Se afișează postările cu eticheta presa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta presa. Afișați toate postările

BLOGGERII, în primul rând

| | 0 reactii »
Din ambiţie şi cu multe bartere, femeia frumoasă (moda românească) a ieşit din casă, în 2010, în două locuri ce-i merită prezenţa: Clujul şi Iaşiul. Iar păcatul n-a mai fost că n-o vede nimeni. Ci că n-o vede cine trebuie.

Dar de asta se vor îngriji atent, din toamnă, Laszlo Forray şi Ovidiu Buta, nici nu mă îndoiesc.











Cine a văzut-o a vorbit-o nu pentru cum ar fi de purtat cu mândrie pe stradă, ci pentru cum a „scăpat” de pe tocuri sau pentru cum s-a trezit goală, „apucată” de-o criză morală, sau pentru cum o Amalia, în lipsă de Năstase, şi-a refuzat-o vehement, din neştiinţă, pentru ca apoi să se sucească-n sentimente...

Sau cam pe astea i le zice Google oricărui curios.

Apropou, Google ăsta nu prea îi place încă pe bloggerii de modă. Ca urmare, omul de rând, poate doritor să afle ce se mai poartă şi cine i-ar mai merita atenţia, în afară de Botezatu şi Ciobanu, ajunge mai tot timpul în bălăriile unor site-uri de femei sau cotidiene online care relatează să n-adoarmă... nimic nou. Din lipsă de oameni de teren sau de oameni curioşi pe teren (jurnalişti le zice).

Şi câte noutăţi ar fi de împărtăşit, numai bloggerii de modă ştiu. Sau... ei, în primul rând.











„Să ajungă şi moda să conteze, între toate”. Mă ţineţi minte cu miza asta, doar v-am supărat şi pus pe gânduri, la începutul anului. Şi-o să vă pun iar, dragi bloggeri de modă.

Vă scriu, acum, trecută prin jurnalism de business, prin comunicare, prin blogging, şi, cel mai relevant, prin management de cotidian online. Şi vă scriu aşa: aţi stat în primele rânduri ale show-urilor de modă din Cluj şi din Iaşi pentru că mişcarea asta e pe val „’n-afară”.

Din poziţia voastră puteţi insinua cel mai natural decizii de cumpărare. Din poziţia voastră puteţi să creşteţi pofta pentru anumite piese, chiar să-i ajutaţi pe unii creativi să facă business.

Numai că, spre deosebire de cum e „’n-afară”, voi nu aveţi încă nici un public restrâns, dar premium, cu superputere de achiziţie, nici un public numeros, cu superputere de gălăgie. Trebuie să asudaţi încă vreo cinci ani ca să vi-l construiţi.








De fapt, să luptaţi pentru ca tot mai mulţi români să ajungă să ştie mai mult de două sau trei nume de designeri români, respectiv mărci locale de modă cu adevărat merituoase. Să afle pe ce-ar merita să-şi cheltuiască mai isteţ banii şi să ajungă să poarte piese locale cu mândrie.

Asta dacă vă propuneţi ca blogurile voastre de modă să aibă un rost în modă.

Sigur, vă veţi lupta supranatural cu bună parte din media ca să ajungeţi să aveţi asemenea putere de conversie şi să treceţi, de fapt, podul, cu moda, spre stradă, traducând fandoselile şi inaccesibilul de la teve în ceva foarte uman, chiar gospodăresc.

Dar nu mai bine vă văd eu, din toamnă, în primul rând al show-urilor ca bloggeri de modă ce relatează pentru cotidiene online sau pentru site-uri de femei?

Lupta de care am amintit ar fi mai uşoară, lucrând deja pe publicuri de zeci de mii de internauţi. Dar în cunoştinţă de cauză, spre deosebire de cine lucrează acum pe aceste publicuri.














Dacă vreţi să luptaţi, vă îndemn, deci, să încercaţi colaborări punctuale în presa mare. Şi... da, e de luptat pentru moda românească la ea acasă.


GUEST POST CAROLA'S MUSINGS

Citeşte şi Fashion Week, ziceţi? SAU Fashion Week, post-factum

Prima Doamna a Romaniei lui 2010

| | 4 reactii »
"Seful Statului pune lucrurile in ordine, iar Prima Doamna pune lucrurile frumoase in ordine".

