varieteuri (II)

* ma faci sa ma simt acas' cand sub plapuma ta poposesc..

Cum sta lumea-n loc

pentru ca va ia pe VOI rasfatzul...

Sunt oameni care misca lumea si oameni care se lasa miscati de ea. Pentru cei dintai am ceva "de dulce"..

CUM VA PERMITETI? Cum va permiteti sa uitati cine sunteti? Cum va permiteti sa va rasfatati cu "M-am saturat!", "Chiar trebuie sa am eu, mereu, toate raspunsurile?", "Nu mai po si nu mai vreau!"?

Voi cereti cele mai multe de la viata, mereu le primiti si daruiti si mai multe! Asa sunteti, asa sclipiti. Fara sa va chinuiti! Si NU E VREME pentru prea egoistul "De ce?". Pentru ca, iata, tineti lumea in loc, mironositi, cand pentru voi chiar e mereu "bingo time"..

Nu e voe sa fiti altfel decat "INSPIRE ME!" kinda, adica VOI fara disectie, priceput?

Draga mea,

Cat mi-ar placea sa demonstrezi ca stii sa lupti si pentru armonia culorilor DIN TINE..

Potriveste cum poti mai bine galbenul cu rozul si da-i, stii tu cui, SAH MAT! Te provoc sa faci TU cel mai mare bine pentru cel mai mare numar de oameni! (apropou de cultura saraciei..)

Cu dorinta de minuni ce, pentru prima oara, nu stau DELOC in mainile mele,
Paula

varieteuri (I)

*fiecare oscior dintre cele 206 imi scartzaie, semn ca ma trezexc, pazea! :)

fuga de-a face

ne-as lua inimile in dinti, l-as lua neaparat pe marutza pe sus si-as invia gazeta.

as pleca doo luni in miercurea ciuc si-as consemna seductive, numai pentru atelierul epuizant al lui lupsa, cum isi duce viata baronul rozalb.

as sta vreo noo luni, dupa-amiezile, pe capul lui sylvie grumbach, sa ma-nvete fair&tru ce-i ala fashion PR, iar diminetile as vinde la un aprozar, sa-i simt parisului poftele.


(m)i-as intoarce fics acum universul pe dos, ce atata ardere "in etape"? as face toate greselile, sa ma lamuresc odat' DACA E sau NU E!


* in conditional-optativ, cu drag, de pe un maidan, departe

despre zane si despre cruzime

ralux e cea mai zmart&secsi reporterita "in slujba crucii". ralux e si cea mai zana! deloc razgaiata, deloc transanta, deloc "nu vreau si nu pot" si foarte luminoasa-n casa! ralux e-un lux.

il prea iubeste si a facut sute de drumuri bucuresti-iasi ca sa-i arate, dincolo de blah-blah. el n-a facut nici o zecime si i-a mai si trantit, de curand, un "eu la bucuresti nu ma mut!" egoist pana la sange, obligand-o parca sa-si asume, tot ea, o decizie.

"in ultimul timp ma curteaza un tip. mi-a zis ca sunt perfecta. i-am zis ca nu, clar, doar port 42 la picior :)))) nah, si-l simt fascinat. e tare ciudat! vrea sa lupte, sa-mi demonstreze ca merita, cica nu vede in el o amenintare, d-astea.. hai, te puup, ca tzipa asta miiiiic!" (frac'su, buricu' pamantului :))

ralux a indurat prea multa cruzime (comoditati, dezinterese) ca sa mai creada in straduinta. pentru ca eu cred numai si numai in lupta "disperanta" de cucerire, ete ca tz prevad surprize, zano! ce-o sa te mai bucuri, uaaai!

numai sa te uiti sub capac..

mai stii?

era azi, cand crees mi se mutase chiar peste drum, speriata de o lafaiala care, pentru prima data, nu se mai impartea la doi, trei, patru.. azi, la cateva ore dupa ce intelesesem ca apartamentul "la inaltime", din parc, chiar pe adix il asteapta. azi, imediat dupa ce madarr imi scrisese-n semeseu ca fericirea-i sicti-plicti. azi, cand lumea ma flituise si nu-mi luasem doza de faxcinatie.


