Primăvară-n păr

În fiecare primăvară îmi pun salopetele de grădină şi trebăluiesc. Ca să simt eu că mi-am revenit din amorţeală, ca să verific si j'ai encore la main verte!

Pun usturoiul în straturi, văruiesc pomii, plantez gazon, vopsesc scaunele din curte cu baiţ proaspăt. Foarte pe bune, ca la Bran, mângâind câte un mieluţ în coffee break:)

În primăvara asta nu o să-mi pot face timp nicicum de tot scenariul primăverii-n curte.. Şi cum deja mă gândesc că tata nu mă va mai primi acasă în vară la o tăvăleală sub stropitoare, prin iarba de un metru, ar fi bună o iarbă de alternativă!!

Uite cum sâmbătă, pentru cîteva ore, mă duc la o curăţenie rapidă cu TeamWorku'. În Grădină. Pentru că acolo îmi voi putea odihni picioarele într-o iarbă netunsă, proaspătă, îngrijită, fără să iau amendă într-o zi scârţoasă de iulie-Buc (cînd toate parcurile vor fi tunse şi pârjolite şi puturoase, iar în faţă la Operă vor sta poliţaii la pândă..)

Haidem mai mulţi la ajutor! For fun and for green grass of home's sake!
În Grădina Botanică a Bucureştiului.

Burgos vinde modă. Cumpăraţi?

Cîteva ladylooks. Ce ziceţi?
Click pe foto pentru acurateţe!

Networking. La căpşuni!

Ambasadoare Sexy&Smart obligatoriu Româncă pentru o săptămână. La Castilla y Leon Fashion Week. Hoinăreală prin hoteluri de patru stele, prin imensa esplanadă a Burgosului, pe la defilee.

Am fost prietenoasă şi sfătoasă, am lămurit mai tot ce se putea despre latinitatea românilor şi despre trendurile în confecţiile autohtone, m-am lăudat cu Jolidon (extracunoscut de la Lyon Mode City), am vorbit cu talent patru limbi şi i-am dat pe spate cu atâta tinereţe :) A, am dat şi păreri la TV!:)))

DE ADMIRAT!
Serviciile HoReCa sunt impecabile. Într-un fel tare ciudat, dimineaţa, atunci când îmi făcea patul, bărbatul de serviciu îmi împăturea frumos pijamaua şi chiloţeii şi îmi aşeza la linie glosurile pe masă :) Hm..

Vitrinele chiar sunt amenajate cu gust, iar preţurile hainelor şi accesoriilor sunt modice! Imaginaţi-vă un Braşov în care nu atârnă niciun fir de curent sau de telefon în aer, pentru că totul e pe sub pământ, în care găseşti Burberry, Balenciaga şi Marc Jacobs pe aceaşi stradă, în care curge un soi de gârlă:) prin faţa unei catedrale gotice din 1221, în care din zece oameni în jurul tău trei sunt poliţişti civili, în care femeia primeşte 2.500 de euro pe lună în concediul de maternitate (şi e plin de gravidee).

Mişcarea de modă din Burgos stă foarte bine în ciocatele ei. Cu sprijinul guvernului regional. Cu orgoliile lăsate de-o parte. Jurnaliştii de fashion din lume nu sunt aşa fiţoşi, nici aşa obtuzi (nicidecum trendy) după cum îi ghiceam de prin filme!

DE RETUŞAT!
Delicatesele nu au fost săţioase în nicio zi, Mc-uri nu există (semn bun, de fapt), pe la restaurante se găteşte foarte uleios şi picant.

Wirelessul costă şase euro pe oră. Scump, domne, scump!!

Liceenii ascultă numai muzici pline de patos. Nu au ei treabă cu nimeni în afară de David Bisbal. Habar nu au de The Cardigans, The Cranberries, Interpol, Kate Nash, James Morisson, Patrice, Radiohead, Aqualung, Morcheeba.

Nici un pic de engleză. Pe niciunde. Şi ce s-au mai chinuit buyerii din toată lumea cu hostesele şi cu designerii!

