, Germania, Italia sau Marea Britanie - unul dintre ele, incheiat chiar la Forum, vor "livra" curand modei locale si oameni ce transforma profesionist ideile in idei vandabile.

Broscatean la Wendy&Jim

Nimic nu e intamplator. Cu atat mai putin un internship in atelierele unui brand de avangarda castigat de un tanar designer roman la competitia internationala Arts of Fashion.

Cum i-a fost, pe scurt, de invatatura lui Broscatean ucenicia la Wendy&Jim?

"In punctul in care ma aflu, aveam nevoie de o astfel de experienta care sa ma faca sa imi dau seama ce conteaza si ce nu sau ce merita sa continuu si ce nu".





Ce obiective si-a setat ca intern la Viena? Ce responsabilitati a avut si ce proiecte a dus la bun-sfarsit in atelierele W&J? Cum a relationat cu eclecticii subversivi Helga Schania si Hermann Fankhauser?

Care sunt semnele excentricitatii W&J? Cat de vandabili isi propun cei doi designeri sa fie? Cum i-au evaluat acestia colectiile tanarului creator roman, ce concepte i-au validat, spre ce executii l-au indrumat?





Se va incumeta Lucian Broscatean sa creeze moda in ritm real, de business?

Romantat, pe Fashion&Beauty, afcors!

REPERE

AFACERI (Dan Sucu)

”Consumatorii nu cauta produsele cu cel mai mic pret, ei cauta produsele cu pretul CORECT”


JURNALISM (Moise Guran)

”Jobul meu era INFORMATIA. Daca nu o dadeam primul, imi luam amenda, dar asta ma durea mai putin decat umilinta de a fi intrecut de X sau Y”


MODA (Matei Corvin)

„E un privilegiu sa am clienti care nu sunt macinati de dorinta de a fi extravaganti; care au doar curiozitatea DE A SE EXPERIMENTA pe ei insisi in fel si chip”

Avem razgandaci si-n moda

Anul trecut, Octavian Radu isi anunta exitul din grupul RTC pana in 2012.

Intr-un cover-story Money Express, el romanta fazele prin care urma sa treaca holdingul, inclusiv divizia de moda Rafar, pentru a fi brici pregatit de vanzarea pe bucati.

Atat de bine le-a punctat si ambalat jurnalistilor urmatorii trei ani din viata-i, atunci, ca niciunul nu s-a gandit sa-l mai intrebe si: ”Ce minune v-ar deturna, totusi, intentia de a va desparti de RTC?”.

Ca sa ne trezim, azi, cu vestea ca Octavian Radu a preluat dreptul de franciza pentru brandul de imbracaminte Debenhams, operat de Rafar, pentru alte 11 tari din Europa Centrala si de Est.

O miscare logica de crestere a afacerii, din faza ”dressing the bride” cu o expansiune regionala OMG, ca sa aiba cu adevarat ce vinde in 2012!

Numai ca omul a marturisit, foarte atasat, in Ziarul Financiar, ca are planuri mari, pe termen foarte lung, cu Debenhams: ”Speram ca in 10 ani sa avem peste 100 de magazine operate de noi si sa generam rulaje de peste jumatate de miliard de euro". Iar jurnalista a omis sa-l intrebe, afcors: ”Pai, cum, nu mai iesiti din business in 2012?”





S-o fi razgandit, nu se mai desparte de RTC? Sau ramane exclusiv la butoanele diviziei de moda, care merge struna prin Debenhams? Sau chestiunea e doar o miscare din neamul PR-istic ”Sunt bine, am proiecte mari, nu e clar?”, care ii va mai tine, un timp, cuminti, pe amicii creditori?

Pff, oamenii astia romani de afaceri...

Armani, Valentino sau Gucci?

Alsa, grupul local de moda care opereaza francizele Ermenegildo Zegna si Max Mara in Romania, va plusa, curand, pe segmentul modei masculine.

Daniel Rosner, Managing Director, mi-a confirmat ca negociaza cu cateva grupuri de renume. Ca isi face, de fapt, iar incalzirea, chiar daca si 2010 e un an de management de criza...




Armani, Valentino sau Gucci – care v-ati dori sa fie lansarea premium curajoasa a lui 2010 pentru gentalmenii din Romania?