citeam "panza de paianjen" pe o banca ce marginea terenul de pase al pustilor din Ioanid. domnul B isi facea plimbarea ce-l tinea in viata. "m-am stiut bine cu ea!" mi-a fo de ajuns sa-l poftesc langa mine. doo ore mi s-a daruit in doo felii: cella serghi, joaca si verile la balcic - corneliu coposu, aiudul si tara.

scuzandu-se ca m-a tinut din egoism ("mi-era prea drag ca sa nu povestesc.."), mi-a sarutat mana, s-a lipit scurt-nevoias cu obrazul de ea si apoi mi s-a inclinat: "matasea va vine tare mladios, domnisoara!".


si acum te-ntreb: mai stii cand ti-am tinut cu tineretea mea de urat in racoarea galagioasa a Ioanidului? tie, prea bland, cu opt tinereti in plus (tu erai, la 97 de ani, da.. ) si cu garsoniera, culmea, chiar in piata spaniei?

care gustatz?

BARCELONA, la inceputurile lui august - foolin' around for plejar
x
PARIS, la inceputurile lui septembrie - foolin' around for biznis

iou

ONE blu dude

de cand am iesit din Victoria 46 (cu gandul la Balmain si Givenchy "soon to be delivered", dupa cum mi-a pove Laszlo Forray), cat am numarat tot inainte pe bulevard magazinele in paragina sau viitor falimentare si cat am dat o raita prin cooperativa "mamei" Zina, un blond-pufulos mi-a tinut discret companie, iar la trecerea de pietoni de la Max Mara a hotarat sa-mi tina curajos calea.

"buna! stii? imi placi!"

l-am distrat povestindu-i ca ma "hranesc" cu vitrine. i-a sunat tare important "jurnalist de biznis", asa ca poate ma saruta data viitoare! :)))))))))))

ca ma citesti sau nu de acum, ca-mi trimitz sau nu flori la buro, ca ma scotz sau nu la un step, u made my yesterday, u blu dude!


P.S. alecs asta de strada, cu "AICI si ACUM"-ul lui, v-a salvat pentru inca o saptamana specia, boiz!

antreprenorii de azi..

.. sigur şi de mâine!

** E ff into "wearable fashion" şi deloc into "mondenitătz". E cel mai diafan&sharp biznis story teller evăr :)

Maria Lucia Hohan sfidează criza cu soluţiile ei glam&girlie la nevoile de petrecere ale divelor urbane. Designerul lucrează pe nişa vestimentaţiei pentru ocazii speciale, unde amendează kitsch-ul omniprezent şi propune moda, pe aceiaşi bani.

"Când vine vorba de un eveniment foarte special în viaţa unei femei, când pur şi simplu îşi face cadou rochia visată şi îşi doreşte să impresioneze, ea nu-şi mai pune problema banilor, ca atunci când caută o ţinută de zi sau de birou. Având în vedere că 80% dintre cliente vin la mine în aceste ocazii, criza nu influenţează prea mult decizia de cumpărare a rochiei dorite".

E conectată la 18 pieţe pe care le-a câştigat fie prin participarea la târgurile internaţionale, fie prin prezenţa online. Segmentul pe care îl exploateaza nu a cunoscut încetinirea consumului în 2009, ceea ce a ambiţionat-o să gândească o linie conexă de accesorii şi una mai accesibila ca preţ, dar şi să-şi întărească poziţia online printr-un luxury flag shop.

"Criza am resimţit-o la târguri: buyerii au fost mult mai reţinuţi, dar am avut comenzi de la peste zece magazine importante care s-au confirmat în totalitate şi pe care le livrez acum. Cât despre clientele directe, numărul lor s-a dublat faţă de 2008 şi caut deja să îmi extind atelierul".

ghixcitoarea. după cinci ani

ţigăncile erau adjudecate de mine în poveştile scrise sicti-plicti duminică dimineaţa pe canapeaua îmbâcsită a "profului". mereu pe fugă după clienţi, mereu luate în râs de un Ladima netot, înăcrit, mereu cu dreptatea lor. scriam fără să fi pătimit cu vreuna. scriu iar, după cinci ani şi o seară de pomină în Mendeleev colţ cu Amzei, unde i-am fo dată uneia, să-i ajungă! :))

mă lăfăiam pe betonul din faţă de la Angst într-o discuţie drăgălaşă despre cât s de risipitoare, cu maică-mea. înduioşată, probabil, de "te pup, mami, ai grijă!", o ţigancă-n gură numai aur s-a aşezat lângă mine, să-mi ghicească.

