Într-un context recesionist care îi pune pe toţi retailerii la încercare, brandul PNK CASUAL vinde la fel de bine ca în 2008, mizând pe împrospătarea săptămânală a magazinelor cu minicolecţii.
La începuturi, Patricia şi Georgiana Curuia nu au vrut să pară mai mult decât erau. S-au concentrat pe calitatea ţesăturilor şi a execuţiei, pe studiul tendinţelor şi cât mai deasa actualizare a modelelor, pe rezonabilul preţurilor şi iată că brandul pe care l-au construit încet-încet e, după şapte ani, mai mult decât ceea ce pare - în luptă cu retailerii internaţionali de pe nişă (pe Calea Victoriei, pe Fashionup.ro, în Sun Plaza...).
So, de-nvăţătură: UN BRAND PROPRIU (românesc vasăzică) a fost calea cea mai grea de a prinde un loc în piaţă, dar e afacerea cea mai sigură (controlabilă) acum.
Se afișează postările cu eticheta modă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta modă. Afișați toate postările
CEI care nu, nu-l aşteaptă pe Godot!
După reacţiile răzgâiate şi autosuficiente (ale proaspeţilor absolvenţi) la îndemnul (meu) de a nu-l mai aştepta pe Godot, după râsul cu lacrimi alături de OB care, în stilu-i secsi, mă îndemna să dau şi mai tare cu ei de pământ (poate-poate), eu, paşnică dintotdeauna, mi-am zis să-ncep să listez TINERI MODIŞTI CU AMBITZ şi să-i laud pentru că, iată, ei merită jos pălăriile noastre!
AZ:
Diana Bobar e pe culmile muncii, alături de prima ei ucenică, într-un nou spaţiu de croit, cusut, probat (dincolo de garsoniera şi balconul personal în care s-a chinuit un an..), bine meritat după atââââtea nopţi nedormite. Dincolo de onorarea comenzilor online, timişoreanca lucrează cuminte, cu deadline foarte-foarte strâns, la fiecare colecţie de sezon. Ca purtător de mesaj pentru generaţia PEPSI, Dy ne transmite clar şi răspicat: EU POT! Citiţi-o, e soopă inspiring!
Mila Corlăteanu migăleşte, în noul ei adăpost couzi, la colecţiunea "Amelie de Bucarest", cu care ne va mândri curând la Paris. Aici, în atelierul de brand, le cunoaşte în sfârşit în carne şi în oase pe toate acele supergirls pentru care creează fără tăgadă, în lupta cu timpul. Vizitaţi-o, e soopă inspiring!
AZ:
Diana Bobar e pe culmile muncii, alături de prima ei ucenică, într-un nou spaţiu de croit, cusut, probat (dincolo de garsoniera şi balconul personal în care s-a chinuit un an..), bine meritat după atââââtea nopţi nedormite. Dincolo de onorarea comenzilor online, timişoreanca lucrează cuminte, cu deadline foarte-foarte strâns, la fiecare colecţie de sezon. Ca purtător de mesaj pentru generaţia PEPSI, Dy ne transmite clar şi răspicat: EU POT! Citiţi-o, e soopă inspiring!
Mila Corlăteanu migăleşte, în noul ei adăpost couzi, la colecţiunea "Amelie de Bucarest", cu care ne va mândri curând la Paris. Aici, în atelierul de brand, le cunoaşte în sfârşit în carne şi în oase pe toate acele supergirls pentru care creează fără tăgadă, în lupta cu timpul. Vizitaţi-o, e soopă inspiring!
GEORGIA "department-store"
I-am zis aşa pentru că e un soi de Peek&Cloppenburg - după legi şi logici autohtone, nu râdetz, explic imediat!
Când Fornarina a apărut în Unirea, managerului Georgia i s-a cerut să renunţe la magazinul perfect potrivit ca dimensiuni şi poziţie (80 mp, etajul 1), ca să-i facă loc retailerului mult dorit pentru "prestanţă" - evident falimentar după un an, căci Unirea nu prea e, încă, altceva decât un magazin popular..
Producătorul nostru român nu s-a lăsat uşor, a insistat să primească alt "adăpost" (fiind primul care a ocupat curajos, la privatizare, un loc în şandrama şi care s-a bucurat din plin, ăfcors, de cei 40.000 de oameni, în trecere, pe zi..) şi-ntr-un final a resemnat pe un spaţiu aproape imposibil ca dimensiuni şi poziţie (peste 200 mp, etajul 3).
Acum, ca să-şi scoată lunar chiria de 10.000 de euro (omg!) ar cam trebui să vândă lux unor fideli, nu? Culmea, biznisul merge băţos după altă soluţie: mocăciunile-chilipir! Georgia e-un "department-store" care adună şi vinde, pe lângă producţia din atelierul propriu, "capete de linie" de la cel puţin treij' de lohnişti români. Când lucrează pentru străinătăţuri, românii noştri "fură" la material şi mai scot şi pentru ei câteva piese pe model, păi, nu?.. Managerul Georgia vânează prin fabrici tocmai chilipirurile astea, la preţuri soopă-troopă (alea reale).
Urcaţi la 3-ul lui Unirea şi răscoliţi prin Georgia, girlz! Să vă faceţi o idee, chiar să daţi un ban pentru încă un strop de decenţă în viaţa confecţionerilor locali, o da Dumnezeu să-i cumpărăm şi pe ei etichetaţi fancy, dintr-un magazin stylish, in this life time!
Când Fornarina a apărut în Unirea, managerului Georgia i s-a cerut să renunţe la magazinul perfect potrivit ca dimensiuni şi poziţie (80 mp, etajul 1), ca să-i facă loc retailerului mult dorit pentru "prestanţă" - evident falimentar după un an, căci Unirea nu prea e, încă, altceva decât un magazin popular..
Producătorul nostru român nu s-a lăsat uşor, a insistat să primească alt "adăpost" (fiind primul care a ocupat curajos, la privatizare, un loc în şandrama şi care s-a bucurat din plin, ăfcors, de cei 40.000 de oameni, în trecere, pe zi..) şi-ntr-un final a resemnat pe un spaţiu aproape imposibil ca dimensiuni şi poziţie (peste 200 mp, etajul 3).
