Un bunic.. în loc cu verdeaţă

| |
Azi, şase ani fără el, fără bomboane "fine" la fiecare pensie, fără discurile Mariei Tănase over and over again la pick-up.

Mi-amintesc un clop, un ilic, nişte tenişi.

Mi-amintesc cum se încrunta mereu când îl frământa "de ce-ul".
Mi-amintesc cum stătea în băţ şi îşi admira şi îşi drăgăluia pământurile.
Mi-amintesc cum a dat de băut tuturor celor de la birt când am fost admisă la Şaguna.
Mi-amintesc de poveştile cu
regina Maria, regina inimii lui.
Mi-amintesc cum mergeam după fragi şi cât de mult îi plăcea pâinea cu cartofi!

Bunicul meu e în loc cu verdeaţă acum. Mă veghează dintre păpădii..

Şi nu, nu aş lăsa niciodată România. Nu pot să-mi las mormintele în urmă!

5 reactii:

Adela spunea...

si eu am amintiri dragute cu bunicul meu Tanase, de acolo mi-am luat numele in sat, Adela lu' Tanasica. Mie si verisorilor ne dadea bani sa na cumparam ciocolata Excelent. Imi amintesc cum fuma pe furis Carpati, din care si azi mai pastrez jumatate de pachet si cum ne astepta in fiecare weekend cu casa calda si cu cateva vorbe dojenitoare pentru ai mei. Nu erau spuse cu rea intentie, erau venite din prea multa energie. Nu-i placea sa stea si totul in jurul lui trebuia sa se miste. Ii placeau copiii, desi credeam ca pe mine nu ma place. Sigur s-a mandrit cu mine. De acolo, din locul cu verdeata de care vorbesti, sper sa ma vegheze si ei, bunicii dragi.

p.s. tare faza cu datul de baut :)

Paula NEGREA spunea...

Carpatiul si Saniuta indoita cu apa. Pentru oameni cu tarie, din Ardeal:)

Noi suntem mandretile lor, dap, sunt sigura!!

Anonim spunea...

Este un post care imi aminteste de Brasov.

Bunicul meu, se mandrea cu mine ... pacat ca am aflat de la vecini cand ne-am luat la revedere.

Anonim spunea...

Câtă dreptate ai!! Eu nu mi-am cunoscut bunicii (nici din partea tatălui, nici din partea mamei). În cazul meu e vorba de tatăl meu, nu de bunicul meu. Pe mine el mă veghează dintre păpădii.... Nu vi se face aşa dor câteodată...Cel mai rău îmi pare că am început să lucrez, am viaţa mea şi ajung din ce în ce mai rar pe la mormântul lui...Mi-e dor să stau de vorbă cu el....

Paula NEGREA spunea...

Alex, durerea ta m-a coplesit si m-a daramat si pe mine in vara, pe vremea cand lucram la desk-uri vecine..

Atunci te simteam gol. Acum cateva zile te.am simtit ocupat şi implinit, bei NewsIn!:) Esti mandretea tatalui tau, fii sigur de asta!