* nu vreau nimica, mi te-a scos Domnu' în cale cu un rost..
* păi ar trebui să ştiţi că io nu cred în d-astea. ce-mi dorexc, mi se-ntâmplă!

* ai mare noroc, dar nu te-ncrezi în el (mai că mi-a transmis şi-un "fă, ejti proastă!"). un blond te iubeşte de nu mai poate şi brunetul care te-a înlăcrimat te regretă.
* nimic nou sub soare, dar e bine de încrucişat sursele, s bune reconfirmările!

* o să iei la baani, dar cum îi ai, aşa îi dai. taie cărţile, aicea! (îmi iese una cu păsărele, floricele and stuff) o să fii ţinută ca-n puf, într-o slujbă la stat.
* ce s-ar mai supăra vreo trei drăguţi de potenţiali şefi corporatişti să afle asta, vaaai!

* hai să vedem ce dujmani ai, maică! pune aici cea mai mare hârtie din portofel!
* păi nu-mi ghiciţi de drag? n-am, ar trebui să ştiţi că nu mi-a intrat salariul de multicel. nah, io-l tot aştept..

* pune aici..
* n-am, n-am, n-am, chiar n-am! (şi mă uit cu plus de seriozitate în ochii ei şi mi se încrâncenează)

* păi ai multe farmece, mamă, tre' să te dezleg! (şi se apucă să mă descânte şi să zică frumos de "curată şi limpede") pune aici cea mai mare hârtie, că nu e bine să rămână aşa, e păcat! hai să-ţi dau şi ceva de inimă albastră..
* doamnă, io n-am toată răbdarea şi nici tot timpul din lume! ce-aş putea avea altceva în afar' de bucurii, de la cât s de fermecătoare, şi de trixteţi, de la câte farmece mi se fac? nu m-aţi surprins cu nimic! acu, că tot s fată bună, nah, să n-aveţi parte de ăjtia 7 lei de ţigări (chiar ultimii mei din portofel), dacă m-aţi deochiat! (a belit ochii la mine şi-a plecat. poate am fo copleşitor de fermecătoare?..) :))

sunt toate ploile obraznice care au ravasit camasile apretate ale unor baieti cuminti, prea cuminti. sunt?

sprint pe tocuri de doijpe

* courtesy ov za jak&jil gang

Nu e normal aşa?

Să te doară tot şi să te bucure tot?

Un prieten mă ruga să fiu un zmart comentator al reconfigurării pieţei de media, să nu-l plictisesc cu dulcegării. Numai că.. dincolo de rate-card sunt oamenii, helăău! Oameni cu scris "cârligos", oameni cu "cojones", oameni cu aspiraţii "quality", oameni care-şi iau viaţa din meserie şi care, potrivit ultimelor mişcări, vor ajunge să se vândă "la kilogram"..

Cum să nu tresar când îl citesc pe Mihnea Măruţă? Oamenii Cotidianului nu-şi mai găsesc rostul şi tot el, fostul şef şi cel mai fidel cititor "de după", îi alină cum ştie mai bine în vremea asta de plângere..

Cum să nu tresar când citesc că oamenii Clujeanului închis abrupt improvizează în condiţii romantice Viaţa Clujeanului, refuzând şă-şi stingă suflul de echipă?

Nu e normal aşa: să mă doară tot, să mă bucure tot şi să dulcegăresc? Chiar dacă nu e povestea mea de suflet, ci doar lumea mea profesională? Una care pare să se prăbuşească..

CUM E?

Azi, cineva mi-a răsfoit blogul după o căutare ce m-a emoţionat - "Cum e să fii şagunist?" Şi-am tresărit din prea mult dor de liceul meu cu ambiţ şi de iubirea noastră definită pe furiş, la colţul "de serviciu" sau în leagănele "cu grija amenzii"...

Pereţii-i foşnesc continuu de poveştile din "vremea noastră, vremea lor" şi nu ne putem rupe... Şaguna e alambicul din care ne vine mereu puterea!

