Şi-am întors brandul ăsta românesc de îmbrăcăminte pe toate părţile: creaţie, producţie, marketare, distribuţie, comunicare. Şi, ca să mă conving că-mi place, m-am căutat şi-n dulap.
Eu îl port, uneori. Voi?
Puţine, câte sunt, brandurile româneşti de confecţii se zbuciumă de... chiar nu mai ştiu între ce-om mai avea noi de ales anul viitor, ladies.
De TinaR şi de PNK Casual am mai auzit în criză.
De primul brand, printr-un eveniment curajos de magazin, anul trecut; gherila de dinaintea insolvenţei, oare? De al doilea, la deschiderea Sun Plaza, anul ăsta; prin cel mai fantezie magazin din tot mallul. De altele, nicidecum.
Nissa, în schimb, a "răsunat".
Şi-a construit gaşcă de tineri la creaţie, printre ei şi unul dintre designerii lansaţi de Inspired, finalist Pasarela.
N-are tocmai un public ţintă, dar să zicem că e mai business-optimist să creeze pentru 15-50, în vremurile astea, de la piese navy, prea în trend, la Balmain ori Givenchy wanna-be, de-un club sau de-o romanţă, la corporate-smart şi ce-o mai fi.
Cel mai important e că împrospătează săptămânal oferta cu câte 15 piese noi.
Are producţie locală, cu peste o sută de oameni, magazine armonios amenajate, prin punctele esenţiale ale ţării, shop online, prezenţă isteaţă în social media şi un lookbook de invidiat.
Vineri, la inaugurarea magazinului din Piaţa Romană, foarte dichisit - mai că flatează produsele, cu outlet la subsol, echipa Nissa şi-a primit invitaţii îmbrăcată toată în haine Nissa. Ceea ce m-a bucurat de numa-numa!
Povestea de brand cu un reason-to-believe a la 2010, vitrinele cu scenariu şi mesajele mai puţin blazate îi mai lipsesc.
70% LIKE, pe de-a-ntregul. Cu multe şanse de bine, în criză, după politeţea la preţuri, ăfcors.
