Un latex care a mers la sigur

Paula Seling a ales să se îmbrace de la producător (Inedit), şi nu de la designer (poate Lena Criveanu), în finala Eurovision. E ca şi cum s-ar fi spălat cu sare pe dinţi, şi nu cu Sensodyne.


Să fie limpede: sarea e o reţetă-minune dintotdeauna, dacă nu vrei să-ţi baţi capul şi să-ţi goleşti buzunarele pentru o albire.

Aşa şi latexul de Baia Mare în care a fo învăluită vocea feminină a României: cu el s-a mers, ieftin, la sigur.

Dacă e să citez dintr-un brief primit acum vreo două luni, de la ANT, pentru promovarea României ca destinaţie turistică în rândul străinilor: "Puncte tari: 1 - Natura nealterată 2 - Istoria vie 3 - Ospitalitatea 4 - Frumuseţea femeilor".

Păi dacă Paula Seling n-ar fi fost o cărnoasă, cu voce brici, în finala Eurovision, cum altfel ar mai fi împlinit ea clişeul câştigător de... investitori pentru România lui 2010?





Repet: latexul a mers la sigur, apropou de turismul de "şarm"!

Consemnez o singură reacţie din sutele adunate în #eurovision, pe Twitter, în favoarea lui: "Blue eyes, brunette, double perspex piano, high-heels and latex catsuit?! See you later, I'm moving to Romania" (Phil Davis, Birmingham).

Că melodia a fo de o forţă ohohoho şi că nici Paula, cu tot latexul şi cu toată vocea, nu i-a făcut faţă cum se cuvine ca putere de expresie... păi nu ne-am fi permis nicicum să organizăm Eurovisionul la anul, deci nu ne-am dus în finală ca să fim perfecţi.

Judecând p-a dreaptă, anul ăsta a câştigat o fâţă care-şi va permite: Germania.

Bravou, România, pentru mai mult ca perfectul loc trei! Dragi cititori, ne vedem în vacanţe prin Portugalia, Cipru şi Norvegia, că tot i-au votat ţările astea bine pe-ai noştri Paula şi Ovi.

Iubire cu discount în vremea mallerei

Că plouă sau nu infernal, de iubit nu ne mai iubim nici prin mansarde, nici prin iarbă, ci prin malluri.


Malul ăsta e boală grea la români. Iar cei care se îngrijesc de relaţia românilor cu boala ştiu bine cum şi când să crească febra.

Dacă n-aţi auzit încă, în Plaza şi în Vitan e cu pâna la 50% mai ieftin totul, de două ori pe lună, în 1 şi 16, din aprilie. Verificat!

Turcii de la Anchor Grup au pregătit şi un card de discount de până la 20% pentru plimbările de zi cu zi pe la ei prin malluri, din mai. Verificat!

Sunt şi eu curioasă, apropou: v-au luat "căldurile" o dată cu veştile astea şi daţi sigur o fugă în mall, în cuplu, în wknd? Sau chiar vă lasă "rece" veştile şi o să ieşiţi să faceţi cunoştinţă cu ţara?












FOTO: La Vila Fetei de Blănar

Când băncile îşi pun haine în vitrine

Daţi-mi să împart România în nişte felii, după puterea de cumpărare, gândind feşăn, şi o s-o tai aşa:

- piţipoance şi ghiuloşi, de găsit în malluri, la hăhăială şi şopingăreală; nişte hedonişti, ce să mai...

- ladies şi gentlemen, de găsit prin magazinele stradale de lux, la plimbare, ori prin outleturile de brand bun din străinătate, la cumpărături de două ori pe an, cu braţul, după listă.

- oameni foarte muncitori, de găsit în metrou sau pe bicicletă sau, cel mai des, pe jos, îndurând praful; cetăţeni cu datorii până peste cap şi de n ori mai multe vise, căutând motive prin jur să mai spere la bine şi la frumos... un lux!




Prin noua platformă de comunicare "Vis şi Făcut", ING pare să "hrănească" tocmai visele "feliei" din urmă.

Banca-fantezie le dăruieşte româncelor, de exemplu, mai la fiecare colţ de bulevard mare, vitrine cu care să-şi clătească ochii. Insinuându-le un credit de nevoi personale, ăfcors!