Acum, ca să-şi scoată lunar chiria de 10.000 de euro (omg!) ar cam trebui să vândă lux unor fideli, nu? Culmea, biznisul merge băţos după altă soluţie: mocăciunile-chilipir! Georgia e-un "department-store" care adună şi vinde, pe lângă producţia din atelierul propriu, "capete de linie" de la cel puţin treij' de lohnişti români. Când lucrează pentru străinătăţuri, românii noştri "fură" la material şi mai scot şi pentru ei câteva piese pe model, păi, nu?.. Managerul Georgia vânează prin fabrici tocmai chilipirurile astea, la preţuri soopă-troopă (alea reale).
Urcaţi la 3-ul lui Unirea şi răscoliţi prin Georgia, girlz! Să vă faceţi o idee, chiar să daţi un ban pentru încă un strop de decenţă în viaţa confecţionerilor locali, o da Dumnezeu să-i cumpărăm şi pe ei etichetaţi fancy, dintr-un magazin stylish, in this life time!
bife-bife
văzut-am o hârtie despre nişte negocieri, văzut-am şi nişte bife..
so: Burberry, Fendi, Gerard Darel - in COCOR Luxury Store to be!?
cea mai mare bucurie nu e că apar brandurile astea-n peisajul local, ci că e tare posibil să văd, în sfârşit, chiar la mine-acas, eticheta "made in RO" pe nişte piese UAU! (avem nişte lohnişti tare descurcăreţi, dap, cu soopă clienţi)
so: Burberry, Fendi, Gerard Darel - in COCOR Luxury Store to be!?
cea mai mare bucurie nu e că apar brandurile astea-n peisajul local, ci că e tare posibil să văd, în sfârşit, chiar la mine-acas, eticheta "made in RO" pe nişte piese UAU! (avem nişte lohnişti tare descurcăreţi, dap, cu soopă clienţi)
LECŢIA DADA
Atelierele DADA au fost teritoriul uceniciei pentru majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, iar magazinele DADA au fost şansa multor designeri foarte tineri de a ieşi în lume. Pentru Oana Păunescu, “arhitectul” DADA, 15 ani de ambiţii, de alergătură, de experimente pare să fie de ajuns.
Creaţia de costume pentru superproducţii cinematografice e o afacere care merge de la sine, iar creaţia de modă va miza de acum pe vânzări de serii foarte mici, “in house”, lăsând în urmă tevatura gestionării de magazine şi de participări la târguri internaţionale.
Merită să faci modă în România şi nu lohn? Care a fost cel mai bun an pentru DADA până acum?
DADA nu a făcut niciodată lohn, dar a creat modele unicat pe care uneori le-a produs, în lohn, în alte ateliere; cred că acestea au avut un câştig cel puţin egal cu noi...
Cel mai bun an pentru confecţii a fost 2005, când ni s-au comandat mii de produse ca urmare a participării la Pret a Porter Paris. Vorbesc de colecţiile Editei Lupea şi Ioanei Covalcic, de imprimeurile şi colajele Dianei Sibianu.
Din păcate, produsele noastre au avut un design complex, cu imprimeuri manuale dificil de multiplicat în serii mari, şi, nefiind pregătite cu o infrastructură solidă pentru coordonarea lucrului în lohn la aceste produse, multe au avut greşeli de execuţie; de aici, pierderea unor pieţe de desfacere.
De 15 ani, de când sunteţi în piaţă, cum a evoluat consumatorul român de modă ca aşteptări, gusturi, statut, buget alocat hainelor şi accesoriilor?
A evoluat mult: e mai receptiv la modele îndrăzneţe, cunoaşte tendinţele din zecile de reviste care îşi fac bine treaba, alocă un buget tot mai mare modei. Sunt însă prea puţini cei care şi-au creat un stil propriu, sunt încă prea mulţi cei ce se lasă prea mult influenţaţi de rubricile de modă…Tot aştept ca, după ce consumatorul nostru a învăţat lecţia de stil, să continue prin a o interpreta.
Cum se împarte acum afacerea DADA între costume, marochinărie şi haine?
Eu sunt scenograf de formaţie, de meserie. Am pornit atelierul DADA pentru a-mi vedea costumele nu doar create de mine, ci şi executate după dorinţele mele. Mai târziu au fost filmele "Cold Mountain" sau "Le Parfum", unde am colaborat cu Ann Roth sau Pierre Yves Gayraud, doi artişti scenografi nominalizaţi la premiul Oscar pentru costume, astfel că în ateliere a fost coordonată execuţia a sute de costume de epocă.
Pe scurt, designul şi execuţia de costume de film au constituit şi constituie segmentul cel mai profitabil al companiei. În acest moment suntem cel mai cunoscut atelier de manufactură pentru costume şi accesorii de film din România, 90% din producţia noastră fiind destinată filmelor turnate în Germania, Franţa, Spania, Maroc sau Italia.
Genţile şi accesoriile Dada au fost şi sunt cel mai aproape de sufletul meu. În anii ’80 lucram acasă genţi, curele, cercei şi le vindeam în atelierele Fondului Plastic. Şi ce vânzări aveam! Cât despre colecţiile vestimentare, prin intermediul a doi designeri talentaţi, Edita Lupea şi Ioana Covalcic, am ales să îmi exprim un punct de vedere şi în moda locală.
Alege românul altfel sau altceva în 2009? Să fie criza raiul accesoriilor?
2009 e un an dificil: cumpărătorul a devenit mai pretenţios, iar piaţa e sufocată de francize şi de showroom-uri de autor. Multe dintre francize sunt mărci de valoare, iar atelierele de creaţie au devenit mai atrăgătoare ca niciodată. Nu cred că vânzările au scăzut per total, ci că s-a produs doar o fluctuaţie spre brandurile nou aparute. Exclud aici piaţa de lux, care mi se pare că resimte considerabil încetinirea consumului.
Criza, raiul accesoriilor? Cred că şi în acest segment cumpărătorul va deveni mai selectiv şi va acorda mai multa atenţie calităţii. Dacă da, atunci noi, DADA, vom fi avantajaţi.
Mai lucrati cu ucenici, mai faceti mentorat?