Colecţiile nu prea au avut coerenţă. Nu prea existau motive, simboluri, iar când ele existau la nivel declarativ, colecţiile nu le reflectau:)) Mi-au plăcut totuşi Carlos Moya, Maria Lafuente şi Trasluz, mai precis volumul exagerat, tulurile, volanele, stilul retro şi combinaţia roz-verde-maro la bebei. Lenjeria a fost prea basic, iar modelele, deloc apetisante ca să mai salveze din interes.

Scaunele din jurul catwalk-ului au fost aşa de strâmte şi de înghesuite că nu am putut să nu mă gîndesc ce compliment au făcut organizatorii tuturor damelor când şi le-au imaginat aşa de slim:)))

Concluzie măreaţă: Eveniment foarte interesant ca posibilitate de networking!

P.S. .. interesant şi ca să te zgârii pe retină de cum jurnalista de fashion din Paris câştigă 2.000 de euro, dar plăteşte aceeaşi chirie ca tine; interesant şi ca să-ţi dai seama că ai făcut suficientă şcoală în România "to show off and to impress" ohoo!

A toi, maman!

Cochetarie debordantă! Cele mai bune sarmale cu cimbru din lume! Luciditate şi moralitate până la sânge! Paranoia pentru că am vărsat toată sticla cu ojă roşie pe cearşafuri sau pentru că am pictat cu cerneală perdelele. Ciudă pentru că un băiat îmi poate produce o depresie, pentru că las baltă lucrurile care nu se rezolvă un-doi, pentru că permit Bucureştiului ăstuia de ciocolată să mă înghită. "Te descurci tu, eşti fată deşteaptă.."

Ce face mama mea? Mereu foarte bine! Azi, cu un zâmbet mai larg, cu mai mult fixativ în păr, ocupată cu mai mulţi oameni ca de obicei.

Mulţi ani, MAMA, fără număr!

Apropo de curaj

Cum o fi să trăieşti numai din "Ce-ar fi fost dacă?" Cum o fi..

Să nu ai curaj să intri în competiţie? Pentru că ţi-e teamă că nu vei câştiga.
Să nu ai curaj să spui cine eşti de fapt? Pentru că vei înşela aşteptările lumii.
Să nu ai curaj să alegi pe cine doreşti? Pentru că vei zdruncina logica straight a majorităţii.

Să nu ai curaj să o iei de la început cu altceva, altundeva? Pentru că va fi o călătorie pe dezbrăcate, fără ghid.

Să nu ai curaj să porţi sacoul încheiat la spate? AND SO ON..

Nu cumva să te zdruncini. Nu cumva să deranjezi. Nu cumva!!

Ideile ne fac mari

Sau cum o să ţin minte cel mai frumos mărţic!

Colegul ăsta de facultate nu era el nici sexi, nici trendi, nici prea motivat. Nici nu deborda de energie. Era.. de neremarcat. Până i-a venit IDEEA.

De 1 martie, anul trecut, zambiluţe, ghiocei, hornari.. de toate s-a bucurat tant' Tanţa, până la urmă. Şi un sul de ceva, legat cu un fir de mărţişor. De la colegul ăsta de facultate care îmi pândise plângerile, pare-se: tocmai intrasem în clubul ochelariştilor şi-mi lipsea piesa de rezistenţă - ceva-ul care să-mi facă lună lentilele.

Vă gândiţi că-mi cumpărase vreo microfibră roz cu picăţele verzi? Neeaah. Tăiase din pielea de căprioară pentru ochelarii lui fix o jumătate, pentru mine. De mărţişor.

Şi uite cum colegul ăsta de facultate e bine-mersi acum la Leo Burnett. L-au remarcat ăştia. Dar eu mă pot lăuda că L-AM REMARCAT PRIMA!! :)

Gretel

Un drăcuşor irezistibil!

Flashuri din prietenii

Nu-mi aleg prietenii după gusturi, după trenduri. Mi-i aleg după cum ei termină frazele pe care eu le încep.