Carevasăzică, ING şi-a decorat vitrinele office-urilor cu haine, pantofi şi genţi de designer ca să ne seducă cu un fel de "Trăieşte frumos, pe datorie, în toată criza ta. Face bine la ten, la moral... Poate fi chiar începutul sfârşitului vremii nasoale".

HMM, PE VOI V-A AGĂŢAT IDEEA?

Degeaba, dacă te vinzi ca o cârpă

Degeaba ai calitate şi în fir, şi în croială, şi în cusătură, dacă te vinzi ca o cârpă.


De curând, alături de Matius Ichim, un shop designer al naibii de dedicat retailerilor de modă, am făcut un reality-check în special pentru producătorii români de confecţii care, încet-încet, vor scoate capul într-un magazin al lor.

Ne-am dorit ca, atunci când se vor încumeta, s-o facă brici, cu toată lista de pretenţii fireşti de la arhitectul ce se va îngriji de spaţiul lor şi cu toată lista de atenţii fireşti faţă de consumatorul pe care vor dori să şi-l apropie.

Un magazin "pus la punct" e despre materiale în dialog cu produsele, despre un mobilier discret şi uşor de citit de ochiul clientului, despre lumină atent dozată şi distribuită, despre parfum şi muzică alese cu tâlc... Şi despre mai ce, dragi cititori umblaţi prin lume?


Iată unul dintre cele mai curajoase proiecte de arhitectură de spaţiu comercial din Bucureştii lui 2010, pentru care proprietarii ENTRANCE merită un "Jos pălăria!" pe nerăsuflate.













Ce magazine din România credeţi că au descoperit "formula de aur" a amenajării, în care spaţiul comercial nici nu intimidează din vitrină, nici nu pune pe fugă de la prima gură de aer, nici nu flatează ilogic produsele, nici nu le vinde ca pe nişte cârpe?


CITEŞTE ŞI Riduri de review, Cinci magazine de explorat în străinătate, Să n-ai teamă, consumatorule!

PARIEZ PE...

Trebuie să recunosc că m-am tot căznit şi fâstâcit până să întocmesc lista cu oameni, branduri şi locuri în care îmi pun încrederea anul asta.

Cine mă inspiră, de cine sunt mândră? Pe cine recomand, deci, Paulei şi vouă, cititorilor ei?

de Ioana Voicu


Voi începe cu o revelaţie de sezon. Nu e un nume nou, dar e unul care m-a surprins foarte plăcut cu prilejul Cluj Fashion Week: Cristina Bâtlan pentru Cristhelen B., ce ne-a arătat un preview al soluţiei pe care a găsit-o pentru criză - în mod paradoxal, o linie de lux!

De ce nu? Sunt sigură că, dacă ar face din acestă colecţie cu care a uimit pe toată lumea la CFW mai mult decât o demonstraţie de podium şi ar introduce-o în magazinele Musette, feedback-ul pozitiv nu ar întârzia să apară.



Îmi pun mari speranţe în acest proiect pentru că e perfect realizabil: doamna Bâtlan nu e la început de drum în afaceri, are un background financiar cu care să susţină acestă idee şi o linie de producţie prin care să-l materializeze.

-----

Dintre creatorii deja foarte prezenţi, simt cum Corina Vlădescu are o ascensiune notabilă într-o societate în care designerii sunt creativi, dar nu se descurcă nicicum în a-şi promova business-ul.

Exemplul ei e unul cât se poate de bun, atât din punctul de vedere al creaţiilor şi stilului bine-definit, cât şi din cel al promovării brandului.

Corina a găsit şi o strategie pentru a-şi face cunoscute produsele: când a concertat Roisin Murphy în Bucureşti, i-a făcut cadou acesteia o rochie, gest care a propulsat-o instant în Marea Britanie, unde a mai participat la un concert Roisin, de data aceasta pentru că le făcea costumele celor două backing vocals. De acolo până la participarea la Oxford Fashion Week nu a mai fost decât un pas.

Designerul a stârnit controversă când a îmbrăcat-o pe Elena Gheorghe pentru videoclipul piesei Balkan Girls, dar a luat-o ca pe succesul transformării look-ului unei cântăreţe locale.