Eu, una, abia astept sa se inmulteasca magazinele monobrand care deturneaza blingul; care vor incetateni, Doamne-ajuta, luxul cu piese curate, atemporale, impecabil finisate si vandute!

Cum mai conteaza MODA intre toate

Ce-mi doream eu zilele trecute? Sa facem sa conteze si MODA, intre toate celelalte! Hop-tzop, m-am trezit ca EA conteaza cam prea mult. Si nu asa cum i-ar face bine.


Via Biroul de Moravuri Usoare

Dupa divortul de Dinu Cismarescu si despartirea de Vladimir Cohn, Venera Arapu a cam ramas, cum zic specialistii, fara cash flow, asa incat clubul Gaia, unde era actionar, a devenit o miza interesanta si urgenta. Numai ca-n vremuri de criza sampania de fite curge mai greu in facturier.

„E adevarat, societatea Trend Project, FOSTA proprietara a Clubul Gaia, traverseaza o perioada nu tocmai fasta. Si, culmea, nu din cauza crizei economice, ci din cauza unei crize de caracter”, zice Madalina Dorobantu.

„Din pacate, ca orice minune, asocierea dintre mine si Venera Arapu a durat doar trei ani, intrucat Venera Arapu a dorit sa preia controlul clubului, incercand, prin santaj, sa-mi forteze mana pentru a-i ceda aproape gratuit intreaga afacere”.


Restul e scandal.

Ii provoc pe bloggerii de moda!

Nu, n-am scris.

Nici despre cat de "obscur" pare Cluj Napoca Fashion Week (1), nici despre cat de "in faliment" pare Razvan Ciobanu (2), nici despre cat de "anulat" pare festivalul Pasarela (3).

Pentru ca nu vad ce bine as face dandu-mi cu parerea dupa o alta batalie inutila de orgolii modiste (1), pentru ca ce-mi sopteste un tabloid e, mai mereu, nesursat (2) si pentru ca nu servesc niciodata un subiect dupa cum mi-l paseaza un mail strans-cu-usa (3).

Chiar daca The Lady Look e "doar un blog", stirile din industria si retailul local de moda nu intra niciodata, aici, neverificate sau nedocumentate. Doar nu-mi veniti in vizita ca sa cititi, si la mine, barfe si fushereli... Si, daca (1), (2) si (3) n-au intrat inca, brici lucrate, e pentru ca vreau sa fac o propunere bloggerilor din "felia" mea.





Moda romaneasca nu are jurnalistii ei, dar cred ca bloggerii de profil ar putea "tine" meseria asta de minune - scriind, cu un scurt simt al stirii, un pic mai responsabil fata de publicul lor si fata de breasla.

N-ar trebui decat sa verifice o informatie, apoi s-o scalde in mize si implicatii si sa puncteze ceva cu adevarat demn de retinut pentru alegerile consumatorului de moda si bunul mers al modei locale.

Pentru ca DOAR ACEST EFORT DE ANALIZA [nu review-urile cumintele de colectii, selectiile de imagini inspirationale, recomandarile PR-istice de produse si evenimente] ar "face" CONTINUTUL pe care o publicatie savvy l-ar putea integra, in 2010, intr-un flux de moda! Unul care ar intra cu siguranta si in planurile marilor advertiseri!


Daca NOI nu incepem sa scriem punand probleme si dand solutii, nimeni n-o sa inceapa sa ia in serios moda romaneasca; ea va continua sa fie despre "hainute". Asa ca va provoc sa "rezolvati" subiectele (1), (2), (3), responsabil, saptamana asta!


LATER EDIT Am facut un popas pertinent, pe subiect, la Carola in pravalie. Hai si voi!

LATER-LATER EDIT Discutia noastra pe subiect a determinat o decizie care ma bucura mult-mult. Inca o reactie frumu, pe subiect, aici.

Armonizarea intereselor. CUM?

Cred ca tinerii designeri romani n-au nicio sansa sa tina un business in 2010 daca isi expun, in continuare, piesele in concept-stores. Nici cu un showroom propriu si niste pictoriale in lucioasele-retetar nu cred ca pot castiga cat sa aiba ce reinvesti pentru a-si creste afacerea.

Anul asta trebuie sa le fie despre efortul prezentei la targurile internationale si despre introducerea pieselor-unicat in buticuri online, fara indoiala.