Cum e să fii şagunist? Dezgropi obiceiuri vechi de 150 de ani, scoţi din pod chipie prăfuite şi le asortezi fensi la blugi, mergi la petreceri câmpeneşti şi discuţi despre ultima generaţie de gadgeturi cu profii, asculţi rock gotic, dar cânţi în fanfară... un deliciu aka un cec în alb branduit "Litteris et Virtuti", pe care îl primeşti cado când intri prima dată între zidurile Şagunei - unde viaţa e făcută, imaginaţi-vă, din glume, din iubiri şi neapărat din ştiinţa câştigului!

IAMIIIII

binele ce-mi trebuie

când daţi mail să-mi şeruiţi cum aţi ajuns pe lista de sezon a celor mai "fensi" la minte stilişti

când daţi buzna peste mine în bae, cu un buchet de flori albe, să-mi căutaţi mirarea

când plecaţi la buro ca la luptă, cu un zâmbet şi multe idei despre cum se înmulţesc zâmbetele celorlalţi ca arme

când vă juliţi ca să deschideţi neapărat o conservă, o bere, o uşă

când vă scuzaţi că nu vă pricepeţi la "doze" şi, de fapt, sunteţi "life" litterate

când vă daţi demisia ca să vă faceţi ONG-ul de suflet

când ploo şi vă spiriduşiţi şi-mi spuneţi că aş putea face orice-orice


atunci mi-e bine!

petrecem pe feisbuc şi facem revoluţii pe tuităr. "da' noi când plm mai trăim?", vorba lui Chirilă.

peceli AW 09-10

irina pentru irina a lucrat tare curat şi elegant. răzvan pentru irina a cam pecit-o.

ciobanu a ţinut să pună colecţiei AW 09 10 eticheta CURIOUS, prin rochiile de seară, şi i-a ieşit cam dubios.. eu am simţit că s-a avântat într-un registru prea “out of the crowd” pentru naturelul brandului primăresei wannabe, special, parcă, pentru ca moda experimentală să câştige meciul cu moda conservatoare.

s-o fi vrând brandul Irina Schrotter experimental, dar, oare, publicul (Margareta Pâslaru, Carmen Movileanu şi multe doamne asemenea) îl şi acceptă aşa?

Fără sfială, moartea trecea..

M-a plimbat, mereu de mână, mereu cu grijă la detalii şi la poveşti, prin tot Bucureştiul frumos. Ştia că el are să-mi fie refugiu când dilemele de suflet mă vor bântui.

M-a chinuit câteva luni, ca să pricep cum "Sunt lucruri. Şi sunt oameni!". El înţelesese după douăzeci de ani de muncă pe ambulanţă că nu e timp pentru ură. Nu e!

Şi-a dorit să fac carieră. Numai şi numai după ce îmi voi fi asumat cultura şi etica profesiei "de vis".

Mi-a spus că am darul femeilor isteţe: să magnetizez cu privirea, dar şi să înlătur orice suspiciune, tot din privire.


S-a încăpăţânat să moară un-doi, fără să mă pregătească..
Al tău să fie Seninul, unchiule Cocutz!

mirări, observaţii, dubioşenii..

* tot din discuţiile pentru paginile de vară



RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)

Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.

STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".

HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!

Bucureştiul, în viteza a şasea!

Conceptul „Made in Italy” pe care miza Adriano Mengotti în România la inaugurarea din 2008 s-a dovedit fertil: afacerile sale au atins 2,2 milioane de euro în primul an pe piaţa locală.

Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.

În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.

„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.




De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?

România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.

Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?

Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.

Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?

Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.



Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?

Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.

Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?

Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.

Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?

Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.

Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?

E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.



Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?

Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.

Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?

Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.

poziţionare, domnilor!

[po-zi-ţio-na-re!]

POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..

SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..

LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood

LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))

giugiuleală

*suntem ca o sectă - suntem şagunişti care sclipesc în mulţimi, ăfcors! şi mai facem şi pui.. :)

puii trag, pare-se, la chestii egzotico-iamii aka blonde cu bust trecut de noozeci. puiul de şagunist Negruţiu (cu tata redactor-şef adjunct la Gândul :)) a tras, şi el, la pieptul meu în trenul de sâmbătă spre BV.. şi ne-am giugiulit. mult. în timp ce mă argumentam despre ştiinţă şi pocăinţă cu un nene secsi-rotofei-mâncător de nervi.. culmea, duminică, tot ăla mic cu ochii sclipiii pusese stăpânire şi pe trenul spre BUC. şi iar ne-am giugiulit.

cred că mi-am recăpătat izul de bomboane.

nana la poponetz ZF-ului!

**ştirea n-a apărut încă nicăieri. semn ca revistele mele ruleazăăă, hehe




Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.

Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.

Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.

Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.

La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.

Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.

rateuri

un maiou lejer, două rânduri de centuri, şalvari, glezne ameţitoare la vedere, sandale cu toc gros şi lemnos, un sacou cu iz de bărbat şi mâneci răvăşite.

secsiii, aşa-i?
NUMAI ŞI NUMAI dacă părul e proaspăt, umerii s curaţi, iar postura, impecabilă!

pre-hai faiv, diud!

mi-a transmis dragul o dată şi abrupt: "o să vină ziua când, de nervi, o să te dau jos din tren! pe moment doar oftez.. şi aştept să fim iar pe fugă luna viitoare"(mesajul ăsta se agaţă de trei ani de inbocsul telefonului meu, mai vechi şi mai frumu de atât nu egzistă)

i-l transmit şi eu, tot o dată, şi mai abrupt, să bage la cap: "o să vină ziua când, fără deadline, o să alergăm pe o linie dublă continuă" (rezista-ţi-ar şurubul din genunchi!)

pre-HAI FAIV, DIUD!
pre-hepi bîzdei, Ovidiu!


P.S. fiecare dintre băieţii mei are câte un trademark. radoo îl are pe "BAU", dragoşi îl are pe "ESTE", flou o are pe "VALERIA" (sic!) etc etc

OVIDIULETZ îl are pe "HAI FAIV" :)

DND

simţeam că AM AMORŢIT..

şi m-am prins într-un EXERCIŢIU DE VOINŢĂ: de o săptămână citesc şi scriu încontinuu; refuz să pierd vremea! până la epuizare!

odat' cu exerciţiul mă înţeapă inima cam des şi îmi cade mai mult păr, e drept, dar TREBUIE să-mi recapăt condiţia entelectuală cu care mă mândream în facultate.

GHIDUŞIND pe Arthur Verona

Vom juca „Lapte gros”, "Maţele încurcate", „Raţele şi vânătorii”. Ne vom bate cu apă. Vom desena graffiti pe maidan. Vom vizita case vechi şi vom asculta muzici noi. Vom şi trocui ad hoc, schimbând între noi haine de prisos. Vom marca locurile bucureştene în care am strălucit din fapte bune pe Harta cu Bunătătz. Vom gusta delicioasele supe şi limonade de vară preaplină. Vom mesăjui eco şi anti-discriminare.

Azi, mâine şi poimâine, la cea mai mare petrecere care şi-a permis să închidă strada pentru maşini şi să o deschidă pentru oameni!

P.S. Vom şi trage, din nou, de urechi autorităţile pentru că, deşi au aprobat din 2006 proiectul traseului pietonal-cultural Arthur Verona-Cişmigiu, nici în 2009 nu l-au amenajat..

cum mi-am servit singură cireaşa

după ce (cu toţii :)) am încheiat cu cifre corect rotunjite ză media planning exam, după ce mi s-au promis mici şi bere pentru toată vara, mi-am servit singură cireaşa, preocupându-mă subteran cu doi veri (ei între ei).

s-au luat de pantalonii mei "a la Broscăţean". nu le ajungea peronul ori smthng.. motiv să-mi fac timp de niţică educare stilistică. să-mi respire şi mie porii pe caniculă, păi, nu?

i-am luat cu "set a trend, don't follow!", am vorbit despre protecţia consumatorului, despre roz cu portocaliu şi cu auriu, despre gucci la mengotti.. nici nu vă imaginaţi ce delicios a fo!

unul dintre ei a verificat dacă pliul adânc al pantalonilor e "for real", dacă nu s rupţi de atârnă aşa. m-a şi ciupit de obrăjori.. şi-am continuat să fiu politicoasă.