Şi din prieteniile mele ramân cu flashuri de străduinţă:

Am un prieten care fuge de oriunde ca să mă prindă la o cola şi un mars pe peron, în gara BV, la plecare.

Am un prieten care îmi cedează mouşii lui, elgii, special ca să mă calmez stricându-i.

Am un prieten care vine la trei dimineaţa la mine, cu borcanul de castraveţi muraţi sau cu kilu de portocale, pentru că mi-e poftă.

Am un prieten care mă primeşte în geaca lui largă pentru că mi-e frrrig cu burta goală.

Am un prieten care îmi dă rapid pe mess apostroful, pentru copi-peist urgent în articole, şi eu nu trebuie să ştiu vreodată unde e semnul ăsta pe tastatură.

Am un prieten care îmi dă voie să îl muşc până îi las urmă adâncă de "ceas", pentru că aşa mai omor şi eu din energie.


Prieteni grijulii, care mă îndură.
Un milion de mulţumescuri!

Lovely

Bună de iubit!

Dacă aţi pricepe, domnilor, că..

Nu suntem sanctuare şi nu ne place să fim tratate cu genuflexiuni şi cădelniţări, chiar dacă tămâia e de cea mai bună calitate. Suntem mincinoase, cu bustul mai lung decât picioarele, şi nu avem altă treabă decât să vă prindem în capcană!

Atunci poate..

Nu v-aţi mai strădui să ne luaţi flori gingaşe, în martie, ca să ne cuceriţi.

Şi poate..

V-aţi da seama că e nevoie să vă chinuiţi, nu să vă străduiţi, ca să obţineţi drepturi asupra noastră!

Crazy şic?

Dorinel Munteanu
aduce icoanele la meciuri
într-o geantă Louis Vuitton.

Hmm.. EVLAVIE ŞIC?

The art of living

Dacă a fost să fie broderie, no apăi să fie şi goblen!

REMINDER

Sunt o lady pentru că:

1. Sunt mereu punctuală. Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 10:30, niciun minut mai devreme.

2. Am bun simţ. Chiar din belşug.

a. Recunosc singură una dintre zilele acelea când degeaba m-am chinuit să mă machiez.

b. Recunosc diferenţa între fericirea de-a fi posesoarea celui mai nou model de geantă Hermes Birkin şi fericirea de-a fi posesoarea unui iubit. În primul caz, tenul străluceşte uimitor!

3. Îmi tratez iubiţii cu aceeaşi atenţie ca pe genţi: mă înscriu pe o listă de aşteptare pentru cei mai buni, îl ascund pe unul foarte atrăgător de cea mai bună prietenă care l-ar putea împrumuta fără să ceară voie..

Mulţumiri lui Plum Sykes pentru reminder!

Hello, my love!

E luna siropului, drăgostelii.. Şi cum detest să trăiesc şi să povestesc dulcegării, iată un flash de fantezie. Erotică. Cu Liviu Papadima.

Nu ne ştim. El nu are nicio vină!:) O singură dată am stat faţă în faţă. Din greşeală. În librărie. M-a copleşit cu privirea lui blând-jucăuşă.

Şi mi-a ieşit un vis despre cum căutam noi doi podul Universităţii. El, în tenişi, blugi şi cămaşă albă, forţa uşile. Eu râdeam zgomotos, cu ecou. Îmi spunea că mă pisicesc. Îi spuneam că transpiraţia lui atrage prea mult praf. M-a prins de talie şi m-a întins pe o balustradă: "Îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sunt imposibil". A început să cotrobăiască cu nasul prin rochia mea mov..

Pentru vamaiotul trecut de 50 de ani, creator de contexte, perechea perfectă a unei lady - The Cardigans, You're the Storm.

DE CE-ul muncii

Mi s-a pus pata pe justificări..

Scriu unde scriu bucuroasă pentru că nu mă citiţi în timp ce staţi pe veceu - nu e glossy :). Logica a ceea ce scriu se trage de aici: oamenii îşi doresc vacanţă zilnică alături de obiecte care dau senzaţia de confort iar ideile bune de obiecte* trebuie să pice de undeva, prin încrucişarea surselor.

