CUM E?

| |
Azi, cineva mi-a răsfoit blogul după o căutare ce m-a emoţionat - "Cum e să fii şagunist?" Şi-am tresărit din prea mult dor de liceul meu cu ambiţ şi de iubirea noastră definită pe furiş, la colţul "de serviciu" sau în leagănele "cu grija amenzii"...

Pereţii-i foşnesc continuu de poveştile din "vremea noastră, vremea lor" şi nu ne putem rupe... Şaguna e alambicul din care ne vine mereu puterea!

Cum e să fii şagunist? Dezgropi obiceiuri vechi de 150 de ani, scoţi din pod chipie prăfuite şi le asortezi fensi la blugi, mergi la petreceri câmpeneşti şi discuţi despre ultima generaţie de gadgeturi cu profii, asculţi rock gotic, dar cânţi în fanfară... un deliciu aka un cec în alb branduit "Litteris et Virtuti", pe care îl primeşti cado când intri prima dată între zidurile Şagunei - unde viaţa e făcută, imaginaţi-vă, din glume, din iubiri şi neapărat din ştiinţa câştigului!

3 reactii:

just me spunea...

Caci noi suntem urmasi lui Saguna!...
:) bine, tu esti urmasa lu' Tzutzu si eu a lu' Dobos, da' in fine.. Oare cum e mai rau? Tzutzu sau Dobos?! :P

p.s. tu stii ca noi am fost promotia 150? :D

just me spunea...

mai pune si tu un "i" la "urmasi" ca eu l-am mancat

Anonim spunea...

uaaaaaai, ce mandri tre sa fitz..

tu stii ca liceul Saguna e construit pe 100 de truchiuri de stejar??

eeeeeeeee