La capitolul ucenici, mentorat, cred, fără modestie, că DADA ar trebui să se califice pentru primul loc. Am gândit primul magazin care a promovat tineri designeri români, chiar înainte ca aceştia să se afirme naţional sau internaţional - Venera Arapu, Stephan Pelger, Silvia Şerban, Mihai Albu, Zasha; lista ar putea cuprinde 90% dintre designeri. DADA a fost în primul rând un multibrand, câteodată în dezavantajul brandului propriu, "nationalite DADA".
Studenţi la scenografie, modă, pictură, textile şi-au facut ucenicia la noi. În atelierele noastre s-au format şi majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, care la un moment dat şi-au urmat propriul drum.
Magazin stradal sau magazin în mall, care e cea mai buna soluţie pentru DADA? Rentează o expansiune în piaţa locala de retail?
Pentru noi, locaţia perfectă ar trebui să fie stradală, deşi magazinele din mall au vânzări mai mari. În magazinele stradale regăsesc cumpărătorul fidel DADA, în malluri sunt foarte mulţi cumpărători care nu cumpără neapărat o marcă, ci ceea ce le place prin comparaţie.
Pentru mine, expansiunea locală nu mai este o prioritate, eu sunt o persoană cu un profil mai degrabă de artist, decât de business. M-am plictisit de comerţ şi de tot stresul pe care îl implică - vânzători, rentabilitate, contabili. Consider că am experimentat şi a venit timpul să merg mai departe: intenţia mea e să dezvolt conceptul Fabrika DADA, vânzări in house şi un "restaurant des artistes", unde poţi testa un vin special ales, un alt fel de mâncare, asculta muzica bună, socializa şi descoperi "la cald" noile noastre creaţii, executate în serii foarte mici de data aceasta.
La ce târguri internaţionale mai participaţi şi ce semnale primiţi aici din pieţele de modă?
Pentru mine, experimentul târguri s-a încheiat. Dacă ai capacitatea de a onora comenzile şi le tratezi profesionist, atunci lucrurile pot fi pozitive. Edita Lupea, unul dintre cei doi designeri DADA, participă la târgul de la Paris cu brandul propriu, Editha Studio. E încercarea ei de a continua pe plan internaţional!
Creaţia de costume pentru superproducţii cinematografice e o afacere care merge de la sine, iar creaţia de modă va miza de acum pe vânzări de serii foarte mici, “in house”, lăsând în urmă tevatura gestionării de magazine şi de participări la târguri internaţionale.
Merită să faci modă în România şi nu lohn? Care a fost cel mai bun an pentru DADA până acum?
DADA nu a făcut niciodată lohn, dar a creat modele unicat pe care uneori le-a produs, în lohn, în alte ateliere; cred că acestea au avut un câştig cel puţin egal cu noi...
Cel mai bun an pentru confecţii a fost 2005, când ni s-au comandat mii de produse ca urmare a participării la Pret a Porter Paris. Vorbesc de colecţiile Editei Lupea şi Ioanei Covalcic, de imprimeurile şi colajele Dianei Sibianu.
Din păcate, produsele noastre au avut un design complex, cu imprimeuri manuale dificil de multiplicat în serii mari, şi, nefiind pregătite cu o infrastructură solidă pentru coordonarea lucrului în lohn la aceste produse, multe au avut greşeli de execuţie; de aici, pierderea unor pieţe de desfacere.
De 15 ani, de când sunteţi în piaţă, cum a evoluat consumatorul român de modă ca aşteptări, gusturi, statut, buget alocat hainelor şi accesoriilor?
A evoluat mult: e mai receptiv la modele îndrăzneţe, cunoaşte tendinţele din zecile de reviste care îşi fac bine treaba, alocă un buget tot mai mare modei. Sunt însă prea puţini cei care şi-au creat un stil propriu, sunt încă prea mulţi cei ce se lasă prea mult influenţaţi de rubricile de modă…Tot aştept ca, după ce consumatorul nostru a învăţat lecţia de stil, să continue prin a o interpreta.
Cum se împarte acum afacerea DADA între costume, marochinărie şi haine?
Eu sunt scenograf de formaţie, de meserie. Am pornit atelierul DADA pentru a-mi vedea costumele nu doar create de mine, ci şi executate după dorinţele mele. Mai târziu au fost filmele "Cold Mountain" sau "Le Parfum", unde am colaborat cu Ann Roth sau Pierre Yves Gayraud, doi artişti scenografi nominalizaţi la premiul Oscar pentru costume, astfel că în ateliere a fost coordonată execuţia a sute de costume de epocă.
Pe scurt, designul şi execuţia de costume de film au constituit şi constituie segmentul cel mai profitabil al companiei. În acest moment suntem cel mai cunoscut atelier de manufactură pentru costume şi accesorii de film din România, 90% din producţia noastră fiind destinată filmelor turnate în Germania, Franţa, Spania, Maroc sau Italia.
Genţile şi accesoriile Dada au fost şi sunt cel mai aproape de sufletul meu. În anii ’80 lucram acasă genţi, curele, cercei şi le vindeam în atelierele Fondului Plastic. Şi ce vânzări aveam! Cât despre colecţiile vestimentare, prin intermediul a doi designeri talentaţi, Edita Lupea şi Ioana Covalcic, am ales să îmi exprim un punct de vedere şi în moda locală.
Alege românul altfel sau altceva în 2009? Să fie criza raiul accesoriilor?
2009 e un an dificil: cumpărătorul a devenit mai pretenţios, iar piaţa e sufocată de francize şi de showroom-uri de autor. Multe dintre francize sunt mărci de valoare, iar atelierele de creaţie au devenit mai atrăgătoare ca niciodată. Nu cred că vânzările au scăzut per total, ci că s-a produs doar o fluctuaţie spre brandurile nou aparute. Exclud aici piaţa de lux, care mi se pare că resimte considerabil încetinirea consumului.
Criza, raiul accesoriilor? Cred că şi în acest segment cumpărătorul va deveni mai selectiv şi va acorda mai multa atenţie calităţii. Dacă da, atunci noi, DADA, vom fi avantajaţi.
Mai lucrati cu ucenici, mai faceti mentorat?