Voi scrie unde voi scrie pentru că îmi doresc să le invadez mansardaaaa şi pentru că e lifestyle-ul cu cel mai lucrat abdomen de pe la noi :). So help me God!

Dar DE CE-ul muncii voastre, CARE E??

P.S. Mă întreb şi mă tot întreb cum arată DE CE-ul unei prostituate de lux..

UPDATE! Ovidiu le zice tare frumos.

Un picutz din DE CE-ul lui: "Iubesc moda pentru că niciodată nu m-a dezamăgit. Orice mi-a promis ea s-a adeverit. O culoare deschisă într-o zi cenuşie mi-a schimbat total starea de spirit, iar o jachetă cambrată m-a făcut să umblu drept, privind viaţa direct în ochi".

Traumatizant de adevărat

Consumatorii de media sunt al dracu' de pretenţioşi. TEO (căreia îi doresc să nu se treacă niciodată!) ne zicea cam aşa zilele trecute:

Eu cu îmbrăcatul nu am nici cea mai vagă legătură. Dacă aş putea să mă îmbrac în colecţia EVZ în partea superioară şi în colecţia JN în partea inferioară, ar fi divin!

Dar, aşa, trebuie să mă îmbrac după stilist! Pentru că pe nimeni nu interesează ce spui. Oamenii se uită la televizor să vadă cu ce eşti îmbrăcată..

Poţi să spui, să explici, să faci, să dai din mâini, să-ţi dai duhul acolo.. şi ei : "Foarte frumoasă emisiune, ai fost îmbrăcată minunat!". "Bă, da' ce-am zis? S-a-nţeles ce-am zis?". "Nu am fost atenţi la ce ai zis, că era televizorul pe MUTE, dar erai îmbrăcată formidabil".

Să fii femeie în România mi se pare, în general, extraordinar de traumatizant, copii!

Trebuie să te îmbraci frumos ca să-ţi mai dea cineva atenţie!! Trebuie să te îmbraci de la cutare, de la cutare, nu de la şifonier, că nu mai merge aşea..

He's my perfect

A perfect gentleman. Perfect length for every piece and the flower..
So well done!

Scârbo-Fensi-Trensi

Sătulă de păruiala-călcatul în picioare-coada până la subsol-"hai, tu, fatăă!" tipică Zara şi Mango, azi am luat la picior Bucureştiul ăsta de ciocolată în căutare de noi experienţe fashion retail-istice. Firesc, mi-am târât iubitul după mine, să ma asigur că voi fi cumpătată:)

Să abordăm ziua de azi, aşadar, în stilul "SEXY sau PRAF"..

Capitolul fensi-trensi
--- (o singură) tipă în cizme de cauciuc (dintre noi, toţi nătărăii), tocmai bune pentru asemenea mocirlă, pe deasupra şi trendy

--- foarte aerisitele, iasomie-mirositoarele Globe (papucei cu şireturi de mătase şi talpă de cauciuc), (întotdeauna tenişi) Converse şi Camper (papucei botoşi, albi cu şireturi, de la bunica)

--- gangul vesel cu Zebra Society (uaau!! accesorii şi aplicaţii nebune, tafta cu de toate în combinaţie) şi Hippie Hippie Shake (imprimeuri dătătoare de enigme sau de răspunsuri)

--- scumpul restauranto-ateliero de creaţie-magazin DADA

--- verde cu mov, pe oriunde!

Capitolul scârbo-fensi-trensi
--- fete care încă mai poartă genţi mici şi sclipiii în miezul zilei, pe o mână bleagă

--- mulţi, foarte mulţi băieţi cărora le iese fundul păros din blugii cu talie mult prea joasă pentru ei; dizgraţios!

--- copii de 16 ani cu păr lăţos, alb-negru-mov, cu pierce-uri înfipte în formă de cruce între buze şi nas

O zi plină!

