Adina Nanu si Ovidiu Buta

Adina Nanu aranja delicat fructele in portelanuri, in sufrageria ei din Primaverii; astepta o gasca de zece iubitori de moda, la povesti, cu foarte multe valize de podoabe deschise. Toate - viata ei, de istoric al costumului.

A fost prima si ultima data cand m-am imbatat cu naftalina dulceaga a modei vreme de doua secole; a fost cand am invatat bine urmatoarele: "La vie est trop courte pour t'habiller triste".

Ne-a talcuit opt ore hainele, cat sa-i ajunga sa ne treaca prin muulte probe de stil si sa ne desluseasca toate "fentele" modei. Cat sa-mi tina de motivatie pentru lansarea blogului A Lady Look.





Ovidiu Buta tragea elegant-"am vreme" din tigara, pe scarile din Conta 6; era cel mai bun moment sa-mi verific ardeleneste-asezat mailul de colaborator la Dialog Textil, de la PC-ul lui de critic de moda.

De fapt, cel mai gresit moment posibil: computerul s-a blocat din doua combinatii de taste, el s-a-ntors prea repede in redactie si m-am pomenit cu un fel de urlet blajin. "Acolo e toata viata mea, stii, nu?".

Asa simpatic si alunecos ne-am cunoscut. Si-au urmat neasteptatele "Darling, suna foarte bine. Scrii ceva si pentru mine?" sau "Dear, nu mai da credit unor gunoaie!". Plus muulte altele, de o grija anume.



V-ati prins, nu degeaba am povestit inceputurile mele cu ei: oamenii astia doi chiar imi sunt foarte pretiosi. Dar cel mai pretios e CEVA-ul care implineste prietenia lor: cartea Barbatul si Moda.


SA FIE BINE PRIMITA!