Totusi, daca in 2010 s-ar stradui sa ajunga si la romanul de rand cu buget lunar de shopping, dar putin stiutor intr-ale frumosului de designer, si ar lucra nitel la gusturile lui "de mall"... chiar in mall, ce-ar fi?

N-aveti voie sa-mi raspundeti "Nu se poate". Hai sa ne gandim CUM SE POATE!





Prea au toti designerii aerul de "scump-exclusivist" si lipsa de spatii cu trafic bun in care sa se arate lumii mai creativi si mai accesibili decat ar banui oricine!

Prea au toti retailerii romani spatii cu trafic bun, dar pline de piese care nu-ti transmit nicio emotie si nu te imbie sa bagi mana in buzunar, chiar te "expediaza" direct in strainatate...

Eventualele colaborari creatori-comercianti locali ar trebui sa fie despre armonizarea intereselor: tesaturi, croiuri, preturi. Poate un colt "motzat" cu piesele designerului in spatiul din mall al retailerului sau poate un parteneriat pe designul unor minicolectii de magazin?


Az mi-am spus ca e vremea unei "personalizari in masa" ca sa facem din moda romaneasca o afacere la ea acasa. O fi?

Va face Zara valuri si in Brasov?

Toate centrele comerciale din Brasov sunt mai-goale. Si nu pentru ca lipseste Zara din ele, pe cuvant! Ci pentru ca brasovenii chiar nu sunt oameni de mall.


Gandindu-ma la cei cu statut mediu si putere de achizitie care "fac" piata din Brasov, as zice ca ei sunt, in mare:

- oameni de butic de cartier plin cu haine-chilipir-pentru-toata-ziua de la producatorii locali

- oameni de croitorie la comanda sau munca de designer pentru hainele de ceremonie

- oameni de magazin stradal de brand cu tesaturi si croiuri simplu-impecabile [Lacoste si Stefanel] pentru iesirile in lumea buna

- oameni de ultim si penultim etaj din "Universal" cu branduri clasic-elegante autohtone [Yokko si Braiconf] pentru tinutele de buro





De ce i-am "justificat" asa? Tocmai am aflat ca familia Adamescu negociaza cu Inditex intrarea Zara in Unirea Shopping Center din Brasov, cu planul de a-si spori considerabil traficul in mall. Si imi pare ca afaceristii vor da bani grei pe o iluzie, hmm...

Pujtimea se va inghesui, dar nicidecum intr-atat incat sa sustina un boom. Studentii, majoritatea din orase mai mici si comune dimprejur, putin interesati sa cumpere moda, vor ignora miscarea. Iar omul disecat nitel mai sus, care chiar "face" piata, nu va renunta la alegerile lui demonstrat-bune doar pentru ca Zara aduce trendul si fantezia. Semn ca Zara chiar nu va face valuri si in Brasov! Gresesc?


VOI CE CREDETI?

Spatiul comercial in 2010

Oare comerciantii romani vor investi pentru a servi experiente neconventionale sau terapeutice de retail consumatorului care se lasa, acum, mult mai greu convins?

Sau, din contra, vor face compromisuri si mai mari decat in "varful" crizei la amenajarea magazinelor, din nevoia de a-si conserva banii castigati cu mult mai mult efort?

Matius Ichim, Fashion Retail Designer, aduce vestile lui 2010 din piata locala de moda, dupa moralul si logica de actiune ale clientilor studioului sau de creatie.




Prea putine vitrine agata, spunand povesti, in Romania. In prea putine buticuri locale de moda ai loc de-ntors in cabina. In si mai putine, un insotitor de shopping se poate recrea pe o canapea. In unele magazine trebuie sa te descurci cu lumina ramasa rest de la becurile arse, care iti arata negru in loc de bleumarin… De ce?

Imi place sa cred ca nu mai exista retaileri locali care pur si simplu nu cunosc aceste detalii sau nu le inteleg puterea de a atrage si fideliza clientii. Multi fac compromisuri din nevoia de economie, unii doar copiaza prost conceptul unor case mai mari, cu intentia de a-l reduce la "esenta".

Sunt si comercianti care, in mod voit, renunta la detalii in spatiul de retail pentru a nu speria "vanatul"; nu vor sa dea impresia de "lux" pentru ca, astfel, consumatorii n-ar mai intra in magazin, crezand ca e prea scump pentru buzunarele lor.