P.S. eu. 11 mai. papucei albi cu şireturi. fustă din tafta cu tul roz. tricou alb cu baloane supercolorate imprimate. păpădii. salam săsssesc:))

UPDATE: tenişii cu sudoku sunt acum în magazine!:)

She's a lady

She's got style, she's got grace, she's a laaaady. U uouuououou

Un bunic.. în loc cu verdeaţă

Azi, şase ani fără el, fără bomboane "fine" la fiecare pensie, fără discurile Mariei Tănase over and over again la pick-up.

Mi-amintesc un clop, un ilic, nişte tenişi.
Mi-amintesc cum se încrunta mereu când îl frământa "de ce-ul".
Mi-amintesc cum stătea în băţ şi îşi admira şi îşi drăgăluia pământurile.
Mi-amintesc cum a dat de băut tuturor celor de la birt când am fost admisă la Şaguna.
Mi-amintesc de poveştile cu regina Maria, regina inimii lui.
Mi-amintesc cum mergeam după fragi şi cât de mult îi plăcea pâinea cu cartofi!

Bunicul meu e în loc cu verdeaţă acum. Mă veghează dintre păpădii..

Şi nu, nu aş lăsa niciodată România. Nu pot să-mi las mormintele în urmă!

Blestem

Deunăzi, "un ciudato-special-în felul lui" mi-a blestemat simţul controlului, mi-a blestemat simţul concretului, mi-a blestemat nevoia de sens în tot ce simt.

Mi-a zis aşa: "Dur. Aşa să faci dragoste. Dur. Tu aşa să faci! Dur. Pragmatic. Cu argumente".

Mi-a zis-o bine.

Cu scaun şi carte la cap? Neaaah

Draga mea Dada, maniacă într-ale binedispusului, mă obligă să scriu filosofii la drum de seară.

Dacă mai citesc?

Aham! Chiar dacă îmi place să mănânc, să mă uit la poze sau să colind magazinele mai degrabă, mai şi citesc una, alta, pentru dezvoltare personală exclusiv:)

Din disciplină şi nevoie de control, zilnic, presa românească şi franceză. Din curiozitate şi nevoie de atitudine ori de genial ori de frumos, zilnic, bloguri de PR-ADV-FASH. De drag, oricând, orice carte prind despre Bucureştiul interbelic. De florile mărului, de amorul artei, pentru argumentări serioase sau pentru documentarea unui material de revistă, orice altceva!

Acum citesc Concha Calleja, "Mă vor ucide". Pentru că e un adevăr jurnalistic, cu multe surse, pentru că e despre Lady Di. Acum ceva timp citeam "O istorie ilustrată a publicităţii româneşti". Pentru că îmi explica nevoia de lux. Faceţi şi voi cheta aia şi luaţi-mi odată "Modă şi societate urbană":))

Apropo de lectură, un prieten îşi făcea aseară autocritica: "Nu am mai citit ceva de un secol, Paula! Nu mai am vocabular! Sunt praf, sincer!" De parcă, dacă l-ar citi pe Bruckner, ar vorbi hop ţop în neologisme. De parcă, dacă ar avea vocabular mai larg, ar avea cui să-l împărtăşească! I-am zis eu că îi ajunge să se uite la reclame, la discovery şi history chanel ca să trăiască fericit!:)

Un alt prieten, cu aspiraţii: "Eu vreau lecturi grele, vreau idei. Vreau o grădină de idei. Să culeg ce vreau de acolo sau să plantez ce vreau" Nu ştia cum să-i zică la cultură. Are una profesională, ce i-o trebui mai mult?:)

Filosofia mea? Cititul nu trebuie să ne stea în obicei. Nici nu trebuie să ne facem timp special pentru el. Trebuie să ne tenteze. Dacă nu, muzică, fotografie, manichiură, sudoku..

La vie est une phrase interrompue

Iar 2007 mă va lăsa neterminată, cum ar zice redactoriţa mea şefă:)

... pentru că m-am lăsat prăfuită.. prea, mult prea puţine ore de loisir, prea pe fugă mereu, prea multe cuvinte spuse doar în gând.

