de IREN
Am crescut dormind in paturi cu multi pui de perna si purtand camasi de noapte lungi si invaluitoare, cu luni, stele sau pisici in navete spatiale.
Poate si din motivul asta n-am reusit sa fiu niciodata o fata baietoasa, nici macar atunci cand jucam fotbal cu copiii sau saream garduri (adevarul e ca astazi sar mai multe garduri decat atunci, oricum).
Nu stiu cand a inceput declinul camasii de noapte. Poate atunci cand barbatii nu au mai purtat-o si au pus-o in cufarul cu moda care nu se mai intoarce niciodata, alaturi de sosetele cu suspensor, tichiile de noapte si mustatile bine tunse cu forfecuta in fiecare dimineata.
Cufarul a fost probabil inchis cu un blestem melancolic: "Daca noi nu le mai putem purta, nimeni altcineva sa nu le mai poarte vreodata".
Poate declinul a inceput si mai tarziu, cand au aparut hippiotii care pareau sa poarte mereu pijamale ziua si mai degraba nimic noaptea. Cand femeile au inceput sa poarte pantaloni si au hotarat ca o camasa de noapte este ceva demn de o bunicuta sau de o matusa barbatoasa.
Camasi de noapte se gasesc in continuare in magazine, de la cele care seamana cu niste capoate de gospodine care pun muraturi in fiecare anotimp pana la cele din dantele si matasuri moi, pe care trupul le iubeste.
Dar pur si simplu nu mai sunt iubite. Fetele nu-si cara mamele in magazine, tipand ca vor camasi de noapte. Iubitii nu-ti cumpara asa ceva atunci cand vor sa faca un gest dragut. Poate doar eventual o camasuta minuscula, facuta sa nu stea prea mult pe corp.
Mie imi plac camasile de noapte lungi si albe, ca niste rochii ratate de mireasa. Care se umfla cand mergi repede prin casa, ca panzele de corabie. Uneori ma astept sa apara si un pescarus pe umarul meu.
E adevarat ca nu-s cele mai practice haine din lume: daca nu-ti alegi cu atentie camasa de noapte, e posibil sa te pomenesti ca-ti pune piedica si te trezesti pe jos in toata lungimea ta, exact atunci cand ti-e lumea mai draga si cari o tava cu ceai fierbine si paine cu unt.
FOTO: Ierbarul lui Iren
7 reactii:
Poposind in gandul tau, dear Iren, mi s-a facut cald si bine un-doi. Multu mult!
P.S. Sa se consemneze: eu, de ziua mea, vreau camasa de noapte cuminte dantelata, iubitule-oricare-ai-fi! ;)
Draga Iren,
Mie-mi plac mult camasile de noapte, din acelea cu broderii sparte, cu flori cusute pe la maneci, din bumbac moale si caldo-rece.
insa nu-s in stare sa le port :) si nu cred ca voi fi vreodata. asa ca le pastrez in dulap pana cand trec la etapa urmatoare a existentei. :)
Reconfortant postul tau :) L.am citit si parca m.am "linistit", m.am relaxat, m.am resemnat intr.o oarecare masura in legatura cu anumite lucruri din viata mea anosta ! daca as fi avut si un joint cred ca gaseam fericirea pe moment :D
Ca sa concluzionez un post care m.a inspirat :P
@O LOOOOL, zau!
Paula: cu multa placere si mai vin oricand ma mai inviti
iheartcolorz: tu faci camasa de noapte nu camasa de noapte te face pe tine :)) sau...?
poarta una din ele macar o noapte sa vezi ce se intampla, poate se intampla o transformare
ovidiusuki: multumesc. a fost scris pentru citit noaptea, inainte de culcare
pai iti spun dupa incercari, iti dai seama :)
nu cred ca ne "facem" una pe alta, ci doar ne potrivim sau nu :)
o saptamana faina,
me
Ooofff I adore camasile de noapte, nici nu mai gasim de cumparat asa frumoase, aveti dreptate tot ce a fost candva frumos si romantic si candid este astazi desuet:(
Trimiteți un comentariu