Pentru ei, lumina e rezultatul lui "Punem niste spoturi!" iar cabina de proba se amenajeaza in depozit, la un loc cu sacii cu umerase si galetile cu mopuri, de care o separa "o perdea din catifea grea". Cele mai multe asemenea magazine se gasesc in IDM, BIG, SIR, H.




Adolescentii ai caror parinti castiga, pe luna, insumat, cel mult trei mii de lei, de exemplu, nu-si permit sa-si cumpere haine de brand, din mall. Ca sa faca fata concurentei vestimentare acerbe din gasca sau de la scoala, isi cauta haine aproape la fel, dar no name, chinezesti sau turcesti, la preturi mult mai mici, in magazinele de care pomeneam.

Ei se vor intoarce mereu in aceste magazine pentru piesele-surogat. Si le vor gasi, mereu, la un pret aproape corect. Nu-si vor dori, asadar, in postura de client, decat un produs; nu cabine generoase de proba, nici oglinzi care sa nu deformeze imaginea, nici o redare impecabila a culorii.




Despre cat costa un proiect de shop design in RO, despre indiciile unui spatiu de fashion retail functional sau despre cum impiedica eficienta pe metru patrat fantezia in designul de magazin, pe Fashion&Business, afcors!

Au goût du jour

Cam 70% dintre femeile din jurul meu traiesc dintotdeauna dupa "tratamentele" administrate de reviste. Si-n bucatarie, si-n pat, si-n vacanta, si-n garderoba. Cat le tine buzunarul si fizicul, de fapt, ca sa atinga acel "perfect" livrat de glossy-uri si insusit in masa drept standard de netagaduit.

"Un chin!", mi-am zis eu dintotdeauna. Si, tot chinul, doar ca sa arati de revista, hmm... Cand revista ar putea, foarte bine, sa arate de tine, de ce nu?

Tu, cu soldurile mai late decat umerii; cu sanii care dau dureros pe-afara la fiecare menstruatie; cu gambele amortite in prea multa alergatura de buro, cerandu-si mereu balerinii; cu merdenele in poseta, pentru momentele prea scurte de respiro; cu gatul mai mult incordat decat seducator de fin; cu dispozitie sa iesi la petreceri si sa arati ca o diva doar o data pe luna, hehe.





Dovada ca tu, femeia de masura 42-44, cea mai normala si mai cu putere de cumparare din lume, ai obosit sa visezi ca intri intr-o rochie 36, e chiar seria de miscari "inedite" de pe podiumuri si din pictoriale, din 2009-2010, in care si-au facut loc modelele plus-size.

Incet-incet, in moda se reinnoiesc standardele, dupa chipul si asemanarea celor care chiar ii tin pe retaileri in viata, prin consumul lor. Pentru ca moda nu-si mai permite sa vanda iluzii unei consumatoare care "face" haina. Pentru ca moda va mai fi un business, de acum, doar daca va fi nitel conforma cu realitatea...

Reality Check 09-10 cu Diane Pernet

* pentru cei care nu dau doi bani pe trenduri, dar sunt interesati de psihologia victimelor modei, de manipularea prin proclamari de tendinte si must-have items

** pentru cei care consuma judicios presa de moda si prezenta brandurilor de moda in media sociale

*** pentru consumatorii-stapani, care vor instrumenta Noua Ordine din 2010





Intrebarile mele:

Cum crezi ca trebuie sa fie jurnalistul de moda al timpurilor noastre: mereu pe teren, la vanatoare de talente pana si in "gaurile negre" sau coplesitor de prezent online, mai degraba investigand viata consumatorului de moda?

Analizand continutul blogului tau, nu imi pare sa fie supus vreunei presiuni comerciale. Totusi, e bloggingul un business pentru tine?

Va disparea printul de moda in cinci ani? Vor sustine advertiserii trecerea presei exclusiv online?

2009 a fost anul prezentei intense a brandurilor de moda in media sociale. Crezi ca le-a fost de ajutor?

Cum se vor reaseza valorile in 2010, in lumea modei?

Cat vei plati pentru o fusta in postcriza?




Care e cea mai inspirata intalnire pe care ai avut-o in Romania? In hainele cui te-ai intoarce imbracata in Franta?