Am avut prea des de ales între două bune, a fost mereu chinuitor şi nici n-am nimerit vreodată cel mai bun bine. Mi-am dorit să fiu şi proastă şi urâtă, să nu mai întorc lumea pe dos cu stilul meu de tăiereîncarnevie şi cel mai des am reuşit să fiu doar o blondă cu curu'n sus..

Dar am cunoscut oameni tare mişto, pe care nu îi voi putea refuza în 2008. Am vegheat asupra amicilor oficial pierduţi, fără ca ei să ştie, şi mi s-au întors din rătăceală. M-am străduit să dezleg noduri de amărăciune cu unii şi cu alţii. Ceva, ceva, tot mi-a ieşit! Cred că se pune şi faptul că am păstrat o iubire..:)


Acum îmi iau îngerul de mână şi îmi văd de treaba mea.

Salutări din mormanul de zăpadă şi Voie bună!

If it’s a DONE DEAL

M-ar bucura să-mi lăsaţi un gând asumat. Că sunteţi sau nu din categoria “fashioniştilor”, orice idee despre un mai bine - al blogului (cu rostul său), al modei româneşti şi al retailului local de modă - sclipeşte!

Mulţumescc!

E-mail: paula.negrea@gmail.com

Blogger, Twitter, LinkedIn, Facebook


------------------------------------------------------------------------------------------------

Pentru somnul dulce al concediilor preţioase din 2010:

Hai La Vila Fetei de Blănar!

Şocuri

Un studiu al Euromonitor zice aşa:

Românii cheltuiesc anual, în medie, 76 de euro pentru îmbrăcăminte.
Italienii, britanicii şi grecii, 1.100 de euro.
TRIST!

Cu toate astea, explozie de mall-uri în România, invazie şi expansiune de branduri. Inditex şi-a deschis cinci magazine monobrand, de curând, în Cluj. Alte cinci sunt în plan, pentru Bucureşti. Esprit are cinci în plan, Springfield, şapte, New Yorker, cinci, chiar dacă abia s-a lansat..

Logica mea urlă! Momentan, românii merg în mall să se plimbe, să se holbeze la vitrine, să viseze cum ar fi.. Nicidecum să cumpere. Constant. Loiali fiind valorilor brandului TZ. Românii sunt fideli SIR sau BRINTEX, după caz :)

Strategia brandurilor o fi să tot crească awarnessul, cu magazinele goale de cumpărăcioşi, până când vor lua copiii noştri, fashion addicts, primul salariu? Căci doar ei cred că vor avea gust şi buzunar pentru combinaţia săptămânală de "etichete".

hmm.

Her REASON

La începuturile bloggingului îmi păstram toţi banii atârnând în şifonier. Eram un consumator de modă prea lacom şi prea puţin educat.

Joburile prin care am trecut de atunci m-au ajutat să pricep însă, încet-încet, fentele modei…

Şi aşa am devenit, după trei ani, un consumator chibzuit, care gustă şi alege înţelegând MODA în toate “arderile” ei - creaţie, producţie, marketare, distribuţie, comunicare.

Aşa a devenit şi blogul A Lady Look adăpostul exerciţiilor mele de înţelegere, în paşi mici, dar siguri, pentru cele mai potrivite decizii de cumpărare.


------------------------------------------------------------------------------------------------


REFERINŢE


Ovidiu Buta, director de modă GQ: Dear, sună foarte bine, spor la "bricolat"!

Diana Bobar, designer: Thank you to Paula Negrea, who first featured me in an article a couple of years ago and who continues to support me and my fellow fash’ designers in the journey of building and developing our own brands.

Florin Negruţiu, redactor-şef adjunct Gândul: Eu m-am tot uitat pe blog şi cred că eşti sculă pe basculă pe parcela asta.

Carola Bujor, blogger de modă: Electrizantă şi cu un condei-brici, mă "umple de invidie" cu textele admirabil scrise şi cu jocurile de cuvinte.

The LADY

Fată de blănar. Electrizantă pe alocuri.



Jurnalist format la deskul media-advertising al NewsIn şi stilizat la deskul management-online al Gândul.

