Armonizarea intereselor. CUM?

| |
Cred ca tinerii designeri romani n-au nicio sansa sa tina un business in 2010 daca isi expun, in continuare, piesele in concept-stores. Nici cu un showroom propriu si niste pictoriale in lucioasele-retetar nu cred ca pot castiga cat sa aiba ce reinvesti pentru a-si creste afacerea.

Anul asta trebuie sa le fie despre efortul prezentei la targurile internationale si despre introducerea pieselor-unicat in buticuri online, fara indoiala.

Totusi, daca in 2010 s-ar stradui sa ajunga si la romanul de rand cu buget lunar de shopping, dar putin stiutor intr-ale frumosului de designer, si ar lucra nitel la gusturile lui "de mall"... chiar in mall, ce-ar fi?

N-aveti voie sa-mi raspundeti "Nu se poate". Hai sa ne gandim CUM SE POATE!





Prea au toti designerii aerul de "scump-exclusivist" si lipsa de spatii cu trafic bun in care sa se arate lumii mai creativi si mai accesibili decat ar banui oricine!

Prea au toti retailerii romani spatii cu trafic bun, dar pline de piese care nu-ti transmit nicio emotie si nu te imbie sa bagi mana in buzunar, chiar te "expediaza" direct in strainatate...

Eventualele colaborari creatori-comercianti locali ar trebui sa fie despre armonizarea intereselor: tesaturi, croiuri, preturi. Poate un colt "motzat" cu piesele designerului in spatiul din mall al retailerului sau poate un parteneriat pe designul unor minicolectii de magazin?


Az mi-am spus ca e vremea unei "personalizari in masa" ca sa facem din moda romaneasca o afacere la ea acasa. O fi?

10 reactii:

Simona Hulber spunea...

Este o idee excelenta, ar trebui ca un tanar designer sa-si armonizeze preturile la costurile de expunere intr-un mall, unde chiria pe m.p. are un cuvant greu de spus. Ca sa expuna produsul intr-un astfel de magazin retailerul i-ar solicita cel putin un pret de intrare care sa permita un adaos comercial intre 100% si 150%.
Mai bine un produs comercial cu o viteza de rotatie mai mare, decat un produs foarte designat care se vinde mai greu.

Paula NEGREA spunea...

Multumiri pentru reactie si sfat!

Despre asta e, de fapt, vorba: despre un design comercial, un mai-special pentru mase decat ce se gaseste in magazinele romanesti acum.

Ludmila Corlateanu spunea...

Paula, ai abordat un subiect foarte bun.
Eu insa, ca designer, dar mai mult ca mic intreprinzator, comunic cu cifrele. Daca iau tesatura de afara (8-15 EUR, atlii iau mai scump), adaog accesoriile si manopera iese deja o suma mai "nemodesta" pentru romania. Si inca n-am pus profitul meu sau al comerciantului. Rochiile mele, de ex, se vand afara cu arp 200 eur pt cumparatorul final. In Ro cine ar aprecia o tesatura naturala si un design deosebit intratat incat sa dea acesti bani? nu multi. deaceea in Ro le vand cam la jum de pret, desi nu am voie (dupa legile comertului, pt ca dezavantajez un cumparator care a dat full price).
Daca as fi produs in China cred ca as avea preturi mai competitive. Insa nu e cazul, deocamdata.
Iar designerii romani care folosesc si matase naturala sau imprimeuri personalizate (de la 10 EUR mp, adaugat la pretul tesaturii) au preturi si mai mari, si nu din fitze, ci pt ca astea sunt costurile (plus ca au si un staff cu salarii lunare si tot tacamul).
Moda, pt mine, este o pasiune si o afacere. Dar ca sa te faci milionar peste noapte tre sa-ti alegi alt domeniu.

Eu zic ca in urmatorii ani, multi care au inceput sa aiba (sau deja aveau) succes o sa se concenreze in continuare pe exporturi. Nu prea ai timp, energie si bani sa faci aducatie.

Paula NEGREA spunea...

Mila, tu mi-ai vorbit de o eventuala prezenta cu piesele dintr-o colectie proprie intr-un magazin din RO si de un pret final (poate) prea mare pentru romanii de mall, cu toate justificarile pe care (poate) multi nu le-ar pricepe.

Totul e cu "poate" pentru ca romanul de mall n-a fo inca "probat" cu adevarat si cu cap de designeri.

Irina Schrotter si Razvan Ciobanu in Debenhams = nuci in perete...