La capitolul ucenici, mentorat, cred, fără modestie, că DADA ar trebui să se califice pentru primul loc. Am gândit primul magazin care a promovat tineri designeri români, chiar înainte ca aceştia să se afirme naţional sau internaţional - Venera Arapu, Stephan Pelger, Silvia Şerban, Mihai Albu, Zasha; lista ar putea cuprinde 90% dintre designeri. DADA a fost în primul rând un multibrand, câteodată în dezavantajul brandului propriu, "nationalite DADA".
Studenţi la scenografie, modă, pictură, textile şi-au facut ucenicia la noi. În atelierele noastre s-au format şi majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, care la un moment dat şi-au urmat propriul drum.
Magazin stradal sau magazin în mall, care e cea mai buna soluţie pentru DADA? Rentează o expansiune în piaţa locala de retail?
Pentru noi, locaţia perfectă ar trebui să fie stradală, deşi magazinele din mall au vânzări mai mari. În magazinele stradale regăsesc cumpărătorul fidel DADA, în malluri sunt foarte mulţi cumpărători care nu cumpără neapărat o marcă, ci ceea ce le place prin comparaţie.
Pentru mine, expansiunea locală nu mai este o prioritate, eu sunt o persoană cu un profil mai degrabă de artist, decât de business. M-am plictisit de comerţ şi de tot stresul pe care îl implică - vânzători, rentabilitate, contabili. Consider că am experimentat şi a venit timpul să merg mai departe: intenţia mea e să dezvolt conceptul Fabrika DADA, vânzări in house şi un "restaurant des artistes", unde poţi testa un vin special ales, un alt fel de mâncare, asculta muzica bună, socializa şi descoperi "la cald" noile noastre creaţii, executate în serii foarte mici de data aceasta.
La ce târguri internaţionale mai participaţi şi ce semnale primiţi aici din pieţele de modă?
Pentru mine, experimentul târguri s-a încheiat. Dacă ai capacitatea de a onora comenzile şi le tratezi profesionist, atunci lucrurile pot fi pozitive. Edita Lupea, unul dintre cei doi designeri DADA, participă la târgul de la Paris cu brandul propriu, Editha Studio. E încercarea ei de a continua pe plan internaţional!
ză SEPTEMBĂR işiu
Vestea falimentului ESCADA vine la puţin timp după vestea falimentului Lacroix şi cea a plasării sub administrarea creditorilor a holdingului IT, proprietarul brandului milanez Gianfranco Ferre. Escada vindea 90% în afara Germaniei (!?), aşa că i-a fost de ajuns să-şi piardă cele două pieţe-cheie, SUA şi Rusia..
Că ejti prin sat sau prin oraş, pe stradă, la muncă sau în discotecă, vezi Nike (original ori fake), brandul “dă suflet” al românilor.. Pare-se că, pentru ELMEC România, brandul sportswear e ancora ce face jumătate din afaceri, după cum mi-a mărturisit Mălina Soare, directorul de marketing. Pare-se şi că stabilitatea dintr-o jumătate de business îi permite retailerului să facă în ciudă crizei, investind în împrospătarea şi creşterea celeilalte jumătăţi de business, divizia de branduri fashion.
Elmec tocmai a deschis trei noi magazine la mare, îşi negociază spaţiile în toate marile centre comerciale în dezvoltare, pregăteşte lansarea a trei mărci americane (Kitson LA, Joy Rich, Traffic People) în galeriile Famous Brands şi “coace” un proiect de 12.000 mp chiar în centrul Capitalei. Bravos, stimabililor!
Ramona Stănciulescu, CEO RAFAR, anticipează o scădere de 30-40% a pieţei în anul de criză, ceea ce nu o împiedică să investească, mai ales acum, în vremea în care mulţi actori cuminţi din retailul de modă cedează trecerea.
Pentru divizia de modă a RTC, marea provocare a lui 2009 pare a fi anticiparea produselor şi brandurilor pe care consumatorii români mai sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii. O consolidarea corectă în 2008-2009-2010 nu poate decât creşte valoarea diviziei la eventuala ei înstrăinare din 2011-2012, anunţată de Octavian Radu, proprietarul RTC, care îşi pregăteşte încet-încet ieşirea din grup…
2009 e, pentru unii lohnişti, din comoditate, anul adâncirii în anonimat.. Pentru unii producători români cu brand propriu, prin propunerile corecte de design şi prin plasarea corectă în piaţa de retail, 2009 e o foarte bună şansă de a ieşi în faţă!
Cristina Nichita a făcut analize „la sânge” pentru a înţelege „corectul” în recesiune. Mi-a pove următoarele pe brandul NICHI: româncele caută în 2009, mai mult ca oricând, piese asortabile la cât mai multe ţinute; cum spaţiile rentabile sunt acum cel mai uşor de găsit, relocările sunt cele mai oportune.
Că ejti prin sat sau prin oraş, pe stradă, la muncă sau în discotecă, vezi Nike (original ori fake), brandul “dă suflet” al românilor.. Pare-se că, pentru ELMEC România, brandul sportswear e ancora ce face jumătate din afaceri, după cum mi-a mărturisit Mălina Soare, directorul de marketing. Pare-se şi că stabilitatea dintr-o jumătate de business îi permite retailerului să facă în ciudă crizei, investind în împrospătarea şi creşterea celeilalte jumătăţi de business, divizia de branduri fashion.
Elmec tocmai a deschis trei noi magazine la mare, îşi negociază spaţiile în toate marile centre comerciale în dezvoltare, pregăteşte lansarea a trei mărci americane (Kitson LA, Joy Rich, Traffic People) în galeriile Famous Brands şi “coace” un proiect de 12.000 mp chiar în centrul Capitalei. Bravos, stimabililor!
Ramona Stănciulescu, CEO RAFAR, anticipează o scădere de 30-40% a pieţei în anul de criză, ceea ce nu o împiedică să investească, mai ales acum, în vremea în care mulţi actori cuminţi din retailul de modă cedează trecerea.
