sunt lucruri si sunt oameni [I]

Nu stiu voi cum veti face socoteala anului astuia, dar eu am ales sa-mi masor 2009le in oameni, cautandu-l pe acel unu-minune pe luna.

Oameni care mi-au intamplat, vrand-nevrand, povesti: fie mi-au dat peste cap ordinile, fie mi-au servit pe tava toate clarurile din lume, fie au avut grija atunci cand meritam cel mai putin, fie doar au aparut de dup-un colt si, din intamplare, au avut o baterie cu sclipici sau cu ambitz in plus.



IANUARIE

Doctorul Nechifor, de la Universitar, l-a "nucleoplastiat" pe tata la coloana de sprinteneste acum ca unul de douaj' de ani. Eu am avut voie sa stau in sala de operatii; imi doream sa pricep bine cum se face interventia asta - hernia de disc, vindecata cu acul. Cu maiestria lui Nechifor am "salvat" alti cinci prieteni de cutit, in '09, asa ca n-am cum sa nu-l iubesc tare pe omul asta!

FEBRUARIE

In Ioanid, la -10 grade, un tip a coborat de pe-o motocicleta cu o esarfa in dar. Purtam doar un trench, pe umeri, in asteptarea unui soi de fericire. Si-atunci, sigur ca "gerul" mi-a dat doua palme, de invatatura.

MARTIE

Il luasem la trei-pazeste in octombrie; habar n-avea ca trebuie sa comunice! Tocmai castigase ditamai concursul international iar, in Romania, jurnalistii de moda nu scrisesera nimic; habar n-aveau.. In martie era deja coplesit de cat ajunsese sa relationeze cu ei; isi pregatea primul mare show. Cu febra 40, m-am "sculat" din morti si l-am tinut de mana in backstage. Ma inspirase nemaipomenit: crescuse, intr-un an, cat altii in zece! Lucian Broscatean.

APRILIE

Un domn de la Politia Capitalei avea o garsoniera; eu cautam una. El si-a trimis, politicos, soferul dupa mine, nenea m-a dus la ea, mi-a povestit-o si mi-a placut tare, dar m-a adus si 'napoi la buro: era prea departe. Domnul, scolit pe la FBI, si-a pus repede prietenii "in garda", sa-mi gaseasca, totusi, ceva bun.. Un domn prea rar!

MAI

Am facut douajdoi de ani cu iPodu' pe timpane si-a trecut repede.

IUNIE

Uneori te plictisesti si cauti ocazia sa te-arunci in haos: imaginati-va un jurnalist de business la un interviu de angajare cu seful unui tabloid. Putea sa fie cel mai haios si securizat job posibil, doar ca, nah, omul mi-a placut prea, in mixul lui de patima si control, ca sa nu-l am de prieten! Il stiu din vreo 20 de ore de joaca si povesti care nu, nu mi-au adus haosul cautat; s-a trezit spunand "Mah, tu ai putea face orice" si mi-a fost, dintr-o data si bine, foarte clar.