Julie Iacobescu e unul dintre antreprenorii de moda cu o mare dorinta de educare a gusturilor. Chiar in octombrie 2008, intr-un moment de panica generalizata, ea a hotarat sa riste 200.000 de euro ca sa scoata la vanzare, intr-un boutique romanesc, o asociere de branduri premium foarte putin cunoscute local.
Erau banii necesari amenajarii The Mews si brandingului, cu ajutorul agentiei londoneze FourIV, chiriei pe trei luni si achizitionarii stocului initial de produse [12 branduri tinere, de lux: erva, Labour of Love, ba&sh, Digby&Iona, dVb, William Rast, 18th Amendment, Made in Heaven, american retro, Chemins Blancs, bien fee pour toi, Chie Mihara].
Era, de fapt, pariul ei ca romancele carieriste nu vor mai arunca banii, in 2009, pe orice piesa "de marca", la pret dublu in tara fata de pretul real din strainatate, ca vor cauta mai mult calitatea materialului si atributele "nou" si "confortabil", ca vor simti acut nevoia unei experiente de shopping ca in Marais sau East London la ele acasa.
Fost buyer de denim pentru GAP, actual buyer de haine si accesorii pentru The Mews, Julie Iacobescu povesteste, dupa un an de afaceri in Romania, despre "cifrele" recesiunii, despre dorinta de a sustine creatori locali de moda si despre parteneriate internationale de responsabilitate sociala.
Interviul cu ea, pe Fashion&Beauty, afcors!
P.S. Un raspuns care mi-a placut mie mult, apropou de felul in care criza ne "lucreaza" gusturile, alegerile..
Sa fie o imprudenta sa investesti in moda de lux in recesiune?
Moda buna ramane o investitie buna, indiferent ca e sau nu recesiune. Mai degraba acum, in criza, cand consumatorii sunt mai prudenti in cheltuieli si cauta mai multa calitate sau acel "special" care sa justifice investitia.
0 reactii:
Trimiteți un comentariu