Editor pe industrie şi comerţ la Dialog Textil şi Vitrina.

Reviewer pentru confecţii şi bunuri de lux la Business of Luxury.

Gestionar de comunicare pentru minunea de concurs de idei INSPIRED [fashion design, fashion photography, commercial architecture].

Antrenor pentru antreprenorii din moda românească şi lobbist cu rost de creştere a calităţii comerţului local, sub tutela Fashion and Beauty.

Iniţiatoarea #tweetchicmeet, un eveniment care le scoate pe bloggeriţele de modă din "dulap", o dată la trei luni.





Consultant de garderobă pentru domnii care trăiesc pe-repede-nainte şi consultant de comunicare pentru un studio bucureştean de shop design.

Iubitoare de marketing de gherilă, cu şcoala în Campanii de PR&ADV şi cu dorinţa de a gestiona cât mai inspirat un brand de modă în piaţa locală.

La "butoanele" scriiturii Fashion&Business din RO.


------------------------------------------------------------------------------------------------


RECOMANDĂRI


Reality-check cu Diane Pernet: ”Nu dau doi bani pe trenduri!”

Românii? Sectanţi ZARA.

Industria românească de confecţii. Pe muchie de cuţit...

Vremea când băncile îşi pun haine în vitrine

Cum vor îmbrăca turcii, curând, tot Globul

Să n-ai teamă, consumatorule! Om face şi shopping-terapie

Romanţele lui 2009 în retailul de modă. I si II

Noua ordine. 2010.

C-o fi, c-o păţi PR-ul, post-criză.

Provocare: bloggeri de modă un pic mai... jurnalişti!

Armonizarea intereselor designerilor şi retailerilor. Cum?

Revistele glossy. În "bătaia" lui 2010.

Îndemn: să dăm cu PR-istii de modă de pământ!

Comerţul de calitate. Semnalmente.

Shop design. Pentru experienţe terapeutice de fashion retail.

Managementul reputaţiei. Sau despre cum te ”fură” Internetul.

Dintr-un 2010 în care românul ”face” haina!

Cum am umplut un spaţiu cu un rost demn de bulevardul mare

Iubiri-minune. Poveşti muritoare?

Trend: hainele iubitului.

Hainele de zi-după-zi-după-zi? Pentru că ţin minte.

O lume paranoică

... într-o carte despre derapaje cinice - Frederic Beigbeder, "Iartă-mă! Ajută-mă!"

Angajat de o companie de manechine, Octave pleacă în Rusia în căutarea unor fete proaspete şi fotogenice, gata să se vândă pentru a deveni fotomodele:

"Peste tot, corpurile erau cântărite ca pe o tarabă, la piaţă. Toate doreau să fie unice, însă, în realitate, toate nădăjduiau să semene cu fotografia de pe coperta ultimelor numere de reviste.

Te puteai crede îndrăgostit dacă urmăreai o campanie Guess. Eram în era umanităţii sexi. Nu am cunoscut şi alte vremuri, dar îmi închipui că mai-nainte oamenii nu au fost vreodată atât de geloşi. Au înnebunit toţi şi cu totul de când egocentrismul e ideologie dominantă.

Specialiştii care decretează lookul mondial dispun de o capacitate de a da lovituri fără precedent în istorie. Investiţiile anuale în cumpărare de spaţiu publicitar ar fi rezolvat de zece ori foametea de pe glob, dar cea mai urgentă este nevoia de a pisa publicul, pe toate canalele, cu aceleaşi chipuri, în aşa fel încât mărcile de lux să rămână în top of mindul înfometaţilor.

Dezirism fără frontiere. Tineri care ar accepta să reînceapă războiul numai şi numai pentru a apărea în următorul număr din Vogue".

Din categoria "Îmi păstrez banii atârnând în şifonier"

Câteva ponturi pentru iubitorii de etichete (am expertiză, de şase luni deja, în textile:))

Pasmatex produce sutiene superbe pentru TRIUMPH. Daţi o fugă până la Timişoara şi le veţi lua la preţ de fabrică.