am exersat bunul-simţ şi înţelegerea. sau inconştienţa?

ei au promis că-mi amenajează grădina. po să-i sun oricând, au firmă la un parter. şi s-au scuzat că-s aşa, "ţărani". ce am uitat să le spun e că am o grădină de 6.000 de metri pătraţi. am uitat! :)))))

[fara mila]

o sa treaca! toate trec.

chiar in incapatanarea de a te agata de el vei simti ca-ti mai apartine doar chinuit..

and u=ll let him just be.

criză e când..

mananci la pranz de la "holera", pentru ca nu ti-i mai permiti pe "americani"..

rascolesti prin tonele de reviste dupa mostre de crema anticelulitica, nevoita sa mai intarzii cumparaturile "la bax"..

nu te mai opresti la capsa, ci in cofetaria din rondul protopopescu, unde la trei prajituri "achizitionate" primesti una gratis!

folosesti si a doua oara superglue la balerinii "de firma" care se incapataneaza sa se dezlipeasca..

simti ca ti-ar fi mai "comod" arabul patron de restaurante decat francezul pianist..


ZAMBITZ, VA ROG!

INVENTAR (ii)

Laura Popoviciu a avut cea mai experimentală şi curată colecţie. A ştiut cum să se ferească de "podoabe" şi a câştigat! Gazela Pasarela (pentru că are graţieee) nu e deloc stingheră, dimpotrivă, e un foarte bun comunicator, ceea ce, la Paris, în 2010, o va ajuta să-şi lărgească rapid aria de networking. Oricum, prestaţia şi prestanţa ei vor fi în grija demoizelei Sylvie Grumbach, PR.istă pentru Galliano, Dior, Westwood, Viktor&Rolf.. aşa că avem mari aşteptări!

P.S. Ar cam fi timpul unei reinvenţii pentru Oianu, care ne plictiseşteee. Şi al unui filtru pe lista obişnuită de invitaţi, pentru că la show-urile lui e cam plin de mârlani şi de pisiuri..

INVENTAR (i)

În lipsa unei săptămâni româneşti a modei la Iaşi, ambiţia de a transmite lumii CINE SUNTEM i-a revenit în 2009 Festivalului Pasarela Bucureşti-Paris.

Didier Grumbach, preşedinte al Camerei Sindicale Franceze de Haute Couture şi decan al Institutului Francez de Modă (IFM), a ţinut să puncteze în contextul Pasarela că de acum nu se vor mai cumpăra haine pentru un sezon, ci lucruri bine făcute, atemporale. De aici şi dorinţa organizatorilor festivalului de modă de a întări legătura dintre atelierele de croitorie şi designerii români, dar şi de a scoate fiecare segment de breaslă “în lume”.

Lor, croitorilor, cei ce zi de zi încă reinventează alături de clienţi moda străzii, Pasarela 2009 le-a dedicat un concurs de măiestrie la care fiecare dintre cele 25 de ateliere a prezentat câteva ţinute în stil propriu. Carmen Secăreanu, Olah Gyarfas, Lena Criveanu şi Maria Lucia Hohan, finaliştii Pasarela 2008, au jurizat apreciind execuţia, finisările impecabile şi migala, amendând kitschul.

Lor, designerilor, cei ce zi de zi se luptă să impună creativ România în “lumea bună”, Pasarela 2009 le-a dedicat un târg cu vânzare, la care s-a conturat parcă, dincolo de orgolii şi variabile, o breaslă de modă, un curent al “unicatelor” româneşti.

La târg i-am remarcat, la un loc, pe “grei” - Silvia Şerban, Ana Maria Lungu, Kinga Varga, Alina Botea, Adelina Ivan, Ludmila Corlăteanu, Carla Szabo şi pe “experimentali” – Ana Alexe, Andreea Bădală, Ligia Carabet, Jennifer Delplangue, Coca Zaboloteanu, Dinu Bodiciu.