"Rolul Primei Doamne ar fi sa complimenteze pozitia Primului Domn, s-o potenteze si s-o inchege".

"Ma astept ca Prima Doamna sa fie latura umana a Presedintelui. Sa miste lucrurile intr-un fel in care relatiile de serviciu nu il pot face".

"O legatura intre Presedinte si Popor; isi sufleca manecile si se pune pe treaba, la nevoie, nu doar pozeaza frumos".




"Manierata, vorbitoare a cel putin doua limbi straine, impecabila in aparitii publice. Dicreta, dar prezenta".

"Eu as vrea o Prima Doamna luptatoare apriga pentru apararea caselor din Bucuresti lovite de buldozere, o protectoare a artelor, a bunului simt si a elegantei".

"Mi-ar placea sa fie culta, dar fara sa epateze, decent imbracata, dar nu plictisitoare, sa aiba prestanta, dar sa nu fie stiff".

"Prima Doamna e in zona sporturilor extreme. Statutul cam cere o personalitate cu mult echilibru si forta de caracter. Si poate un pic de yoga?".





"Sa ne inspire ca tine de ceva bun si cald, care nu e despre Stat, legi si alte rahaturi abstracte, ci despre binele nostru, pur si simplu".

"Spre foarte activa social. Sa aiba niste pareri economice si politice. Sa nu se bage peste Presedinte, dar sa dea senzatia ca-l sustine. In niciun caz sa afiseze mina de nestiutoare sau dezinteresata!".

"Sa aiba presa ei si neaparat un site sau un blog de Prima Doamna. Sa poata strange multi bani, la nevoie".


*din parerile stranse pentru cercetare

C-o fi, c-o pati

| | 2 reactii »
De vreo cinci ani, de cand tot copilaresc studiind jurnalism si PR, in mine se dau permanent lupte intre cei doi demoni "meseriasi".

Imaginati-va ca ma epuizez, in fiecare saptamana, cautandu-mi argumentele. Strang, tot strang, cat sa-mi fie odata clar in ce rol vreau sa traiesc. Si niciodata nu mi-e. Si continuu sa vietuiesc, vorba aia, cu dubla personalitate.

Cand il citesc pe Mihnea Maruta, vreau sa ma "fac" mai jurnalist. Cand stau la povesti cu Sorana Savu, vreau sa ma "fac" mai PR-ist. Ce mi-o iesi, daca o tot tin asa, habar n-am, zau!




Cum in presa nu prea-i de joaca in momentul asta, az blogaresc, mai in gluma, mai in serios, pe unde-mi permit nitel umor: in PR-ul lui 2010.

El n-o sa mai poata fi nicicum despre "floricele si dantelute". Ca sa-si reierarhizeze poftele, consumatorul-stapan o sa vrea argumente si relevanta, ohooo!

Iata cum nu "relatiile", ci cunoasterea publicurilor, cum nu seductia, ci increderea vor face treaba buna anul asta! Ca la carte.

Bani in plus, adica de CSR, n-o sa mai prea fie. Asa ca o sa se vada bine ce companii pun cu adevarat pret pe implicarea sociala, hmm...

Tot in lipsa banilor, PR-ul se va scalda, afcors, in chinurile creativitatii demne de stire sau de loializarea angajatilor.

Deadline-urile pe raspunsurile managerilor vor fi scurte-scurte, ca tot traim Revolutia pixelilor care castiga teren pe repede 'nainte.

Din online vor veni cele mai multe intrebari si va fi multa munca de lamurire cu biznismenii, mai ales ca s-au prins cat se expun (si laudelor, dar mai ales criticilor) in plus "dandu-se pe net"...

Cum, pentru consumatori, timpul liber a ajuns sacru, PR-ul va fi nevoit sa intervina in filme, carti si muzici printr-un brand placement muuuult mai filosofic, artistic, distractiv.

Comunicatul de presa va ajunge vizual si linkual, "siliconat prin partile sale mai... lasate sau lesinate", cum foarte bine zice Eliza Rogalski.


CE-AM UITAT? CE-O SA-I MAI MANANCE ZILELE OMULUI DE PR in 2010?