Ce ar trebui sa inteleaga designerii romani inainte de a se incumeta sa atace pietele internationale cu creatiile lor? Cat de mult tine succesul de banii pe care esti dispus sa-i investesti in promovare sau de istoria creativa a regiunii din care te ridici?

Care crezi ca sunt casele de moda care au reusit sa se pastreze ca un reper relevant de creatie in anii ’00?




Numele carui creator ar merita sa fie pe buzele tuturor anul viitor?

Cum iti explici ca un brand atat de auster ca Escada a fost salvat in 2009 iar legendara casa de moda haute-couture Lacroix a fost ingropata, in lipsa unui plan fiabil de relansare?

Ce parere ai de asa-zisa „democratizare” a luxului din ultimii trei ani?

Carine Roitfeld, Anna Wintour sau Aliona Doletskaya: cine crezi ca va face fata cel mai bine Noii Ordini din 2010 si consumatorului-stapan?



Raspunsurile lui Diane Pernet, pe Fashion&Business, afcors.

**** pentru ca era vremea surprizelor: Bianca Popp si Haider Ackermann.

CADO [i]

Ultimele trei zile au fo ca un cado. Niste zile de top, pentru care multumesc frumos haosului de pe lume! ;)


Vineri m-am vazut cu un antrenor de dezvoltare personala si organizationala care a lucrat relaxat, la un platou cu branza si mere, la multumirea de mine. Ne-am lamurit cam pe unde se piteste fericirea si cam cine, facand ce, ar putea fi de vina pentru ea.

Viata e nedreapta, furia e mare, totusi, uneori, daca te asezi nitel sa le ganduresti, poti sa le dai sah-mat cool&focused. Va scriu asta ca sa va incurajez sa va luati mai des timp pentru voi, cu sau fara un coach!

Sambata a fo despre mult Dr. House si asimilarea urmatoarei credinte, 'nafara firescului modestiei: "Me, I'm damn right! Reality is perfectly wrong". Va scriu si asta ca sa va incurajez sa va bucurati de voi cand vi se pune pata, uneori, si sa luptati s-o tineti pe-a voastra!




Duminica am adormit pe zi, m-am trezit pe noapte - minunata senzatia asta de "pe dos", va indemn s-o experimentati - si-am primit telefon ca interviul s-a mutat.. acum! Eu, de la Fashion&Business (Fashion&Beauty), si Ioana Mitu, de la Premium (Ziarul Financiar), am stat la povesti cu Diane Pernet si-am iesit mai zen si mai cu pofta de mancare ca niciodata dupa un interviu!

Doi amici din presa cotidiana m-au inspirat toata ziua cu bunul lor simt in relatarea circului electoral si, bizar pentru cum obisnuiesc sa inteleg eu patima pentru meserie, chiar cu dragostea lor nebuna pentru produsul muncii!

Joaca de-a previziunile in alegeri, cu un twist la fiecare doua ore, mi-a reamintit ceva ce multi uitam mereu, de asta si scriu: prinde bine, pe termen lung, la brandul personal, sa-ti respecti adversarul in orice razboi si sa-ti evaluezi moderat orice victorie.


Revin si eu, saptamana asta, la petreceri si showuri de moda, dar un pic mai "selectiva". Multumesc tuturor pentru mailurile de bine si invitatii!

Romantzele lui 2009

Am trait un an de asediu al gigantilor modei si de prabusire a retailerilor romani, ingropati in datorii dupa extinderile haotice din ’07 - ’08.

A fost un 2009 al transformarii naturale a discounterilor, din „ieftini si de calitate indoielnica”, in „trendy si la indemana”, al gaselnitelor de marketing si comunicare ce au loializat sau indepartat pentru totdeauna consumatorii si al investitorilor care au dat, din senin.. in mintea copiilor.




Ne-am bucurat, in sfarsit, de gasca Zara - C&A - GAP, dar tot in malluri.. Chiar daca Inditex a decis "sa coboare in strada", printr-o investitie de 10 milioane de euro la Unirii - "vad" ce nu putea fi ratat, suntem la ani lumina de comertul stradal de moda, din lipsa unei infrastructuri adecvate: artere pietonale, parcari si spatii de retail generoase.