Dar cum ar fi sa incerci, totusi, o colectie mai comerciala, tot pe linia ta de creatie, pentru un retailer? Armonizarea intereselor de tesaturi, croi si pret, dupa cum spuneam...


Eu chiar cred ca merita o discutie cu retailerii romani, mai ales ca unii dintre ei chiar sunt dispusi la "stilizari"!

Ludmila Corlateanu spunea...

nu zic ca nu-i posibil. dar rar gasesti persoane deschise pt asa ceva la fabrici. De regula au un snobism gen "ce stiti voi, uite eu am 700 de angajati"... Eu una am incercat (3 ani in urma), dar comunicarea era proasta si eu eram inca usor bleaga, si.. n-a prea mers. Iar acum... Parca dupa toate investiile, chinurile, incercarile si primile rezulate pozitive care au inceput sa vina, nu-mi prea vine sa alerg dupa vre-un nene de la fabrica cu nasul pe sus si sa-l trag de maneca "hai sa facem ceva".. I've grow up, you know..

la Pret la etaj era amplasate brandurile care au propriile forte de productie. Pai ei aveau echipe intregi de designeri si colectii a cate 200-300 de piese. Pt ca fiecare tre sa-si faca jobul: cel care produce sa produca, cel ce vinde sa vanda, si cel ce schiteaza sa schiteze. Si toate functioneaza ca intr-un ceas, pt ca sunt o echipa.

Dar, Paula, sunt optimista ;))

Paula NEGREA spunea...

Trebuie! Semn ca imi raspunzi si la mailul pe care ti l-am trimis acum vreo doua zile [propunerea initierii discutiilor cu niste retaileri care sunt deschisi]? :)

dressaddict spunea...

Ludmila, ai dreptate cu pretul materialelor, mai ales cele deosebite si din fibre naturale sunt intr-adevar scumpe, dar ce explicatii gasim pentru hainele facute din materiale sintetice sau amestecuri de proasta calitate care au preturi ingrozitor de mari pentru buzunarele noastre si pentru ce ofera? Sau daca e materialul bun sunt prost lucrate: am probat anul trecut in vara o rochie de la Irina Schrotter pt un eveniment, redusa de la 1400 de lei la 1000 de lei, nu stiu daca in final as fi dat banii astia, dar dupa ce, imbracata fiind, m-am intors sa vad cum imi sta la spate si au inceput sa cada din aplicatiile cusute sub bust, m-am lasat pagubasa si mi-am facut singurica modelul meu la croitoreasa care a iesit de nspe ori mai fain decat al Irinei Schrotter, na!

Paula NEGREA spunea...

Eu nu punctez, in calitate de jurnalist fashion and business, decat ca e vremea sa scoatem in fata / presa creatorii care chiar au cu ce cuceri ;)

Ma lupt pentru asta, sper sa se si vada...

alice spunea...

mi-a placut foarte mult articolul asta, ai mare dreptate. cred ca designerii de la noi trebuie sa aiba preturi mai accesibile, sa se raporteze la piata din romania si nu din strainatate. si apropo de materiale, indiferent de materialul folosit, sintetic sau natural, nu prea vad diferente de pret. si chiar daca folosesti matase naturala, cum poate costa un top 700lei? si daca ne tot uitam spre vest nu observam ca acolo designerii si brandurile sunt structurate pe diverse categorii de preturi? exista categoria de 50 de dolari, apoi de 100-200, apoi 400-500 (noi designeri), apoi in jur de 800 (colectiile accesibile ale marilor case), apoi 2000-5000 piese din colectii marilor case, apoi 10000+ HC. vad ca lo noi toata lumea vrea sa se afirme cu numele. eu astept pe cineva sa deschida primul top shop de romania si nivelul cel mai de jos sa fie intr-adevar "moda mall"...

Paula NEGREA spunea...

Hey! Bine ai venit in pravalie, multu pentru comentariu!

Provocarea, pentru tinerii nostri designeri, intr-o eventuala colaborare cu retailerii, va fi chiar asta: sa gandeasca produse pe diferite categorii de asteptari, interese si venituri... Sa nu mai fie autosuficienti (eu, designul meu, talentul meu, pretul meu, luati de cumparati, daca va surade) si sa munceasca mai targetat, cu rost de a face business, sigur!

De asta suntem eu si alti cativa prieteni consultanti, prin preajma: ca sa facem un pic de retus, atat in gandurile creatorilor, cat si in gandurile retailerilor; cu un ochi ”albastru” la client, hehe