Anul trecut, tot din pasiunea ei pentru muzică şi modă, Corina a fost alesă să facă parte din staff-ul de fashion al Madonnei pentru concertul pe care l-a susţinut la Bucureşti.

E adevărat că de data aceasta nu a mai furnizat ea costumele de scenă, însă a trăit o experienţă din care a învăţat cum se lucrează cu o vedetă de calibru internaţional şi ce presupune, din punct de vedere vestimentar, un concert de o asemenea anvergură.

A participat, apoi, la târguri internaţionale de modă (Who’s Next din Paris sau Premium din Berlin – la care ai şansa să fii văzut de editori şi buyeri importanţi) şi chiar şi la Târgul Elle Mariaj din 2009, cu câteva propuneri „altfel” pentru rochiile de nuntă.




Anul acesta, în martie, Corina Vlădescu şi-a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2010-2011 în Grecia, la Athens Fashion Week, după ce colecţia pentru sezonul în curs a fost prezentată în Gaia Boutique Club, acompaniată de un concert live al trupei The Mood.

Pare o chestiune destul de simplă, dar Corina este printre puţinii designeri care în fiecare sezon face câte o şedinţă foto pentru catalogul colecţiei. Cataloagele ei au devenit emblematice pentru că de fiecare dată protagonista e prietena ei, modelul Silvia Giurcă, pe care, de altfel, o veţi vedea purtând frecvent haine semnate Corina Vlădescu.

Adăugaţi o relaţie bună cu fashion editorii de la revistele locale (Tabu, Viva!, Elle) cu care colaborează pentru pictoriale şi veţi obţine o mică reţetă a succesului. Şi încă ceva: Corina îşi poartă tot timpul creaţiile!

Pariez, aşadar, pe ea pentru că ştiu că nu prea am cum să pierd: e un designer care a ştiut să se poziţioneze şi să-şi delimiteze publicul-ţintă şi, mai ales, să persevereze. Dacă v-am stârnit măcar un pic curiozitatea, o găsiţi în showroom-ul din Strada Herăstrău, 39.

-----



Mă văd nevoită să o menţionez şi pe Maria Filipescu, designer de bijuterii de data aceasta. Într-o mare de plastic şi cauciuc, Maria a venit cu mecanisme de ceas, metale nepreţioase, catifea şi perle de cultură, pe care, cu fiecare colecţie, le-a ridicat la nivel de artă.

Pe ea mi-aş paria, la propriu, banii, pentru că nu m-aş sătura niciodată să-i port creaţiile. Drept dovadă că nu sunt singura, Maria vinde. O găsiţi la Idelier, L’Armoire, Ummagumma, Wagner şi on-line pe Molecule F.

-----

Vreau să pariez pe boutique-urile designerilor români, dar aici e nevoie de promovare intensă pentru a deschide apetitul publicului.

Câţi dintre voi au trecut pragul recent-înfiinţatului Wings al lui Iris Şerban (unde, alături de creaţiile ei, veţi găsi pantofi superbi de la Dnv D’Anovi şi haine bărbăteşti semnate Florin Dobre) sau boutique-ului Lenei Criveanu de pe Calea Victoriei, care e flancat de magazinele Adinei Buzatu, Irinei Schrotter şi cel al lui Ingrid Vlasov?

Mergeţi, măcar în recunoaştere! Atingeţi hainele, probaţi-le, puneţi întrebări despre cum sunt realizate şi aflaţi justificarea preţurilor.

Dacă aveţi un designer preferat care nu deţine încă un astfel de punct de desfacere, puteţi să fiţi siguri că are un atelier, care musai serveşte şi de showroom.




Am trecut de perioada în care vedeam designerii ca pe nişte statui de neatins. Ei bine, sunt oameni! Îi găseşti pe facebook, pe mail, la telefon şi, de cele mai multe ori, vor fi flataţi că cineva arată un real interes pentru munca pe care o depun.

Dacă vrem să avem modă românească, trebuie să începem să pariem pe ei şi nu doar pe brand-urile străine care ne-au cam orbit în ultima vreme cu strălucirea lor.