Pentru divizia de modă a RTC, marea provocare a lui 2009 pare a fi anticiparea produselor şi brandurilor pe care consumatorii români mai sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii. O consolidarea corectă în 2008-2009-2010 nu poate decât creşte valoarea diviziei la eventuala ei înstrăinare din 2011-2012, anunţată de Octavian Radu, proprietarul RTC, care îşi pregăteşte încet-încet ieşirea din grup…
2009 e, pentru unii lohnişti, din comoditate, anul adâncirii în anonimat.. Pentru unii producători români cu brand propriu, prin propunerile corecte de design şi prin plasarea corectă în piaţa de retail, 2009 e o foarte bună şansă de a ieşi în faţă!
Cristina Nichita a făcut analize „la sânge” pentru a înţelege „corectul” în recesiune. Mi-a pove următoarele pe brandul NICHI: româncele caută în 2009, mai mult ca oricând, piese asortabile la cât mai multe ţinute; cum spaţiile rentabile sunt acum cel mai uşor de găsit, relocările sunt cele mai oportune.
RE:
[NU E DESPRE SCOALA DE MODA DIN ROMANIA, NICI DESPRE SISTEM. E DESPRE ROMANII CARE CONTEAZA MEREU PE ALTCEVA DECAT PE EI..]
Cum sa ai, in vremurile astea, putin peste douaj' de ani si sa crezi ca scoala-ti va servi pe tava un job cu o leafa de vis sau, mai trist, sa astepti ca "sistemul" sa te ridice?
Prea pretiosii mei studenti sau proaspat absolventi de moda,
Va condamn pentru ca habar n-aveti sa folositi gugalsearchul.
Va condamn pentru ca nu va sinchisiti sa va construiti o identitate online, care ar trebui sa va stea la degetul mic; nu mai vorbesc de cea offline, imbracandu-va propriile creatii..
Va condamn pentru ca, in doi ani de cand ma intalnesc cu actori mari din industria si retailul local si international ca sa scriu despre miscarile din piata, putini mi-ati dat un mail cu dorintele voastre de a face, putini mi-ati cerut ajutorul unei "introduceri".
- Cati dintre voi STIU ce se intampla ACUM, in lumea asta larga, in design vestimentar, interior, auto, cati dintre voi stapanesc informational valurile, trendurile?
- Cati dintre voi, "pasionati", ISI ARGUMENTEAZA praful sau mijtoul unei colectii de sezon ferindu-se, din exigenta personala, de etichetele amatoricesti "imi place / nu-mi place"?
- Cati dintre voi AU LUPTAT sa plece cu bursa la un institut de moda sau sa intre in finala unui concurs international de design?
- Cati dintre voi si-au pregatit temeinic UN PORTOFOLIU si i-au asaltat pe industriasi cu idei si mesaje, chiar "incomodat" cu o vizita? De fapt, cati dintre voi stiu cum isi negociaza lohnistii comenzile, cum se munceste intr-o fabrica de confectii sau.. cum se coase la masina?
[PONT: Sorste, Europrima, Tanex, care duduie chiar si acum de "lucrari" in lohn, s de abordat pe varianta brand propriu. Nu le lipseste nici know-how-ul, nici viziunea, credeti-ma, ci DOAR UN DESIGNER CU O POZITIONARE CORECTA!]
Cum sa ai, in vremurile astea, putin peste douaj' de ani si sa crezi ca scoala-ti va servi pe tava un job cu o leafa de vis sau, mai trist, sa astepti ca "sistemul" sa te ridice?
Prea pretiosii mei studenti sau proaspat absolventi de moda,
Va condamn pentru ca habar n-aveti sa folositi gugalsearchul.
Va condamn pentru ca nu va sinchisiti sa va construiti o identitate online, care ar trebui sa va stea la degetul mic; nu mai vorbesc de cea offline, imbracandu-va propriile creatii..
Va condamn pentru ca, in doi ani de cand ma intalnesc cu actori mari din industria si retailul local si international ca sa scriu despre miscarile din piata, putini mi-ati dat un mail cu dorintele voastre de a face, putini mi-ati cerut ajutorul unei "introduceri".
- Cati dintre voi STIU ce se intampla ACUM, in lumea asta larga, in design vestimentar, interior, auto, cati dintre voi stapanesc informational valurile, trendurile?
- Cati dintre voi, "pasionati", ISI ARGUMENTEAZA praful sau mijtoul unei colectii de sezon ferindu-se, din exigenta personala, de etichetele amatoricesti "imi place / nu-mi place"?
- Cati dintre voi AU LUPTAT sa plece cu bursa la un institut de moda sau sa intre in finala unui concurs international de design?
- Cati dintre voi si-au pregatit temeinic UN PORTOFOLIU si i-au asaltat pe industriasi cu idei si mesaje, chiar "incomodat" cu o vizita? De fapt, cati dintre voi stiu cum isi negociaza lohnistii comenzile, cum se munceste intr-o fabrica de confectii sau.. cum se coase la masina?
[PONT: Sorste, Europrima, Tanex, care duduie chiar si acum de "lucrari" in lohn, s de abordat pe varianta brand propriu. Nu le lipseste nici know-how-ul, nici viziunea, credeti-ma, ci DOAR UN DESIGNER CU O POZITIONARE CORECTA!]
antreprenorii de azi..
.. sigur şi de mâine!** E ff into "wearable fashion" şi deloc into "mondenitătz". E cel mai diafan&sharp biznis story teller evăr :)
Maria Lucia Hohan sfidează criza cu soluţiile ei glam&girlie la nevoile de petrecere ale divelor urbane. Designerul lucrează pe nişa vestimentaţiei pentru ocazii speciale, unde amendează kitsch-ul omniprezent şi propune moda, pe aceiaşi bani.
"Când vine vorba de un eveniment foarte special în viaţa unei femei, când pur şi simplu îşi face cadou rochia visată şi îşi doreşte să impresioneze, ea nu-şi mai pune problema banilor, ca atunci când caută o ţinută de zi sau de birou. Având în vedere că 80% dintre cliente vin la mine în aceste ocazii, criza nu influenţează prea mult decizia de cumpărare a rochiei dorite".
E conectată la 18 pieţe pe care le-a câştigat fie prin participarea la târgurile internaţionale, fie prin prezenţa online. Segmentul pe care îl exploateaza nu a cunoscut încetinirea consumului în 2009, ceea ce a ambiţionat-o să gândească o linie conexă de accesorii şi una mai accesibila ca preţ, dar şi să-şi întărească poziţia online printr-un luxury flag shop.
