23

Blanarii n-au putut ajunge la fata lor de ziua ei. Dar au trimis Florarii in loc.

Prinsa in oboseala ohohoho a cantonamentului, dis-de-dimineata lui 11 mai fata de blanar dormea dusa, in gasca cu gandurile ei dintotdeauna…


Tu ai, mah, sange in tine?

Of, ma indragostesc de un milion de ori pe an si de fiecare data raman asa, indragostita.

Mi-e pofta de ardei rosu si gras.

Si daca am introduce in scoli “ora de privit in ochi”?

Fuck the brands that are fucking the people! Fuck.

Sa ai atat de multa incredere incat sa nu-ti fie teama sa fii fragila si ostentativ asexi!

De ce nu mi se ingroasa cum tre’ mazarea asta?

Cica oamenii intelepti nu se tem de fericirea altora si nici n-o cerceteaza.

Dac-as mai face o scoala, as face una despre "Damage Therapy". O fi existand?





si-ai-sa-n-te-legi-ca-nu-esti-sin-gu-ra…

Invata si tu, la naiba, de unde se opreste apa fiecarui etaj si colt de casa. Robinetele vor continua sa explodeze, intre timp.

Baiul, la lumea asta in care cresc eu, e ca au ramas prea putine de crezut. Prea.


… pana i-a batut la usa un cetatean mic si negru care abia se vedea de-un buchet cat-usa de galbeni-rosh.

“Tot intarziata cu somnul, don’soara? Si tot cu un metru de par dupa dumneavoastra. De pe Basarabiei, de la noi, cado! Sa traiti vesela”.

Era stapanul bucurestean de florarie care, cu cinci ani in urma, se lasase convins de fata de blanar sa plece din magazinul de la Bran cu trei haine de vizon pentru cucuietele lui.

Ii aparuse la usa dintr-o cardasie cu blanarii, de la distanta, se intelege.


Se cuvine o precizare: fetei de blanar i se face si acum pielea de gaina cand se gandeste la momentul de buimacie cu flori, din 11 mai. Vorba unui musafir din zilele urmatoare: “Si-asa iti doreai tu o cada cu flori, na!”.

Emotiile o coplesesc pe fata si cand si-aminteste ca mama-minune a unui prieten a copt paine in cinstea aniversarii ei sau ca niste oameni cu suflet carnos, pazitori de frumos, i-au fo asa-de-alaturi atunci; pe-o canapea dublu-moale ori intr-un semeseu intelept ori pe-o iarba verde-proaspat ori pe-un acoperis de bloc gazetaresc.


Acum, ca e trecuta de douajtrei de ani, fata de blanar ramane sa umble in lume ca sa faca sa fie bine. Asta e ambitia ei a mare.





O pandesc dureri de gat, cel mai des, se stie de la zodiac. Dar are ea o esarfa sa-l infasoare pe tot-tot. Domnul care i-a daruit-o i-a si stropit-o cu tot ce mai era in sticluta lui de parfum de cinci euro. Parfumul ala, ii marturisise ea odata, are miros de “mi-e bine rau”.

Pana la treij’ de ani, fata de blanar isi face magazin cu nu-stim-ce, dar sigur cu vitrina-deliciu la care sa casti ochii de placere.

Iar pana la patruj’ de ani isi ia casa in Ioanid.

Pentru ca, pana la saij’ de ani, ea si gasca ei de umblati in lume cu suflet carnos sa grijuleasca in casa asta la buna crestere a celor mai frumosi tineri ai vremii. Na!