-----

Un personagiu care nu trebuie pierdut din vedere nicio clipă e Laura Vărgălui. Nu cred că am mai văzut, până la ea, pe cineva care să fie atât de firesc şi asumat în tot ceea ce face.

Cu toate astea, e un caracter deopotrivă greu de digerat şi intimidant, tocmai din cauza sincerităţii fulgerătoare cu care poate să critice sau din cauza tonului pe care vorbeşte uneori şi pe care l-ai suspecta de a fi arogant.

Dar ea e doar o femeie normală, soţie şi mamă iubitoare, a cărei doctrină e contagioasă: în modă, la fel ca în toate celelalte domenii, trebuie să ai bun-simţ şi să fii tu însuţi, căci e cel mai bun rol pe care poţi să-l joci. Numai să nu te iei niciodată prea în serios.




Iar acestă atitudine se reflectă atât în ţinutele Corinei, cât şi în ale ei. Cum altfel aţi putea să explicaţi L’eau du Robinet sau ştampila portocalie -70% de pe o rochie lungă, albă şi cel mai probabil vintage, pe care a purtat-o la o petrecere unde crème-de-la-crème a Bucureştiului purta creaţii Dior?

O recomand cu toată căldura pentru câte un reality check din când în când. O găsiţi în cea mai recentă invenţie a ei: Titanic Art Shop Confidential (Calea Griviţei, 39). Ce, credeaţi că dacă Cochet Image Store a fost luat de ape, va renunţa aşa uşor?

-----

Aş putea să fac o înşiruire de restaurante hip, posh, cool din oraş, dar sunt nişte adrese pe care bănuiesc că toată lumea le-a descoperit deja.

Pariez însă pe moo moo, bistroul mic de pe Vasile Lascăr pentru care Andrei Mahu are ambiţii mari şi pe care vrea să-l transforme într-o adevărată afacere la nivel de Bucureşti.

Nu îmi place doar pentru că mâncarea e bună, ci şi pentru că atmosfera e destinsă şi prietenoasă, lucru pe care mai rar îl întâlneşti într-un oraş în care mai peste tot lumea are pretenţii nejustificate.

Şi da, acolo vei întâlni de la modele la fotografi şi editori celebri, care i-au acordat deja votul lor de încredere.




Recitesc textul şi concluzionez că anul acesta (şi anul trecut, şi la anul şi pe veci) mizez pe oameni de la care am de învăţat.

Poate să fie vorba de o afacere, o idee sau o personalitate carismatică; toate, în cele din urmă, se rezumă la bun-simţ şi bun-gust, ingredientele cheie ale unui trai frumos.

Romanii? Sectanti Zara

Culmea sau nu, ZARA e marca de imbracaminte in care romanii lui 2010 au cea mai mare incredere.

Un rezultat pe care ni-l meritam cu varf si indesat, caci Reader's Digest a gandit Trusted Brands 2010 fara variante de raspuns: topul a fost construit din nominalizarile respondentilor si din evaluarile lor pe calitatea, valoarea, imaginea si empatia marcilor listate.





Un rezultat grav, tocmai pentru ca a fost pusa la bataie INCREDEREA, sentiment prea-pretios. Va scriu rapid cateva motive de ingrijorare, reamintindu-va cat de putin subtil ne-o "trage" Zara-minune:

- nici cei mai nisati jurnalisti nu prea au habar cine si cum conduce businessul in tara; niciun oficial nu a declarat nimic, niciodata, totul a fo "pe surse"

- Zara produce masiv si ieftin in Romania si vinde aici la preturi de zece ori mai mari decat cele de productie

- brandul mass-market isi da intentionat aere premium in piata locala; are, afcors, in randul cui, caci suntem prea putin educati ca sa facem diferente si ca sa reclamam preturile jignitoare

- piesele sunt copii executate mai mereu execrabil (vezi materialul sau finisajele) dupa modelele de sezon ale marilor case de moda

- nu, nu exista consilieri de magazin care sa ne poarte de grija cum se cuvine si nici cabinele de proba nu sunt lipsite de praful de doua deshte



O fi Zara primul retailer fast-fashion intrat in Romania, dar nu e nicidecum primul la straduinta, drag, bun simt si atentie fata de consumatorii romani.