"Criza am resimţit-o la târguri: buyerii au fost mult mai reţinuţi, dar am avut comenzi de la peste zece magazine importante care s-au confirmat în totalitate şi pe care le livrez acum. Cât despre clientele directe, numărul lor s-a dublat faţă de 2008 şi caut deja să îmi extind atelierul".
peceli AW 09-10
irina pentru irina a lucrat tare curat şi elegant. răzvan pentru irina a cam pecit-o.
ciobanu a ţinut să pună colecţiei AW 09 10 eticheta CURIOUS, prin rochiile de seară, şi i-a ieşit cam dubios.. eu am simţit că s-a avântat într-un registru prea “out of the crowd” pentru naturelul brandului primăresei wannabe, special, parcă, pentru ca moda experimentală să câştige meciul cu moda conservatoare.
s-o fi vrând brandul Irina Schrotter experimental, dar, oare, publicul (Margareta Pâslaru, Carmen Movileanu şi multe doamne asemenea) îl şi acceptă aşa?
ciobanu a ţinut să pună colecţiei AW 09 10 eticheta CURIOUS, prin rochiile de seară, şi i-a ieşit cam dubios.. eu am simţit că s-a avântat într-un registru prea “out of the crowd” pentru naturelul brandului primăresei wannabe, special, parcă, pentru ca moda experimentală să câştige meciul cu moda conservatoare.
s-o fi vrând brandul Irina Schrotter experimental, dar, oare, publicul (Margareta Pâslaru, Carmen Movileanu şi multe doamne asemenea) îl şi acceptă aşa?
mirări, observaţii, dubioşenii..
* tot din discuţiile pentru paginile de vară
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
Bucureştiul, în viteza a şasea!
Conceptul „Made in Italy” pe care miza Adriano Mengotti în România la inaugurarea din 2008 s-a dovedit fertil: afacerile sale au atins 2,2 milioane de euro în primul an pe piaţa locală.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
INVENTAR (ii)
Laura Popoviciu a avut cea mai experimentală şi curată colecţie. A ştiut cum să se ferească de "podoabe" şi a câştigat! Gazela Pasarela (pentru că are graţieee) nu e deloc stingheră, dimpotrivă, e un foarte bun comunicator, ceea ce, la Paris, în 2010, o va ajuta să-şi lărgească rapid aria de networking. Oricum, prestaţia şi prestanţa ei vor fi în grija demoizelei Sylvie Grumbach, PR.istă pentru Galliano, Dior, Westwood, Viktor&Rolf.. aşa că avem mari aşteptări!
P.S. Ar cam fi timpul unei reinvenţii pentru Oianu, care ne plictiseşteee. Şi al unui filtru pe lista obişnuită de invitaţi, pentru că la show-urile lui e cam plin de mârlani şi de pisiuri..
INVENTAR (i)
În lipsa unei săptămâni româneşti a modei la Iaşi, ambiţia de a transmite lumii CINE SUNTEM i-a revenit în 2009 Festivalului Pasarela Bucureşti-Paris.
Didier Grumbach, preşedinte al Camerei Sindicale Franceze de Haute Couture şi decan al Institutului Francez de Modă (IFM), a ţinut să puncteze în contextul Pasarela că de acum nu se vor mai cumpăra haine pentru un sezon, ci lucruri bine făcute, atemporale. De aici şi dorinţa organizatorilor festivalului de modă de a întări legătura dintre atelierele de croitorie şi designerii români, dar şi de a scoate fiecare segment de breaslă “în lume”.
Lor, croitorilor, cei ce zi de zi încă reinventează alături de clienţi moda străzii, Pasarela 2009 le-a dedicat un concurs de măiestrie la care fiecare dintre cele 25 de ateliere a prezentat câteva ţinute în stil propriu. Carmen Secăreanu, Olah Gyarfas, Lena Criveanu şi Maria Lucia Hohan, finaliştii Pasarela 2008, au jurizat apreciind execuţia, finisările impecabile şi migala, amendând kitschul.
Lor, designerilor, cei ce zi de zi se luptă să impună creativ România în “lumea bună”, Pasarela 2009 le-a dedicat un târg cu vânzare, la care s-a conturat parcă, dincolo de orgolii şi variabile, o breaslă de modă, un curent al “unicatelor” româneşti.
La târg i-am remarcat, la un loc, pe “grei” - Silvia Şerban, Ana Maria Lungu, Kinga Varga, Alina Botea, Adelina Ivan, Ludmila Corlăteanu, Carla Szabo şi pe “experimentali” – Ana Alexe, Andreea Bădală, Ligia Carabet, Jennifer Delplangue, Coca Zaboloteanu, Dinu Bodiciu.
Participanţii au avut parte de “cel mai sănătos lucru”: contactul cu piaţa, chiar cu acei consumatori educaţi stilistic, majoritatea din zona culturală, diplomatică. Expozanţii s-au confruntat şi cu evaluările reprezentanţilor IFM care au intrat primii la târg, special pentru a studia de foarte aproape şi fără grabă piese lucrate de designeri români.
p.s. încet-încet, designerii înţeleg cât de păguboase s orgoliile şi chiar pun de-o breaslă, ieei!
Didier Grumbach, preşedinte al Camerei Sindicale Franceze de Haute Couture şi decan al Institutului Francez de Modă (IFM), a ţinut să puncteze în contextul Pasarela că de acum nu se vor mai cumpăra haine pentru un sezon, ci lucruri bine făcute, atemporale. De aici şi dorinţa organizatorilor festivalului de modă de a întări legătura dintre atelierele de croitorie şi designerii români, dar şi de a scoate fiecare segment de breaslă “în lume”.
Lor, croitorilor, cei ce zi de zi încă reinventează alături de clienţi moda străzii, Pasarela 2009 le-a dedicat un concurs de măiestrie la care fiecare dintre cele 25 de ateliere a prezentat câteva ţinute în stil propriu. Carmen Secăreanu, Olah Gyarfas, Lena Criveanu şi Maria Lucia Hohan, finaliştii Pasarela 2008, au jurizat apreciind execuţia, finisările impecabile şi migala, amendând kitschul.
