Cum mi-am petrecut sfarsitul crizei

Nu, n-o sa iasa nimeni la TV sa ne spuna ca s-a sfarsit. Si tot asteptand sa "sune" de non-criza, dupa dulcele nostru obicei, o sa ratam ce-ar fi mai cu talc de povestit copiilor, din vremuri de jale: cum am riscat si am castigat, pentru ca ne-am facut primii curaj.

Despre "Cum mi-am petrecut istet sfarsitul crizei" vorbesc, afcors! Si nu degeaba. Si nu fara exemple de gandire sanatoasa.





Zilele trecute m-am revazut cu domnu' Gigi de la Brasov. Businessul ii merge bine: inca face niste blugi "sa-i mananci" pentru multe branduri hip din lumea larga. Marcile astea au, insa, magazine oriunde altundeva decat in Romania, de aici baiul si nefericirea producatorului: nu-si vede aproape deloc munca pe strazile din tara...

E criza! E criza. E criza? O fi. Dar domnu' Gigi e gata sa riste sa scoata o colectie proprie de blugi "de avangarda", la preturi politicoase, "nicidecum ca Desigual". E gata sa deschida si niste magazine, sub un brand "cu forta", in orasele care jinduiesc dupa MODA. Cu ambitia de a elimina incet-incet "albastrul ala urat" din alegerile romanilor.

"Ce daca nu s-a redresat oficial consumul? Eu vreau o alta moda a strazii in trei ani si, ca s-o am, trebuie sa insinuez o alternativa la blugii aia plictisitori chiar de acum", mi-a marturisit brasoveanul.

Si mi-am zis, bucuroasa: uite-un om care-si petrece istet sfarsitul crizei!

Din amanta, sotie. La timp.

Industria de textile si confectii a fost una dintre cele mai cuceritoare amante ale Statului roman pana in anii '00. Atat de descurcareata, incat el nu i-a mai purtat aproape deloc de grija, de atunci. Iar ea a ajuns cam asa, in 2010...


Statul turc, in schimb, a lasat pe mana Industriei sale de T&C - si ea, tot o descurcareata si o cuceritoare, in anii '90 - vreo 80 de miliarde de dolari, numai in ultimii noua ani. Iar ea a facut din Stat unul dintre gigantii productiei de profil din lume. Motiv chiar bun sa fie luata de sotie in 2009, nu-i asa?

Casnicia lor, una fericita, fara indoiala, cu un prim copil "sa-l mananci!": Istanbul Fashion Week. Eh, da: Statul turc si Industria lui de textile si confectii vor nepoti de brand foarte curand. 10, mai precis, pana in 2023, care sa vanda moda turceasca in toata lumea!

Preturile de productie din Turcia sunt ceva mai mari ca in China, materialele, mai bune, iar designul, foarte agatator, dupa cum au ajuns sa declare buyerii parizieni la prima editie IFW. Asa ca de ce nu si-ar propune Istanbulul sa ajunga, din centru manufacturier, centru de referinta al creatiei vestimentare, in rand cu Milano si Paris?

De ce nu si-ar propune Statul turc sa imbrace tot Globul, in douaj' de ani de acum, cu brandurile sale, avand in vedere ca a ales si investit intr-o ea minunata, la timp?

Sa-mi traiti, sa-mparatiti!

Dragii mei cititori, va doresc sa faceti fata cat mai senin demonilor si fentelor anului viitor. Sa-l jucati inspirat pe degete si sa-l imparatiti pe 2010!

Mie-mi doresc sa fiti, incet-incet, chiar acei consumatori-stapani la care visez de mai mult de doi ani: sa gustati si sa alegeti intelegand MODA in toate arderile ei - creatie, productie, marketare, distributie, comunicare.




Va astept zilnic la mine-n adapost pentru antrenamentul celor mai bune decizii de cumparare, afcors. Sa-mi traiti!