Nu stiu voi cum primiti vestea de mai sus, dar mie imi face rau de tot in ciuda! Atat de putin selectivi sa fim si atat de usor sa ne vindem increderea? Of din toate puterile.



CITESTE SI Lantul slabiciunilor, de la consumatorul fara simt pornire SAU
Va face Zara valuri si in Brasov?

23

Blanarii n-au putut ajunge la fata lor de ziua ei. Dar au trimis Florarii in loc.

Prinsa in oboseala ohohoho a cantonamentului, dis-de-dimineata lui 11 mai fata de blanar dormea dusa, in gasca cu gandurile ei dintotdeauna…


Tu ai, mah, sange in tine?

Of, ma indragostesc de un milion de ori pe an si de fiecare data raman asa, indragostita.

Mi-e pofta de ardei rosu si gras.

Si daca am introduce in scoli “ora de privit in ochi”?

Fuck the brands that are fucking the people! Fuck.

Sa ai atat de multa incredere incat sa nu-ti fie teama sa fii fragila si ostentativ asexi!

De ce nu mi se ingroasa cum tre’ mazarea asta?

Cica oamenii intelepti nu se tem de fericirea altora si nici n-o cerceteaza.

Dac-as mai face o scoala, as face una despre "Damage Therapy". O fi existand?





si-ai-sa-n-te-legi-ca-nu-esti-sin-gu-ra…

Invata si tu, la naiba, de unde se opreste apa fiecarui etaj si colt de casa. Robinetele vor continua sa explodeze, intre timp.

Baiul, la lumea asta in care cresc eu, e ca au ramas prea putine de crezut. Prea.


… pana i-a batut la usa un cetatean mic si negru care abia se vedea de-un buchet cat-usa de galbeni-rosh.

“Tot intarziata cu somnul, don’soara? Si tot cu un metru de par dupa dumneavoastra. De pe Basarabiei, de la noi, cado! Sa traiti vesela”.

Era stapanul bucurestean de florarie care, cu cinci ani in urma, se lasase convins de fata de blanar sa plece din magazinul de la Bran cu trei haine de vizon pentru cucuietele lui.

Ii aparuse la usa dintr-o cardasie cu blanarii, de la distanta, se intelege.


Se cuvine o precizare: fetei de blanar i se face si acum pielea de gaina cand se gandeste la momentul de buimacie cu flori, din 11 mai. Vorba unui musafir din zilele urmatoare: “Si-asa iti doreai tu o cada cu flori, na!”.

Emotiile o coplesesc pe fata si cand si-aminteste ca mama-minune a unui prieten a copt paine in cinstea aniversarii ei sau ca niste oameni cu suflet carnos, pazitori de frumos, i-au fo asa-de-alaturi atunci; pe-o canapea dublu-moale ori intr-un semeseu intelept ori pe-o iarba verde-proaspat ori pe-un acoperis de bloc gazetaresc.


Acum, ca e trecuta de douajtrei de ani, fata de blanar ramane sa umble in lume ca sa faca sa fie bine. Asta e ambitia ei a mare.





O pandesc dureri de gat, cel mai des, se stie de la zodiac. Dar are ea o esarfa sa-l infasoare pe tot-tot. Domnul care i-a daruit-o i-a si stropit-o cu tot ce mai era in sticluta lui de parfum de cinci euro. Parfumul ala, ii marturisise ea odata, are miros de “mi-e bine rau”.

Pana la treij’ de ani, fata de blanar isi face magazin cu nu-stim-ce, dar sigur cu vitrina-deliciu la care sa casti ochii de placere.

Iar pana la patruj’ de ani isi ia casa in Ioanid.

Pentru ca, pana la saij’ de ani, ea si gasca ei de umblati in lume cu suflet carnos sa grijuleasca in casa asta la buna crestere a celor mai frumosi tineri ai vremii. Na!

Formatorii de bun-gust

de Carola Bujor

Ati experimentat vreodata o revolta vestimentara?

Sa zicem, pe la paisprezece ani, pe cand mama nu mai reprezenta o autoritate iar cea mai cool fata din clasa purta bocanci grei, blugi rupti si tricouri cu Nirvana sau fuste mini in culori neon si bluze inflorate.