Fara sa-si destainuie intentiile clare de expansiune, oficialii C&A au declarat doar atat la lansare: "Avem asteptari mari de business, altfel nu am fi aici. Dar deocamdata nu stim daca romanii prefera pantalonii din piele sau pe cei din stofa".

Cat despre mult ravnitul H&M: cativa reprezentati ai retailerului international au strans toate datele din piata romaneasca la sfarsitul anului; decizia ferma de lansare in Romania lui 2010-2011 depinde chiar de raportul acestora, din februarie, privind nivelul chiriilor si vanzarilor din centrele comerciale si, mai ales, spatiile-minune disponibile.




Mondex, Leonardo si TinaR au fost primele mari victime ale recesiunii; cei trei retaileri romani au fost incoltiti de creditori in 2009 si prinsi in isteria insolventelor. Daca cioraparul si pantofarul sunt deja in "grija" unui administrator judiciar, planul de salvare a TinaR suna asa: vanzarea urgenta a unui pachet de actiuni unui investitor strategic; realizarea unei sinergii cu un lant european de top care tinteste Romania, mai precis.

Despre trucurile si artificiile de marketing si comunicare la care au apelat, de voie, de nevoie, retailerii "still alive and kicking" si despre singura nisa care a mers brici in vreme de criza financiara, pe Fashion&Beauty, afcors ;)

Romantzele lui 2009

Mie-mi place sa scriu despre moda.

V-ati prins voi: nu [neaparat] despre cum sa asortezi niste colanti paietati la un sacou cu umeri de scos ochii, niste louboutini de 18 si o pereche de ochelari Minnie Mouse, chiar si la o casa in panta, ci [neaparat] despre productia, distributia, marketarea modei si [mai ales] despre FENTELE ei; ca sa nu mai cadem noi, consumatorii, asa usor VICTIME..

Anul asta m-am vazut cu atatia oameni din moda locala (industrie, retail, media), ca mi-ar fi fo ciuda sa nu-l "punctez", din cand in cand, cu niste analize si niste previziuni.

Mi-au mancat zilele, in criza, niste romantze de industrie: Relatia cu Germania (Suntem sau nu expusi?), Relatia cu Franta (Nevoia serviciilor 360) si Relatia cu Italia (Pe minus sau pe fuga).

Imi mananca noptile, tot in criza.. niste romantze de retail, pe care am inceput sa le pove de curand, pentru sectiunea-minune Fashion&Business pe care o "patronez", hehe. PALARIA suna asa:

Cine, cui i-a tinut calea. Cine, cui i-a cedat trecerea. Cine a plusat si cine a bagat capul in nisip. Cine a dansat, pana la urma, cel mai bine tangoul de criza.




Partea I, de vinerea asta, tzipa despre PRETURI POLITICOASE CARE AR MAI SALVA si despre:

- cum s-a aplicat o "corectie" de 35% retailului ce prea explodase si-am ajuns de unde-am plecat (2006)

- cum "s-a dat cu flit" studiilor intr-o piata care functioneaza dupa o logica morometziana

- cum moda "a facut", totusi, cultura la cheltuieli pe "cap" de roman si-n 2009

- cum i-a imbarligat mirajul Fun&Profit pe unii comercianti, de-au lasat Plaza pentru AFI

- cum in recesiune n-a fo nicidecum vreme de cumintenie, ci de bataie pe anticiparea produselor pe care consumatorii mai sunt, de fapt, dispusi sa-si cheltuiasca banii si, mai ales, pe cele mai rentabile spatii

- cum romanii au asteptat promotiile tot timpul anului ca sa cumpere ceva, recurgand la "expectativa" pentru a-si face, in sfarsit, dreptate!


Partea a II-a va tzipa despre cum H&M isi strange toate datele ca sa cucereasca piata locala si, ohooo, cate altele, fiti pe faza vinerea viitoare!

Minus CAT?

Sa tii socoteala modei inseamna sa traiesti in malluri, pentru a lua mereu pulsul pietei, apoi intre avioane, cu rost de cucerire a unor noi francizori, proprietari de branduri mult ravnite uneori de consumatori.

Irina Ivan face asta, gestionand, la nivel local, sapte dintre brandurile pentru care grupul de moda Solmar detine franciza in Romania - Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Desigual, Parfois, Karen Millen (17 magazine).




