Nu e normal aşa?

Să te doară tot şi să te bucure tot?

Un prieten mă ruga să fiu un zmart comentator al reconfigurării pieţei de media, să nu-l plictisesc cu dulcegării. Numai că.. dincolo de rate-card sunt oamenii, helăău! Oameni cu scris "cârligos", oameni cu "cojones", oameni cu aspiraţii "quality", oameni care-şi iau viaţa din meserie şi care, potrivit ultimelor mişcări, vor ajunge să se vândă "la kilogram"..

Cum să nu tresar când îl citesc pe Mihnea Măruţă? Oamenii Cotidianului nu-şi mai găsesc rostul şi tot el, fostul şef şi cel mai fidel cititor "de după", îi alină cum ştie mai bine în vremea asta de plângere..

Cum să nu tresar când citesc că oamenii Clujeanului închis abrupt improvizează în condiţii romantice Viaţa Clujeanului, refuzând şă-şi stingă suflul de echipă?

Nu e normal aşa: să mă doară tot, să mă bucure tot şi să dulcegăresc? Chiar dacă nu e povestea mea de suflet, ci doar lumea mea profesională? Una care pare să se prăbuşească..