Noua încercare de "BUYER"

| |
Prima generaţie de buyeri a fost una ratată. Cum despre ce rataţi vorbesc? Despre acei proprietari români care şi-au ţinut magazinele de haine prin consignaţie.

Carevasăzică: iei haine mijtou, la o adică, da' nu "te" rişti. Deci le iei cu împrumut, nu le cumperi.

Şi le păstrezi pe unde se poate în magazin, nu le "scoţi ochii" clienţilor cu ele, căci ei ştiu cel mai bine ce vor. Poate i-ai speria cu idei noi...

Iar dacă hainele nu se vând şi nu se vând, le dai 'napoi. Cu rugină, praf ori fond de ten de-nsoţitor, facă ce-o vrea cu ele designerul!





A doua generaţie de buyeri români dă din coate să arate profesionist. Adică face scouting pe la prezentări şi târguri de modă ori pe internetul ăsta lung şi lat.

Cu lehamite de idei vechi şi foame mare de idei noi pentru clienţi. Cu dorinţă de a investi în talent cu banii jos. Fără magazine în mall. Dar cu câteva magazine stradale şi, cele mai multe, online sau pop-up.

Încet-încet, această nouă generaţie îi ia la rost şi pe tinerii designeri români. Culmea, unora, merituoşi, le şi gândeşte contexte isteţe ca să crească în ochii lumii.

Că tot sunt ei, destui, tolomaci, şi nici blog nu-şi fac, chiar dacă le e la degetul mic...


Şi-acum, că tot v-am făcut teoria, să vă dau şi o veste.

Pentru că de haine care-mai-de-care am tot avut parte, în ultimii ani, în Bucureşti, Adriana Ancuţa, buyer pentru Tuxedo Confessions, a pus la cale în wknd, la Cărtureşti, un târg de pantofi şi genţi cu piese alese ale tinerilor creatori români.


Principiul târgului? PE ÎNDELETE.

2 reactii:

mauvert spunea...

koket-ul imigi stor ăsta nu e o kitschoşenie pentru copii de pe Republicii? :))

Paula NEGREA spunea...

ba da. de-am ras juma de ora, "halind" ciocolata de casa la kil de peste drum, de la cofetaria cu oglinzi...