Cam o data pe luna ma simt asa: "Luam masa impreuna in fiecare zi. Ei erau mari scriitori. Eu eram desteapta. Si buna povestitoare, uneori".
Cam de doua ori pe luna ma simt asa: "Si te trezesti cu un gol, in partea stanga, undeva mai jos de umar. Incerci sa-l cosi, sa-l lipesti, sa-l umpli cu var, dar nu e ca si cum te face sa plangi nonstop, nici ca si cum nu te lasa sa zambesti. De fapt, nu doare. Dar te face sa-ti fie un dor, un dor asa mare cum nu ai vrea sa mai simti vreodata".
Un amic, amuzat, mi-a transmis apropou de acest 1 : 2 - "Tu trebuie sa faci cariera, sa-ti ajunga! Ai prea mult timp de framantari".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 reactii:
Trimiteți un comentariu