Lor, designerilor, cei ce zi de zi se luptă să impună creativ România în “lumea bună”, Pasarela 2009 le-a dedicat un târg cu vânzare, la care s-a conturat parcă, dincolo de orgolii şi variabile, o breaslă de modă, un curent al “unicatelor” româneşti.
La târg i-am remarcat, la un loc, pe “grei” - Silvia Şerban, Ana Maria Lungu, Kinga Varga, Alina Botea, Adelina Ivan, Ludmila Corlăteanu, Carla Szabo şi pe “experimentali” – Ana Alexe, Andreea Bădală, Ligia Carabet, Jennifer Delplangue, Coca Zaboloteanu, Dinu Bodiciu.
Participanţii au avut parte de “cel mai sănătos lucru”: contactul cu piaţa, chiar cu acei consumatori educaţi stilistic, majoritatea din zona culturală, diplomatică. Expozanţii s-au confruntat şi cu evaluările reprezentanţilor IFM care au intrat primii la târg, special pentru a studia de foarte aproape şi fără grabă piese lucrate de designeri români.
p.s. încet-încet, designerii înţeleg cât de păguboase s orgoliile şi chiar pun de-o breaslă, ieei!
jooooooos pălăria!
pentru Andra Cliţan şi truda întregii sale echipe!
n.am mai văzut exces de aplicaţii "croşetice" de data asta, ieie!
moroşanca noastră a reuşit să se mai tempereze şi să potenţeze perfect futurist motivele bucovinene şi broderia manuală în cateva structuri f simple, finisate exemplar.
în colecţia ei chiar am avut ocazia să admir de f aproape efortul artizanilor modei..
later edit - me, feelin' like very trustfull, chiar dacă Laura Popoviciu e gazela Pasarela :)
pfff
Recunosc Zasha dintr-o sută în peisajul autohton. Piesele s hip şi superpurtabile! Ideea unei linii premium afiliate, cu ţinute-concept, made-to-measure, mi-a sunat fab. Însă ce-am văzut aseară n-a fo culmea exerciţiului pe ambiţia asta. Deloc.
Marcajele au existat, la fel şi tăieturile abrupte şi extra-volumele. Tipic Zasha, right? Dar am simţit o neglijenţă pe materiale, o hoo! Şi chiar mă aşteptam la multă grijă, mai ales pe linia asta. Şi la acel "out of the crowd" mood promis. Imprimeuri pe batist am tot văzut, nah.. Nu pentru AW, ce-i drept.. pfff
Îmi doresc, ăfcors, să fiu recucerită! :)
(ce-mi place colecţia trecută AW, uaai! dovadă - fotografia de la RFW 2008)
PASARELII
statusul lor e IDLE mai mereu.. de două luni, toţi patru visează să doarmă! le admir ambiţia de a ieşi ACUM din anonimat. dar mi.e ff ciudă pentru că, după valul PASARELA, nu vor avea puterea financiară să-şi susţină sezonier ideile cool.. iar de mecenate pe asemenea vremuri nu cred că vor avea noroc..
ce.am putut eu să fac pentru ei, am făcut! :) iată-i (click.uiţi!):
E vremea experimentelor de traducere vestimentară a dorinţelor ascunse ale bărbaţilor. E vremea noilor siluete masculine, după cum demonstrează, atotputernic, Istvan Cîmpan, în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela.
De la o paradigmă la alta, hainele seduc tot mai “altfel”. Sub imperiul industrializării, Anca Petrea propune în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela mijloace de seducţie (şi de apărare) supertehnicizate.
Fiecare dintre noi are câte o definiţie pentru “normalitate”. Tocmai limita greu de distins dintre normalitate şi deviaţie a fost pretextul colecţiei pregătite de Laura Popoviciu pentru Festivalul Pasarela. O colectie în care prelucrarea ingenioasă a cămăşii de forţă joacă pe degete graniţa.
Sunt multe variabile în moda românescă… Andra Cliţan rămâne însă constantă în alegerile ei, corecte şi pentru Festivalul Pasarela: tricotaje manuale şi broderie tradiţională.
ce.am putut eu să fac pentru ei, am făcut! :) iată-i (click.uiţi!):
E vremea experimentelor de traducere vestimentară a dorinţelor ascunse ale bărbaţilor. E vremea noilor siluete masculine, după cum demonstrează, atotputernic, Istvan Cîmpan, în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela.
De la o paradigmă la alta, hainele seduc tot mai “altfel”. Sub imperiul industrializării, Anca Petrea propune în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela mijloace de seducţie (şi de apărare) supertehnicizate.
Fiecare dintre noi are câte o definiţie pentru “normalitate”. Tocmai limita greu de distins dintre normalitate şi deviaţie a fost pretextul colecţiei pregătite de Laura Popoviciu pentru Festivalul Pasarela. O colectie în care prelucrarea ingenioasă a cămăşii de forţă joacă pe degete graniţa.
Sunt multe variabile în moda românescă… Andra Cliţan rămâne însă constantă în alegerile ei, corecte şi pentru Festivalul Pasarela: tricotaje manuale şi broderie tradiţională.
zi bună de împărtăşit
*din discuţiile recente cu oameni faini din industria şi retailul modei, din materialele de business muncite pentru mai-iunie
** relaţia cu Germania în 2009 - lohniştii români nu sunt foarte expuşi
Nemţii au dat multă vreme „de mâncare” românilor din confecţii. Şi în „tocătorul” crizei ei continuă să plaseze comenzi producători locali, dar cu 15-20% mai puţine, potrivit sinusoidei consumului.
Companiile româneşti din T&C cu care am discutat au recunoscut că relaţia cu Germania le ţine de mult timp în viaţă, peste 50% din producţia lor onorând comenzile retailerilor nemţi, majoritatea pe confecţii clasice pentru bărbaţi.
Chiar dacă în 2009 valurile crizei înspăimântă, chiar dacă alţi clienţi se retrag, românii nu se îndoiesc că germanii vor rămâne. Ei recunosc totuşi şi că, în contextul scăderii consumului de îmbrăcăminte, e vremea PR-ului agresiv şi a explorării nişelor (confecţii înnobilate cu broderii, uniforme, confecţii pentru atipici dimensional)
Vestea închiderii fabricii din Cleveland unde în ultimii 20 de ani Hugo Boss şi-a produs costumele bărbăteşti a îngrijorat piaţa... Însă vestea comenzilor de probă plasate de retailerul neamţ la mai mulţi producători români nu poate decât să bucure piaţa locală!