In Europa de Est, un business de franciza e rentabil in special in zona brandurilor de masa, unde spaniolii si francezii au ajuns "stapani" cu marcile lor, dar unde sunt mereu "en garde" fata de turci si greci. De altfel, in tara, brandurile Mango (spaniol) si Promod (francez) au ajuns ancora afacerilor si pentru grupul Solmar.

Asta nu inseamna, totusi, ca altele n-ar avea acelasi "carlig" si n-ar merita investitia: Desigual, castigatorul Oscarului retailului in 2008 (premiul Mapic EG Retail), e, de exemplu, pariul Irinei Ivan chiar in vreme de criza.

Un concept foarte puternic, usor de retinut si de recunoscut, "pentru care m-am luptat", dupa cum mi-a marturisit. Pentru ca recesiunea a marcat nevoia unor branduri-complice, supercreative, care functioneaza dupa reteta Fun&Profit - dezinhibitie si distractie in magazin.

Spre deosebire de segmentul mass-market de vestimentatie si accesorii pentru femei – foarte incarcat, cel pentru barbati e in urma si foarte golas. Asa ca una dintre ambitiile din 2010 ale Divison Managerului Solmar va fi introducerea unui brand masculin, sub semnatura daneza, in piata locala.




Mai multe despre "urmele" crizei in afacerile de moda (minus CAT?) si reorientari (promovare in SOCIAL MEDIA?), intr-o discutie cu Irina Ivan dintr-un noiembrie 2009 in care pretul face in continuare cea mai mare diferenta la raft..

LUX de inchiriat

Cum ar fi sa inchiriem moda high-end la fel de simplu cum inchiriem un film?

In vremea cand femeile isi impun sa fie foarte chibzuite in cheltuieli, doua absolvente ale Harvard Business School s-au gandit chiar la cum suspina ele dupa rochiile de designer de peste o mie de dolari, din reviste (dupa cate una pentru fiecare ocazie speciala, de fapt..) si-au nascocit Rent the Runway.

Astfel ca un foarte simplu serviciu de comanda prin e-mail le permite consumatoarelor sa inchirieze, pentru cat timp e nevoie, o tinuta remarcabila de petrecere, in schimbul a 50 de dolari pe zi.




Rochia aleasa ii e livrata clientei acasa, in doua marimi, alaturi de un "fit kit", intr-o zi prestabilita printr-un sistem de rezervari, iar nota de plata de la curatatorie, unde piesa ajunge dupa ce e returnata prin posta intr-un ambalaj specific, e inclusa in pretul de inchiriere. O eventuala dauna e taxata cu 5 dolari, iar distrugerea in intregime a piesei imprumutate presupune achitarea pretului ei de achizitie de la casa de moda.

Proiectul celor doua Jennifer (Hyman si Carter-Fleiss) e una dintre cele mai practice modalitati de a crea iluzia luxului in randul consumatoarelor aspirationale care agonizeaza in vreme de criza pentru ca nu si-l mai pot permite nicicum.

Dar si dintre cele mai ingenioase modalitati de a remarketa designeri high-end. Printre creatorii care s-au alaturat proiectului (cu 160 de modele de rochii de sezon in stoc) ii regasim pe Diane Von Furstenberg, Hervé Léger, Proenza Schouler.




Femeile par sa renunte usor la probele din magazin prin care verificau cat e de potrivita sau nu o rochie "pe viata" si sa se lase foarte usor agatate de recompensa statutului pe care fiecare produs de lux, inchiriat "pe ghicite" pentru fiecare eveniment special in parte, il ofera de fiecare data. Dovada: peste 20.000 de cereri de abonare la serviciul Rent the Runway, in doar doua saptamani.

In ciuda faptului ca proiectul doar creeaza iluzia luxului, el a fost gandit ca unul exclusivist: accesul in comunitatea Rent the Runway se face numai pe baza de invitatie. Desigur, pentru a nu scoate intru totul din sfera inaccesibilului creatiile de mii de dolari de pe podiumurile internationale.

Totusi, spre deosebire de filme, hainele se demodeaza foarte repede. Astfel ca, pentru a ajunge profitabil, un asemenea business trebuie sa functioneze intr-un ritm foarte alert de inchiriere, care sa permita nu doar acoperirea costului de achizitie a produsului de designer in sezonul in care e in stoc..