Bucurestiul in 5 pasi de-ai mei

Sunt zile in care o iau pe jos prin Bucuresti si ma opresc in vizite de cercetare la magazine. Pot fi cine vreau eu; cel mai des, daca alegi sa taci si sa faci doar slalom cu privirea, in jocul aparentelor cu alti consumatori sau consilierii de shopping rolu-ti depinde exclusiv de haine [amuzant, dar deloc in regula cu bunul simt].

Ieri mi-am pus o rochie-pulover, colanti, cizme de mushetar si-o blana de vizon.
Ghici ce rol am jucat? :)





In Ferrari Store se vopsea de zor la o dunga rosie a podelei, chiar daca magazinul are vreo doua saptamani de cand a fost inaugurat cu trambite. Nimeni nu rascolea, culmea, printre produsele pentru adulti; de mirosul persistent de depozit, poate..

Toata lumea se-nghesuia, insa, la subsol. Familisti-sport machiati cu "habar n-am ce sa-i iau altceva cado" cumparau masini Ferrari in miniatura sau costume de pilot Ferrari pentru pusti sau salopete pentru nou-nascuti branduite Ferrari pentru 100 de euro bucata. Inspaimantator.

In magazinul Victoria lumea intrase sa-si cumpere ba covoare, ba ceasuri de firma. In cinci ani de Bucuresti, n-am dat niciodata pe acolo.

E un "universal" in care trebuie sa ai ochi rabdatori ca sa vezi prin kitsch. Cert e ca te poti alege cu sosete albe foarte bune de vara pe care, daca le stickaresti corespunzator, le poti face cado de Craciun. La o adica, poti negocia marfa buna cat sa aprovizionezi un nonstop de cartier pentru sarbatori.





In Cochet Image Store era asa de liniste, ca parca nimerisem la muzeu. Baiul? Niste branduri elitiste, care costa al naibii de mult, dar nu fac sa se vada clar ca esti frumos si bogat, nu-i imbarliga pe bucuresteni.

Laura Vargalui spune ca acest business-minune a blocat-o cum n-a mai pomenit. Dar de ce n-o fi facand ea petreceri nebune in spatiul acela hip pentru a-si recupera investitia si altfel decat asteptandu-l inca vreo trei ani pe clientul educat de lux?

La Marche de Noel, targul de piese de autor-cado instrumentat de Dan Piersinaru la Institutul Francez, am vazut designeri care, culmea, povesteau cu alti designeri despre afaceri; unii chiar isi imbracasera propriile creatii..

Cine a ales sa iasa asa, in gasca, in lume, a "agatat" expati si diplomati de clienti week-end-ul asta si, cu siguranta, a apucat sa mai inteleaga un pic ca interesele lui sunt tare asemanatoare cu ale altora de aceeasi meserie. Imi miroase cumva a bresla?





Zara m-a primit cum stie mai bine: cu preturi de zece ori mai mari decat cele de productie, la orice. Mereu plec intrebandu-ma de ce as da 30 de euro pe-un tricou ce costa 3, de fapt, imbracat de alte cateva zeci de mii de fete pe planeta asta? Hmm


Cei cinci pasi m-au condus catre Flickr, unde am cautat pana in miez de noapte vitrine de Craciun. De toate gasesc in Bucurestiul asta, daca stiu sa caut bine, numai vitrine cool nu. Of!

cand ti se "ia" de-atata marketing

Az-noapte a fo sambata-noaptea, pe care unanim o incarcam cu tot potentialul de destrabalare. Pe la 11, Alineishan [aproape de 30] curatza un pejte cu un cutit zimtzat, singurul obiect pe care l-am carat cu un rost, dupa mine, prin toate chiriile, in cinci ani de Capitala. In lipsa cutitului meu minune ar fi scos pejtele in balcon, la "inghetat", si-ar fi plecat, machiata cu "regrete" pentru poftele iubitului, la clubareala! :))

Eu [putin peste 20] n-aveam pejte de curatat az-noapte si, totusi, nu eram in club, ci acas, citind review-uri de restaurante, horoscopul Plai cu Boi si un studiu foarte calm si sanatos eliberat in recesiune de Institutul Britanic de Marketing.


"De ce nu mergi si tu 'ntr-o discoteca, la o petrecere?"
"Ma ajuta mai mult sa citesc d-astea in seara asta, cu muzicile mele pe timpane; uite, nenea zice ca marketers will lead the path to recovery"
"Nu ti s-a luat de-atata marketing?"
"Oooo, cum nu? Mai ales de-atata marketing bagat in clubareala!"


Din acest "pleaca de-acas! n-am pofta, n-am unde" am ajuns noi sa tragem concluzia ca petrecerilor din Bucuresti le lipseste UN CLUB fara dansatoare pe boxe si plasme innebunitoare, fara bauturi cu provenienta indoielnica, fara palmieri, canapele albe-iac si alte decoruri de Dubai, cu barmani politicosi si preturi normale, eventual si cu un inginer de sunet care sa stie sa gestioneze brici sistemul ultimul "racnet".. Un spatiu care sa stimuleze fara sa fie un produs de marketing, care sa genereze energii, nu sa le anihileze..

Cum prea-prea bine zice Tzapu, de la Rokolectiv, chiar daca suna extraterestru: "Avem nevoie de spatii fara premeditare, pe care sa le lasam sa respire si sa evolueze din raportul scena/public".

Trag si eu speranta ca vor aparea curand si ma vor incarca [nu seca] si pe mine de energie in sambata-serile. Pana atunci, continuu s-o "ard" aiurea pe aici, aici, aici, aici, aici si aici. VOI?