Participanţii au avut parte de “cel mai sănătos lucru”: contactul cu piaţa, chiar cu acei consumatori educaţi stilistic, majoritatea din zona culturală, diplomatică. Expozanţii s-au confruntat şi cu evaluările reprezentanţilor IFM care au intrat primii la târg, special pentru a studia de foarte aproape şi fără grabă piese lucrate de designeri români.

p.s. încet-încet, designerii înţeleg cât de păguboase s orgoliile şi chiar pun de-o breaslă, ieei!

jooooooos pălăria!

pentru Andra Cliţan şi truda întregii sale echipe!

n.am mai văzut exces de aplicaţii "croşetice" de data asta, ieie!

moroşanca noastră a reuşit să se mai tempereze şi să potenţeze perfect futurist motivele bucovinene şi broderia manuală în cateva structuri f simple, finisate exemplar.

în colecţia ei chiar am avut ocazia să admir de f aproape efortul artizanilor modei..

later edit - me, feelin' like very trustfull, chiar dacă Laura Popoviciu e gazela Pasarela :)

accesorii-ambasador pentru ză România

Zebra Society a fo o iniţiativă entuziasto-inconştientă, după cum mărturiseşte; lipsa de experienţă în gestionarea acelui tip de business a dus rapid la blocaj.

Astfel că, de doi ani, Carla Szabo se dedică în întregime designului de obiect, o afacere care se autosusţine; un drum riscant în 2005 şi un lux pe care puţini îşi permit să-l mai experimenteze în 2009.

Pentru accesorii, viitorul e online şi în pieţele externe, potrivit creatoarei de bijuterii-manifest care a tradus în limbaj vizual contemporan chiar iconuri din tradiţia noastră populară; cu ambiţia ca obiectele-suvenir să devină un alt fel de ambasadori pentru România!

ROMANŢAT,aici!

pfff

Recunosc Zasha dintr-o sută în peisajul autohton. Piesele s hip şi superpurtabile! Ideea unei linii premium afiliate, cu ţinute-concept, made-to-measure, mi-a sunat fab. Însă ce-am văzut aseară n-a fo culmea exerciţiului pe ambiţia asta. Deloc.

Marcajele au existat, la fel şi tăieturile abrupte şi extra-volumele. Tipic Zasha, right? Dar am simţit o neglijenţă pe materiale, o hoo! Şi chiar mă aşteptam la multă grijă, mai ales pe linia asta. Şi la acel "out of the crowd" mood promis. Imprimeuri pe batist am tot văzut, nah.. Nu pentru AW, ce-i drept.. pfff

Îmi doresc, ăfcors, să fiu recucerită! :)
(ce-mi place colecţia trecută AW, uaai! dovadă - fotografia de la RFW 2008)

PASARELII

statusul lor e IDLE mai mereu.. de două luni, toţi patru visează să doarmă! le admir ambiţia de a ieşi ACUM din anonimat. dar mi.e ff ciudă pentru că, după valul PASARELA, nu vor avea puterea financiară să-şi susţină sezonier ideile cool.. iar de mecenate pe asemenea vremuri nu cred că vor avea noroc..

ce.am putut eu să fac pentru ei, am făcut! :) iată-i (click.uiţi!):


E vremea experimentelor de traducere vestimentară a dorinţelor ascunse ale bărbaţilor. E vremea noilor siluete masculine, după cum demonstrează, atotputernic, Istvan Cîmpan, în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela.


De la o paradigmă la alta, hainele seduc tot mai “altfel”. Sub imperiul industrializării, Anca Petrea propune în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela mijloace de seducţie (şi de apărare) supertehnicizate.


Fiecare dintre noi are câte o definiţie pentru “normalitate”. Tocmai limita greu de distins dintre normalitate şi deviaţie a fost pretextul colecţiei pregătite de Laura Popoviciu pentru Festivalul Pasarela. O colectie în care prelucrarea ingenioasă a cămăşii de forţă joacă pe degete graniţa.


Sunt multe variabile în moda românescă… Andra Cliţan rămâne însă constantă în alegerile ei, corecte şi pentru Festivalul Pasarela: tricotaje manuale şi broderie tradiţională.

zi bună de împărtăşit

*din discuţiile recente cu oameni faini din industria şi retailul modei, din materialele de business muncite pentru mai-iunie


** relaţia cu Germania în 2009 - lohniştii români nu sunt foarte expuşi

Nemţii au dat multă vreme „de mâncare” românilor din confecţii. Şi în „tocătorul” crizei ei continuă să plaseze comenzi producători locali, dar cu 15-20% mai puţine, potrivit sinusoidei consumului.

