Ati experimentat vreodata o revolta vestimentara?
Sa zicem, pe la paisprezece ani, pe cand mama nu mai reprezenta o autoritate iar cea mai cool fata din clasa purta bocanci grei, blugi rupti si tricouri cu Nirvana sau fuste mini in culori neon si bluze inflorate.
Daca ati renuntat atunci la camasile si fustele cuminti, apretate saptamanal si calcate la dunga, in favoarea unor haine dubioase, ati simtit pe propria piele toata forta unui formator de gust.
Paula mi-a dat o misiune grea, una cu care nu stiam prea bine ce sa fac la inceput. Ce e un formator de bun-gust, cu ce se ocupa el ziulica intreaga si de ce ar trebui sa ne batem capul cu asemenea fineturi? Doar ne imbracam cum ne trece prin cap, experimentand liberul arbitru al secolului XXI, cand totul e relativ.
Mai tarziu mi-am amintit, insa, ca se spune ca am fi animale sociale si ca, pe una din treptele piramidei lui, Maslow a trecut si nevoia apartenentei la grup.
Nu-i asa ca multe dintre noi se lasa des influentate de reactiile prietenei care a binevoit sa ne insoteasca la shopping? Sau de comentariile din club apropo de pantofii nostri cei noi?
Fie ascultand de parerile celorlalti, fie ignorandu-le, luam o pozitie. Semn ca formatorii gusturilor noastre se plimba printre noi, liberi si nestingheriti, impartind la stanga si la dreapta sfaturi!
Mai tineti minte tricourile indoielnice din liceu, purtate cu blugii rupti de care va ziceam in primele fraze? De ce i-ati adoptat atunci? De ce ati renuntat la ei? Mai mult decat atat, cum se imbraca mama, sora sau verisoara voastra mai mare, frumoasa si cu succes la baieti? Simplific, desigur.
La un moment dat, influenta persoanelor apropiate se intercaleaza cu impactul mass-media si toti demonii creati de ele.
Ani buni din adolescenta mea, Spice Girls si-a plantat semintele influentei. Blugii cu talie joasa imaginati de McQueen, dar popularizati de Britney Spears cu atata candoare, au facut ravagii. Eu am avut o pereche, prietenele mele au avut cate-o pereche, toata lumea (chiar si cei care ar fi trebuit sa se abtina) a avut cate o pereche.
McQueen nu ar fi putut banui, probabil, ca, ajutat de Britney si alte somitati pop, va schimba viata atator adolescente cu probleme hormonale si raceli ale zonelor intime.
Colegele de clasa, prietenele sau dusmancele, starurile, Bravo si Cool Girl, serialele TV, cartile (dar cine mai citeste carti? so not-cool, mai ales cand studiem istoria via Aniela & Co) - toate au contribuit la formarea gustului nostru dintr-o anumita perioada de timp.
Mai ales ca doamna mini-urilor, Mary Quant, a stabilit astfel intr-o buna zi: "Bunul gust e moarte. Vulgaritatea inseamna viata".
Desigur, multe teorii sociale au contra-teorii, ce le neaga sau le nuanteaza, dar eu tind sa cred in conditionare sociala si in faptul ca multe dintre comportamentele noastre se formeaza prin interventia directa a grupului de care apartinem sau de care tindem sa apartinem.
"Pana si diferenta este unitara", spunea cineva (cu parere de rau nu mi-am notat cine) si daca aruncam o privire pe Exactitudes, un proiect initiat de un fotograf (Ari Versluis) si un profiler (Ellie Uyttenbroek), in 1994, avem destule dovezi in acest sens.
Drept rezultat al tandemului socio-artistic, aici avem parte de serii de fotografii ce imortalizeaza persoane grupate mai ales dupa stilul hainelor purtate; frati-surori intr-ale imbracamintii.
Grupurile de portrete sunt insotite de scurte comentarii audio, care explica prin ce se mai aseamana persoanele respective, in afara de haine si accesorii. Curente (grupuri sociale, daca vreti) ce nu sunt neaparat subculturi, dar care apar pe ici, pe colo, spre deliciul unui spectator neutru.
Emo, rocker sau hipster? Lumea nu e chiar atat de simpla: exista 'nspe mii de subcategorii, in functie de educatia, preferintele, modelele de viata adoptate. Si de gust! O schimbare de stil de viata, cerc de prieteni sau hobby-uri va comporta adesea si o schimbare de stil vestimentar.
Oamenii a caror ocupatie in viata este sa ne vanda ceva au inteles de mult schema jocului. Ei tind a fi astazi formatorii profesionisti ai gusturilor noastre.
Blugii rupti sunt doar un exemplu, unul dintre multele pe care le-as fi putut folosi. Poarta, insa, o semnificatie aparte: au devenit un element aproape banal al dulapului nostru, nu se mai revolta si nu mai revolta pe nimeni.
Daca ati rupt niste blugi rupti, faceti o vizita la mai orice magazin de haine si ii inlocuiti. Noi-nouti, cu gauri patentate de cineva care a studiat atent piata, gusturile cumparatorilor si v-a sugerat, cu risc minim, ca sezonul acesta ar fi musai sa purtati gauri pe genunchi si strasuri pe fund. Blugii rupti nu va mai diferentiaza acum, insa, decat prin banii investiti in ei.
Bunul-gust e o notiune abstracta. In mini-cercetarea mea dedicata acestui articol, am intalnit nenumarate forumuri cu discutii dedicate. Si daca ar fi sa ma limitez la ele... bunul-gust e de inspiratie burgheza: un omagiu al banalitatii lipsite de riscuri si pericole, ca purtarea fracului la Opera si a denimului in timpul liber.
In opinia mea, bunul-gust inseamna cunostinte si nerv pentru a face alegeri sofisticate, potrivite situatiei, dar mai ales persoanei. Stil, nu moda. Calea de mijloc, suficient de lata si de lunga incat o plimbare pe ea sa nu plictiseasca si nici sa limiteze.
O colega de serviciu m-a "invatat" ca griul poate arata minunat alaturi de verde si ca oranjul "lucreaza" bine alaturi de violet. Editorialele de moda, negrul lui Maurice si fetele rock-n-roll ale lui Carine, bijuteriile fantastice ale lui Jane de la sea-of-shoes... eu, una, ma plimb de la un formator de bun-gust la altul, incercand sa-mi gasesc calea proprie.
Gustul se invata, cultiva, ingrijeste. O fi el subiectiv si "indiscutabil", dar bunul-gust e aproape ca o meserie, profesat toata viata, cu reusite si greseli.
0 reactii:
Trimiteți un comentariu