La Vălenii de Munte găsiţi haine la un super preţ, haine pe care nu vi le-aţi permis când aţi vizitat Galeriile LAFAYETTE. Tanex lucrează pentru Galerii!

Tricotaje pentru LACOSTE face EuroFashion. La Buzău.

Din toamna viitoare, Tommy Hilfiger, Mexx, Calvin Klein, Levi's (si alte vreo sută de branduri) cu până la 70% reducere pe toată perioada anului, în primul Fashion Outlet Center de pe la noi. La kilometrul 13 al autostrăzii Bucureşti - Piteşti, în viitorul West Park.

Enjoy!

Creator de contexte, caut să fac un bine

Rar bărbat care să mă încânte pe de-a-ntregul. Trebuie să aibă o energie şi o motivaţie, e hee.

Să vă povestesc ce m-a încântat la un tip trecut de 55 de ani, "cher Paul" pentru toata lumea, care ne dă mereu întâlnire în cârciumioarele bucureştene unde serveşte neapărat ciorbiţă!

... Ca să-şi capteze publicurile (jobul o cere), mereu începe cu câte o găselniţă. Una tare interesantă: "Tu când ai făcut ultima oară un bine?". Publicurile se screm.. În răspunsuri nu regăseşti câte un bine, ci câte un firesc. Răspunsul tipului, unul care să dea de gândit (jobul îl cere): câte un bine fac atunci când creez contexte.

Creez contexte... Întărât, dau un imbold, stimulez, mobilizez, mă asigur de concreteţea eforturilor, las un model de urmat. Le ofer gustul binelui şi apoi îi las să se descurce.

Să-mi onorez propria leapşă: Ultima dată când am făcut un bine a fost în pauza unui seminar de Comunicare şi Negociere, săptămâna trecută. Colegii mei, plictisiţi, dar plictisiiiţi, mureau de foame şi de frig. Mi-a picat fisa: să jucăm Fazan în 16.

A mers! Nu ne mai opream din râs: incredibil câte cuvinte se termină cu "IC", incredibil câtă lume care spune alfabetul se opreşte mereu la "F":) Au fost cele mai tari 10 minute din toată facultatea. Un teambuilding adevărat! Am creat un context... Am făcut un bine!

Mă ocup cu fericirea

Tocmai mi-a ţinut uşa un bunic trendy - cardigan, fular în carouri, bască - venit în vizită la nepoată, în campus. Mi-a zis şi "sărut mâna". Mor după bătrâneii rasaţi!

O prietenă pe care am rugat-o să nu se mai încurce cu "bujori" s-a cuplat cu "un pachet" superb de muşchi. Se-nţelege, fata radiază! Şi eu mă bucur dacă ea se bucură!:)

Tocmai am aflat de varianta românească suavă a "diavolului" care se îmbracă de la Prada. Nepoata lui Toma Caragiu conduce The Daily în State. E o româncă guru în lumea modei la NY. Un mic detaliu care o face să îmi fie tare dragă: oriunde ar fi în lumea asta, în fiecare duminică la ora 17 a RO îşi sună mama!


Voi ce ocupaţii aveţi?
Voi ce fericiri aveţi?

O leapşă

Voi când aţi făcut ultima oară un bine?

Pentru că nu aţi mai scris de multicel - nu cumva confundaţi meditaţia cu lenea? - poate stârnesc acum o combinaţie magică de taste... DRAGOŞescu şi Nu-sunt-prinţesă!

Voi reveni şi eu:)

Paula - fată de blănar

Nefericită pentru că unii scriu funcţionăreşte, pentru că alţii evită suava română sau pentru că nu îşi evită ticurile verbale, o să mă străduiesc să scriu cald, fără podoabe care ar produce nefericirea voastră.

Am să laud şi am să ridiculizez, am să urlu după ajutor ca să înţeleg pe ce lume trăiesc!

Vreţi o haină de blană ultimul trend? Daţi-mi un telefon. Vreţi un penis de lemn? Sunaţi-l pe Dragoş Gavrilescu să vă explice cum e cu marketingul social:))