Daca ati renuntat atunci la camasile si fustele cuminti, apretate saptamanal si calcate la dunga, in favoarea unor haine dubioase, ati simtit pe propria piele toata forta unui formator de gust.

Paula mi-a dat o misiune grea, una cu care nu stiam prea bine ce sa fac la inceput. Ce e un formator de bun-gust, cu ce se ocupa el ziulica intreaga si de ce ar trebui sa ne batem capul cu asemenea fineturi? Doar ne imbracam cum ne trece prin cap, experimentand liberul arbitru al secolului XXI, cand totul e relativ.

Mai tarziu mi-am amintit, insa, ca se spune ca am fi animale sociale si ca, pe una din treptele piramidei lui, Maslow a trecut si nevoia apartenentei la grup.





Nu-i asa ca multe dintre noi se lasa des influentate de reactiile prietenei care a binevoit sa ne insoteasca la shopping? Sau de comentariile din club apropo de pantofii nostri cei noi?

Fie ascultand de parerile celorlalti, fie ignorandu-le, luam o pozitie. Semn ca formatorii gusturilor noastre se plimba printre noi, liberi si nestingheriti, impartind la stanga si la dreapta sfaturi!

Mai tineti minte tricourile indoielnice din liceu, purtate cu blugii rupti de care va ziceam in primele fraze? De ce i-ati adoptat atunci? De ce ati renuntat la ei? Mai mult decat atat, cum se imbraca mama, sora sau verisoara voastra mai mare, frumoasa si cu succes la baieti? Simplific, desigur.





La un moment dat, influenta persoanelor apropiate se intercaleaza cu impactul mass-media si toti demonii creati de ele.

Ani buni din adolescenta mea, Spice Girls si-a plantat semintele influentei. Blugii cu talie joasa imaginati de McQueen, dar popularizati de Britney Spears cu atata candoare, au facut ravagii. Eu am avut o pereche, prietenele mele au avut cate-o pereche, toata lumea (chiar si cei care ar fi trebuit sa se abtina) a avut cate o pereche.

McQueen nu ar fi putut banui, probabil, ca, ajutat de Britney si alte somitati pop, va schimba viata atator adolescente cu probleme hormonale si raceli ale zonelor intime.

Colegele de clasa, prietenele sau dusmancele, starurile, Bravo si Cool Girl, serialele TV, cartile (dar cine mai citeste carti? so not-cool, mai ales cand studiem istoria via Aniela & Co) - toate au contribuit la formarea gustului nostru dintr-o anumita perioada de timp.

Mai ales ca doamna mini-urilor, Mary Quant, a stabilit astfel intr-o buna zi: "Bunul gust e moarte. Vulgaritatea inseamna viata".








Desigur, multe teorii sociale au contra-teorii, ce le neaga sau le nuanteaza, dar eu tind sa cred in conditionare sociala si in faptul ca multe dintre comportamentele noastre se formeaza prin interventia directa a grupului de care apartinem sau de care tindem sa apartinem.

"Pana si diferenta este unitara", spunea cineva (cu parere de rau nu mi-am notat cine) si daca aruncam o privire pe Exactitudes, un proiect initiat de un fotograf (Ari Versluis) si un profiler (Ellie Uyttenbroek), in 1994, avem destule dovezi in acest sens.

Drept rezultat al tandemului socio-artistic, aici avem parte de serii de fotografii ce imortalizeaza persoane grupate mai ales dupa stilul hainelor purtate; frati-surori intr-ale imbracamintii.

Grupurile de portrete sunt insotite de scurte comentarii audio, care explica prin ce se mai aseamana persoanele respective, in afara de haine si accesorii. Curente (grupuri sociale, daca vreti) ce nu sunt neaparat subculturi, dar care apar pe ici, pe colo, spre deliciul unui spectator neutru.





Emo, rocker sau hipster? Lumea nu e chiar atat de simpla: exista 'nspe mii de subcategorii, in functie de educatia, preferintele, modelele de viata adoptate. Si de gust! O schimbare de stil de viata, cerc de prieteni sau hobby-uri va comporta adesea si o schimbare de stil vestimentar.

