Flashuri din prietenii

Nu-mi aleg prietenii după gusturi, după trenduri. Mi-i aleg după cum ei termină frazele pe care eu le încep.

Şi din prieteniile mele ramân cu flashuri de străduinţă:

Am un prieten care fuge de oriunde ca să mă prindă la o cola şi un mars pe peron, în gara BV, la plecare.

Am un prieten care îmi cedează mouşii lui, elgii, special ca să mă calmez stricându-i.

Am un prieten care vine la trei dimineaţa la mine, cu borcanul de castraveţi muraţi sau cu kilu de portocale, pentru că mi-e poftă.

Am un prieten care mă primeşte în geaca lui largă pentru că mi-e frrrig cu burta goală.

Am un prieten care îmi dă rapid pe mess apostroful, pentru copi-peist urgent în articole, şi eu nu trebuie să ştiu vreodată unde e semnul ăsta pe tastatură.

Am un prieten care îmi dă voie să îl muşc până îi las urmă adâncă de "ceas", pentru că aşa mai omor şi eu din energie.


Prieteni grijulii, care mă îndură.
Un milion de mulţumescuri!