Marturisesc ca nu mai ajung de cateva luni bune la multe dintre show-urile de moda. Si ca, daca nu le prind live, imi construiesc impresia exclusiv din comunicarea post-eveniment.
Uneori chiar ma lupt cu timpul ca sa le prind: designerul e un trairist, un patimas, o inspiratie pentru mine! Stie sa ma agatze cu un mail personal si, daca face "efortul" asta, ma vrea sigur acolo, constient ca ma duc, de fapt, sa-i pipai materialele si sa-i verific finisajele.. Cel mai riscant(?) pentru el, dar cel mai fair&tru pentru consumatorul de moda care va citi o eventuala cronica.
Cand nu le prind si nu le prind, in comunicarea post-event se-ntampla sa primesc un text cu niste epitete pe care le-as bana pe viata. Colectiile sunt, la mai toata lumea, despre femei active, stil mereu proaspat, forme experimentale, un plus de eleganta. Cat de bine ar prinde fiecarui designer niste "povesti" cu atribute proprii!
Textul cuprinde neaparat si declaratia lui pertinenta. Dar ea nu face, deseori, decat sa-mi intareasca impresia ca designerul a pornit iar o colectie pentru ca nu putea trece sezonul fara, ca el nu are habar pentru cine creeaza si cui i-ar putea vinde piesele. Daca s-ar stradui numai sa-i fie clar cat business poate face cu moda lui!
Background-ul ii lipseste comunicatului mai mereu. Poate pentru ca barfa circula foarte usor intre modisti, putini tare, si din doua telefoane te poti documenta ohoo. Afli "cine-cu-cine", dar nu si ce studii sau ce participari la targuri. Si culmea, tu nu-ti doresti background monden; doar cel de munca silnica justifica, nah, o eventuala directie creativa..
Pozele vin fluviu; aproape toate, neretusate. Poti admira, pe alocuri, dinti atinsi de carii, pete de sudoare pe haine, cearcane cat zilele de post, mix nereusit de fonduri de ten, abdomene atarnande. Chiar daca ele ar trebui sa intre online, aproape in timp real, la zoom, intr-o sectiune de moda si frumusete, afcors!
Ce sa alegi din ce v-am povestit si cat timp sa stai sa te gandesti ce recomandari oneste sa-i faci cititorului, in cazul unei comunicari post-event de asa "finete" PR-istica?
4 reactii:
cel mai des nu inteleg nimic din comunicatele de presa (de moda) pe care le citesc. e o adunatura de cuvinte frumoasa dupa care nu gasesc povestea. insa se simte profesionalismul pr-ului. cred c asta-i arta suprema, 'E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune'... ma duc sa mai invat nitel..
;)
Ma bucur mult ca ma sustii. Sper sa inteleaga si ceilalti colegi ai tai care ma citesc cat e de important sa faca lucrurile bine, macar in comunicarea post-event si sa le fie de folos mrrr-aiturile mele.
Promit sa tot tzip din cand in cand!
eu-s cu patalama de piarista si master neterminat de marketing politic. pot sa ma contrazica lejer colegi de-ai mei, cu experienta, dar un pr-st bun, pe langa ambitie si alte calitati de cv, castiga daca iubeste si cunoaste domeniul pe care-l reprezinta.
nu zic ca n-as pacatui si eu, in ale blogului, cu limbaj de lemn :)) [dar am justificarea incerta ca nu e (inca ;) o ocupatie pentru care sa fiu remunerata si imi permit (tot inca) o oarecare doza de amatorism.]
Ar mai tot fi - lookbookuri si site-uri, comunicarea cu online-ul, modele neinspirat alese (treaba directorului artistic, daca exista) si, probabil, altele, pe care eu, de la distanta si in lipsa de experienta, nici nu le sesizez. Dar zi-le/ne, Paula, ca ghionturile-s de folos aici.
Hey! Multu tare de interventie!
Le luam pe rand, le povestim pe toate [gratis, hmm (?)] si speram ca, starnindu-le revolta, multi creatori vor ajunge sa se intrebe, totusi, cam cu ce s-ar alege, domne, daca PR-istul lor si-ar face munca brici [cum zic eu "gen"]? :))
Trimiteți un comentariu