Oamenii a caror ocupatie in viata este sa ne vanda ceva au inteles de mult schema jocului. Ei tind a fi astazi formatorii profesionisti ai gusturilor noastre.

Blugii rupti sunt doar un exemplu, unul dintre multele pe care le-as fi putut folosi. Poarta, insa, o semnificatie aparte: au devenit un element aproape banal al dulapului nostru, nu se mai revolta si nu mai revolta pe nimeni.

Daca ati rupt niste blugi rupti, faceti o vizita la mai orice magazin de haine si ii inlocuiti. Noi-nouti, cu gauri patentate de cineva care a studiat atent piata, gusturile cumparatorilor si v-a sugerat, cu risc minim, ca sezonul acesta ar fi musai sa purtati gauri pe genunchi si strasuri pe fund. Blugii rupti nu va mai diferentiaza acum, insa, decat prin banii investiti in ei.





Bunul-gust e o notiune abstracta. In mini-cercetarea mea dedicata acestui articol, am intalnit nenumarate forumuri cu discutii dedicate. Si daca ar fi sa ma limitez la ele... bunul-gust e de inspiratie burgheza: un omagiu al banalitatii lipsite de riscuri si pericole, ca purtarea fracului la Opera si a denimului in timpul liber.

In opinia mea, bunul-gust inseamna cunostinte si nerv pentru a face alegeri sofisticate, potrivite situatiei, dar mai ales persoanei. Stil, nu moda. Calea de mijloc, suficient de lata si de lunga incat o plimbare pe ea sa nu plictiseasca si nici sa limiteze.

O colega de serviciu m-a "invatat" ca griul poate arata minunat alaturi de verde si ca oranjul "lucreaza" bine alaturi de violet. Editorialele de moda, negrul lui Maurice si fetele rock-n-roll ale lui Carine, bijuteriile fantastice ale lui Jane de la sea-of-shoes... eu, una, ma plimb de la un formator de bun-gust la altul, incercand sa-mi gasesc calea proprie.

Gustul se invata, cultiva, ingrijeste. O fi el subiectiv si "indiscutabil", dar bunul-gust e aproape ca o meserie, profesat toata viata, cu reusite si greseli.

Ce ma tine treaza

de Irina Markovits

DIMINEATA...

- muzica mea de pe iPod

De cele mai multe ori, bajbai dupa el si caut ceva care sa ma trezeasca bland. In ultimul timp am pus pe heavy rotation All Thieves, Turn and Turn Again.

Daca nu ma trezesc suficient de bine dispusa, din lista mea “Happy go Lucky” aleg Matchbox Twenty, How far we’ve come sau Journey, Don’t stop believing. Riffurile de chitara si ritmul tinut de baterii do the trick.

- cafeaua cu lapte si aromata discret cu vanilie, bauta la prima ora, tot cu ochii inca lipiti de somn

- ecuatia zilnica cu durata de 10 minute (best case scenario) din fata dulapului

Eu azi cu ce ma imbrac? Cine vreau sa fiu? Ce vreau sa dovedesc? De fapt, mai e nevoie sa dovedesc ceva?

Cu mult timp in urma, agonizam cel putin o ora in fata dulapului, uitandu-ma la umerasele cu rochii, fuste, pantaloni, topuri, la curele, genti si pantofi, studiand inaltimea tocurilor, verificand daca se vede dunga chilotilor prin pantaloni (asa am ajuns sa port numai french knickers).

Am renuntat la perfectionism cand mi-am dat seama ca exista lucruri mai importante si ca jocul din fata dulapului chiar ma obosea, fizic, emotional si mental.

Tortura s-a terminat, eu sunt stapana garderobei mele, iar ea este la dispozitia mea!





- lista zilnica de to-do's, modificate aleatoriu si incontinuu

Updatare bloguri, clicking si double-clicking, verificat structura unei prezentari despre stil, programat sesiuni de shopping, discutat cu cliente, scris articole, revazut un anumit numar de colectii din acest sezon si din urmatorul, facut si platit facturi, mers prin magazine ca sa vad cu ce s-au innoit stocurile, sedinte, intalniri, deadlineuri si meetinguri.

Genul de “6 farfurii invartite ca un jongler in acelasi timp fara sa le lasi sa cada”.