** atacul Esotiq - un nou brand de lenjerie intră în 2009 pe piaţa autohtonă (atuurile sale: preţul şi cele mai hip trenduri)
A trecut din hi tech în fashion retail, a avut bugetul şi s-a descurcat: a deschis opt magazine într-un an, concretizând cea mai accelerată dezvoltare în Europa pentru grupul LPP. Ambiţia lui Alexander Zeciu în viitorul apropiat este să transforme România în al doilea centru de profit pentru retailerul polonez de al cărui business se îngrijeşte „inginereste” pe piaţa locală.
LPP operează brandurile Reserved şi Cropp Town în România. Pentru că Esotiq şi House au fost de la început promise pieţei locale, ele îşi vor face intrarea la finalul lui 2009, cu toate riscurile asumate, după cum a mărturisit Zeciu. El a explicat că retailerul polonez nu mizează pe publicitatea „subliminală” sau pe marketingul „de gherilă”, ci că îşi doreşte ca brandurile sale să fie „descoperite” de consumatori şi recomandate de la om la om.
** Triumph - cu spatele la criză
Când un retailer cu 125 de ani de vechime pe piaţă mărturiseşte prin mai marii săi că în 2009 folosirea inteligentă a bugetului de marketing va face diferenţa, te întrebi cât de înţeleaptă a fost repezeala multor retaileri locali de a reduce până la a elimina cheltuielile de promovare, cutremuraţi de vestea „crizei”..
Criză, criză, dar Triumph e sănătos şi îşi construieşte viitorul: studiază şi mai atent relaţia femei-lenjerie, deschide noi magazine prin parteneriate-cheie, îi provoacă pe creativii din toată lumea într-o competiţie de design şi lansează noi produse. Nemţii urmăresc aşadar să răspundă şi mai corect nevoilor consumatoarelor şi să-şi atragă cei mai talentaţi tineri pentru a-şi extinde „stăpânirea” în piaţă.
** Next Home - în întâmpinarea fenomenului de cocooning
“Cred că românii sunt pregătiţi să dea banii pe o viziune de design interior. Vânzările din aprilie chiar mi-au demonstrat asta. Accesoriile Next Home le dau consumatorilor ocazia să înnoiască mereu look-ul casei fără să cheltuiască o grămadă de bani. Situaţia economică actuală va genera fenomenul de cocooning - tot mai mulţi români se vor retrage, vor ieşi mai puţin pentru a cheltui mai puţin şi vor munci de acasă - de aici nevoia de şi mai multă comoditate în întâmpinarea căreia vine brandul” (Victoria Houghton, administrator al francizelor Next în România)
o Craiovă ca un Oxford
Doo oraşe pestriţe, fără ză feşăn tradition, şi-au pus ambitzul unor zile ale modei, când toţi mai marii se sfiesc să se mai implice chiar şi în FW din capitale..
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
my bad bad and true preciouss boiz
Lucian Broscăţean - la un an după ce a cucerit Vestul
De doi ani, munca lui e despre problematica multiculturalismului din marile metropole tradusa ingenios vestimentar. Noi am ajuns sa o recunoastem deja foarte usor dupa “simptomele” nomade - marci care au cucerit si Vestul aka juriul Arts of Fashion SUA 2008.
Pentru designerul clujean, demersul creativ e acum de o placere extenuanta. Porneste de la lupta cu nepotul de cinci ani care isi da ok-ul pe schite (el chiar pricepe ca unchiul face “feshan” si exclama cu verva “place” sau “nu place”) si se sfarseste in lupta cu timpul..
Răzvan Ciobanu - la primul magazin de brand propriu
A renunţat la colaborarea cu Debenhams si si-a inaugurat propriul magazin pe Calea Victoriei - cel mai potrivit context de practicare a marketingului relational si de sfidare a "tocatorului" crizei.
Are in gand completarea liniei Preciouss cu o colectie pentru barbatul relaxat, asumat, "fantezist" si adancirea campaniei de lupta impotriva ipocrizei sexuale si a timiditatii fals afisate.
Go, go, go, my boooiiiz!
tei şi mentă, şosete şi ciorapi, fani şi taţi în devenire
săptămâna trecută mi-am suflecat mânecile şi i-am dat bice. apoi am stat cu sufletul la gură o noapte. şi menta s-a prins! am plantat-o la buro, în curte, pentru un gustos mojito de iulie..
şi, btw, m-am mutat pe mendeleev mai ales pentru că un tei mi se revarsă în balcon. să-mi amorţească mirosul florilor în minte şi să uit că în vază e cam pânză de păianjen, right? :)
despre şosete şi ciorapi, ladies&gentlemen, vroiam doar să amintesc de detailistă ce mi.s.. nu mai sunt de ascuns, sunt chiar de zoom in ză spring. şi cum ne trădează ohoooo, vă rog să alegem cât mai cu grijă!
"lăv me in MAY!" e motiv de alte dorinţi: domnilor, fiţi fanii iubitelor voastre, luaţi-le mansarde în ioanid şi faceţi-le curajos felicşi! pentru un peisaj bucureştean mai healthy şi mai groovy! :))
şi, btw, m-am mutat pe mendeleev mai ales pentru că un tei mi se revarsă în balcon. să-mi amorţească mirosul florilor în minte şi să uit că în vază e cam pânză de păianjen, right? :)
despre şosete şi ciorapi, ladies&gentlemen, vroiam doar să amintesc de detailistă ce mi.s.. nu mai sunt de ascuns, sunt chiar de zoom in ză spring. şi cum ne trădează ohoooo, vă rog să alegem cât mai cu grijă!
"lăv me in MAY!" e motiv de alte dorinţi: domnilor, fiţi fanii iubitelor voastre, luaţi-le mansarde în ioanid şi faceţi-le curajos felicşi! pentru un peisaj bucureştean mai healthy şi mai groovy! :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
