LECŢIA DADA

Atelierele DADA au fost teritoriul uceniciei pentru majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, iar magazinele DADA au fost şansa multor designeri foarte tineri de a ieşi în lume. Pentru Oana Păunescu, “arhitectul” DADA, 15 ani de ambiţii, de alergătură, de experimente pare să fie de ajuns.

Creaţia de costume pentru superproducţii cinematografice e o afacere care merge de la sine, iar creaţia de modă va miza de acum pe vânzări de serii foarte mici, “in house”, lăsând în urmă tevatura gestionării de magazine şi de participări la târguri internaţionale.



Merită să faci modă în România şi nu lohn? Care a fost cel mai bun an pentru DADA până acum?

DADA nu a făcut niciodată lohn, dar a creat modele unicat pe care uneori le-a produs, în lohn, în alte ateliere; cred că acestea au avut un câştig cel puţin egal cu noi...

Cel mai bun an pentru confecţii a fost 2005, când ni s-au comandat mii de produse ca urmare a participării la Pret a Porter Paris. Vorbesc de colecţiile Editei Lupea şi Ioanei Covalcic, de imprimeurile şi colajele Dianei Sibianu.

Din păcate, produsele noastre au avut un design complex, cu imprimeuri manuale dificil de multiplicat în serii mari, şi, nefiind pregătite cu o infrastructură solidă pentru coordonarea lucrului în lohn la aceste produse, multe au avut greşeli de execuţie; de aici, pierderea unor pieţe de desfacere.


De 15 ani, de când sunteţi în piaţă, cum a evoluat consumatorul român de modă ca aşteptări, gusturi, statut, buget alocat hainelor şi accesoriilor?

A evoluat mult: e mai receptiv la modele îndrăzneţe, cunoaşte tendinţele din zecile de reviste care îşi fac bine treaba, alocă un buget tot mai mare modei. Sunt însă prea puţini cei care şi-au creat un stil propriu, sunt încă prea mulţi cei ce se lasă prea mult influenţaţi de rubricile de modă…Tot aştept ca, după ce consumatorul nostru a învăţat lecţia de stil, să continue prin a o interpreta.


Cum se împarte acum afacerea DADA între costume, marochinărie şi haine?

Eu sunt scenograf de formaţie, de meserie. Am pornit atelierul DADA pentru a-mi vedea costumele nu doar create de mine, ci şi executate după dorinţele mele. Mai târziu au fost filmele "Cold Mountain" sau "Le Parfum", unde am colaborat cu Ann Roth sau Pierre Yves Gayraud, doi artişti scenografi nominalizaţi la premiul Oscar pentru costume, astfel că în ateliere a fost coordonată execuţia a sute de costume de epocă.

Pe scurt, designul şi execuţia de costume de film au constituit şi constituie segmentul cel mai profitabil al companiei. În acest moment suntem cel mai cunoscut atelier de manufactură pentru costume şi accesorii de film din România, 90% din producţia noastră fiind destinată filmelor turnate în Germania, Franţa, Spania, Maroc sau Italia.

Genţile şi accesoriile Dada au fost şi sunt cel mai aproape de sufletul meu. În anii ’80 lucram acasă genţi, curele, cercei şi le vindeam în atelierele Fondului Plastic. Şi ce vânzări aveam! Cât despre colecţiile vestimentare, prin intermediul a doi designeri talentaţi, Edita Lupea şi Ioana Covalcic, am ales să îmi exprim un punct de vedere şi în moda locală.


Alege românul altfel sau altceva în 2009? Să fie criza raiul accesoriilor?

2009 e un an dificil: cumpărătorul a devenit mai pretenţios, iar piaţa e sufocată de francize şi de showroom-uri de autor. Multe dintre francize sunt mărci de valoare, iar atelierele de creaţie au devenit mai atrăgătoare ca niciodată. Nu cred că vânzările au scăzut per total, ci că s-a produs doar o fluctuaţie spre brandurile nou aparute. Exclud aici piaţa de lux, care mi se pare că resimte considerabil încetinirea consumului.

Criza, raiul accesoriilor? Cred că şi în acest segment cumpărătorul va deveni mai selectiv şi va acorda mai multa atenţie calităţii. Dacă da, atunci noi, DADA, vom fi avantajaţi.


Mai lucrati cu ucenici, mai faceti mentorat?

La capitolul ucenici, mentorat, cred, fără modestie, că DADA ar trebui să se califice pentru primul loc. Am gândit primul magazin care a promovat tineri designeri români, chiar înainte ca aceştia să se afirme naţional sau internaţional - Venera Arapu, Stephan Pelger, Silvia Şerban, Mihai Albu, Zasha; lista ar putea cuprinde 90% dintre designeri. DADA a fost în primul rând un multibrand, câteodată în dezavantajul brandului propriu, "nationalite DADA".

Studenţi la scenografie, modă, pictură, textile şi-au facut ucenicia la noi. În atelierele noastre s-au format şi majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, care la un moment dat şi-au urmat propriul drum.


Magazin stradal sau magazin în mall, care e cea mai buna soluţie pentru DADA? Rentează o expansiune în piaţa locala de retail?

Pentru noi, locaţia perfectă ar trebui să fie stradală, deşi magazinele din mall au vânzări mai mari. În magazinele stradale regăsesc cumpărătorul fidel DADA, în malluri sunt foarte mulţi cumpărători care nu cumpără neapărat o marcă, ci ceea ce le place prin comparaţie.

Pentru mine, expansiunea locală nu mai este o prioritate, eu sunt o persoană cu un profil mai degrabă de artist, decât de business. M-am plictisit de comerţ şi de tot stresul pe care îl implică - vânzători, rentabilitate, contabili. Consider că am experimentat şi a venit timpul să merg mai departe: intenţia mea e să dezvolt conceptul Fabrika DADA, vânzări in house şi un "restaurant des artistes", unde poţi testa un vin special ales, un alt fel de mâncare, asculta muzica bună, socializa şi descoperi "la cald" noile noastre creaţii, executate în serii foarte mici de data aceasta.


La ce târguri internaţionale mai participaţi şi ce semnale primiţi aici din pieţele de modă?

Pentru mine, experimentul târguri s-a încheiat. Dacă ai capacitatea de a onora comenzile şi le tratezi profesionist, atunci lucrurile pot fi pozitive. Edita Lupea, unul dintre cei doi designeri DADA, participă la târgul de la Paris cu brandul propriu, Editha Studio. E încercarea ei de a continua pe plan internaţional!