- ce sa gatesc pentru pranz si pentru cina?

- statul pe tocuri inalte

Uneori si statul in trafic poate fi foarte misto, dar asta numai pentru ca lately sunt foarte zen; daca am muzica mea, sunt at my happiest.

- jumatatea de ora de lectura in franceza, dupa ora pranzului

Articole mai vechi decupate din reviste, updateurile din Le Monde si Le Figaro online, exercitii cu cartile Becherelle langa mine, iar daca nu am si nu am timp, ascult macar un Marc Lavoine sau un Calogero.

- un citat de-ale lui Neil Gaiman, gasit de curand

“I've been making a list of the things they don't teach you at school.

They don't teach you how to love somebody. They don't teach you how to be famous. They don't teach you how to be rich or how to be poor. They don't teach you how to walk away from someone you don't love any longer. They don't teach you how to know what's going on in someone else's mind. They don't teach you what to say to someone who's dying.

They don't teach you anything worth knowing.”

Asa ca in fiecare zi invat si mai bifez cate unul din aceste lucruri, care ma tin nu doar pe mine treaza, ci si pe constiinta mea.

- visatul cu ochii deschisi, in mod paradoxal


NOAPTEA...

- ca nu stiu daca sa cred ce spunea Vonnegut in discursul lui despre drumul oamenilor in viata: "The most interesting people I met didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40 year olds I know still don’t."

Mai am 6 ani pana atunci si inca nu stiu in ce categorie ma incadrez.

- cititul atat de multor bloguri, articole, recenzii si update-uri despre moda, design, tablouri, retete gourmet, festivalul Tribeca, ... , le-am si pierdut sirul, ... , iar, din cauza atator click-uri, la ora 2 a.m. intru intr-un maelstrom al virtualului

- ca I should get back on track with my love for art history, doar am o groaza de carti despre "privitul" unui tablou pe care le-am lasat pe jumatate studiate...





- ce lectii de viata am invatat in anul care a trecut

Ce inseamna sa te maturizezi tarziu, daca o decizie buna e cea luata spontan sau una minutios planificata si cantarita.

Dorul de el, cand voi face copii si daca voi fi o mama buna, daca m-am nascut in tara care trebuie, oare un divort e o experienta negativa sau pozitiva si cum functioneaza acele “trial separations” pe care le vezi in filme.

Cat de adevarata e zicala aia cu "It's not the years in your life that count, it's the life in your years".

Cum dai amintirilor locul si valoarea pe care le merita, ce inseamna a doua sansa, cum o recunosti si ce mama dracului faci cu ea...

- ca mi-ar placea sa traiesc timp de un an viata lui Hank Moody

- de ce toata lumea de pe Facebook pare sa duca vieti fantabulastice si extraordinare si toti oamenii au doar statusuri happy, aspirationale sau inspirationale, dar foarte putin autentice

Nu e nimeni trist, pissed off, fara prieteni, frustrat sexual sau down-right bitchy?

- daca imi mut toata muzica de pe laptop pe un hard-disk extern, o sa mai recunoasca iTunes melodiile sau trebuie sa le conectez de fiecare data?

- faptul ca reciclez pungile de plastic va salva planeta iar faptul ca am devenit mai blanda, mai calda, mai generoasa, mai rabdatoare anul asta inseamna ca am o karma buna?

- gasirea raspunsului sau macar a unor argumente care sa imi arate daca sincronicitatea inseamna coincidente

Dar oare exista coincidente sau totul se datoreaza legii atractiei?





- cateodata, pana la 6 dimineata, un re-run al tuturor episoadelor din Anatomia lui Grey

- sa numar oile, but it never works for me

- claxoane de taxiuri, motoare turate de motociclete, sirene de ambulante, alarme ale unor masini, usi trantite, tocuri pe pavaj, picaturi de ploaie pe pervazuri de tinichea, beep-ul unui mesaj pe telefon la ora 2.37 a.m care ma anunta "X a acceptat cererea ta de prietenie pe Facebook", un televizor pus prea tare in apartamentul de deasupra, luminile farurilor care se preling de la stanga la dreapta pe tavan, tresaritul lui Cookie in somn care probabil viseaza ca fugareste soricei

- ziua de maine