Când voi fi mare vreau să mă fac..

"Păi am pornit şi eu o firmă de consultanţă". Asta mărturisesc ză secsi pipăl.
"Uau, nu mă ajuţi şi pe mine cu nişte sfaturi? Contracost, desigur! Vreau să-mi k, ş, ţ, x, y, z, w". Asta cer dintotdeauna ză naiv pipăl, incitaţi de glamul meseriei de consultant - mântuitor.

Găsit-am un banc tocmai bun pentru revelarea ATRIBUTELOR SACRE ALE CONSULTANTULUI (hihi, courtesy of Axu-Glue) :


Un tip citadin, trecut de prima tinereţe, dar în formă şi bine echipat, merge pe o potecă de munte. Se întalneşte cu un cioban proptit în băţ, veghindu-şi turma. Tipul se opreşte şi scrutează analitic peisajul..

“Bade, ale matale sunt oile?”
“Da”
“Aham. Îmi dai şi mie o oaie dacă îţi spun cât de mare-i turma?”
“Cum să nu!”
“Treisutepatruj’două”
“No, bun, alegeţi ce oaie vrei”

Turistul înhaţă repede un item şi dă să plece. “Apăi, stai numa’ o ţâră! Dacă îţi zic ce meserie ai, îmi dai animalul înapoi?” Citadinul, neîncrezător: “Păi.. da!” ("S-o văd şi p-asta", în sinea lui)

“Esti consultant”.
“Extraordinar!.. Aşa e. Uite oaia înapoi. Dar zi-mi şi mie de unde ai ştiut”

“Păi ai cerut ceva înainte să faci v’o treabă. Mi-ai zis un lucru pe care-l ştiam. Şi nici nu te pricepi la biznisu’ meu, că era să pleci cu câinele”.