Companiile româneşti din T&C cu care am discutat au recunoscut că relaţia cu Germania le ţine de mult timp în viaţă, peste 50% din producţia lor onorând comenzile retailerilor nemţi, majoritatea pe confecţii clasice pentru bărbaţi.

Chiar dacă în 2009 valurile crizei înspăimântă, chiar dacă alţi clienţi se retrag, românii nu se îndoiesc că germanii vor rămâne. Ei recunosc totuşi şi că, în contextul scăderii consumului de îmbrăcăminte, e vremea PR-ului agresiv şi a explorării nişelor (confecţii înnobilate cu broderii, uniforme, confecţii pentru atipici dimensional)

Vestea închiderii fabricii din Cleveland unde în ultimii 20 de ani Hugo Boss şi-a produs costumele bărbăteşti a îngrijorat piaţa... Însă vestea comenzilor de probă plasate de retailerul neamţ la mai mulţi producători români nu poate decât să bucure piaţa locală!


** atacul Esotiq - un nou brand de lenjerie intră în 2009 pe piaţa autohtonă (atuurile sale: preţul şi cele mai hip trenduri)

A trecut din hi tech în fashion retail, a avut bugetul şi s-a descurcat: a deschis opt magazine într-un an, concretizând cea mai accelerată dezvoltare în Europa pentru grupul LPP. Ambiţia lui Alexander Zeciu în viitorul apropiat este să transforme România în al doilea centru de profit pentru retailerul polonez de al cărui business se îngrijeşte „inginereste” pe piaţa locală.

LPP operează brandurile Reserved şi Cropp Town în România. Pentru că Esotiq şi House au fost de la început promise pieţei locale, ele îşi vor face intrarea la finalul lui 2009, cu toate riscurile asumate, după cum a mărturisit Zeciu. El a explicat că retailerul polonez nu mizează pe publicitatea „subliminală” sau pe marketingul „de gherilă”, ci că îşi doreşte ca brandurile sale să fie „descoperite” de consumatori şi recomandate de la om la om.


** Triumph - cu spatele la criză

Când un retailer cu 125 de ani de vechime pe piaţă mărturiseşte prin mai marii săi că în 2009 folosirea inteligentă a bugetului de marketing va face diferenţa, te întrebi cât de înţeleaptă a fost repezeala multor retaileri locali de a reduce până la a elimina cheltuielile de promovare, cutremuraţi de vestea „crizei”..

Criză, criză, dar Triumph e sănătos şi îşi construieşte viitorul: studiază şi mai atent relaţia femei-lenjerie, deschide noi magazine prin parteneriate-cheie, îi provoacă pe creativii din toată lumea într-o competiţie de design şi lansează noi produse. Nemţii urmăresc aşadar să răspundă şi mai corect nevoilor consumatoarelor şi să-şi atragă cei mai talentaţi tineri pentru a-şi extinde „stăpânirea” în piaţă.


** Next Home - în întâmpinarea fenomenului de cocooning

“Cred că românii sunt pregătiţi să dea banii pe o viziune de design interior. Vânzările din aprilie chiar mi-au demonstrat asta. Accesoriile Next Home le dau consumatorilor ocazia să înnoiască mereu look-ul casei fără să cheltuiască o grămadă de bani. Situaţia economică actuală va genera fenomenul de cocooning - tot mai mulţi români se vor retrage, vor ieşi mai puţin pentru a cheltui mai puţin şi vor munci de acasă - de aici nevoia de şi mai multă comoditate în întâmpinarea căreia vine brandul” (Victoria Houghton, administrator al francizelor Next în România)

doi de doi

cineva mi.a spus azi ca blogul asta e "ca un cantec arabesc la care nu stii versurile; da' te prinde linia melodica". si.a decis sa ma viziteze mai des de.acum!

altcineva mi.a transmis zilele trecute ca am obiceiul sa creditez "gunoaie". si.a decis sa vegheze mai atent asupra alegerilor mele..

mi.au facut doua mari bucurii baietii ajtia doi cu enteresul si grija lor! mai ales ca azi mi.am luat.o iar de la o lady.. (un comunicator impecabil, credeam eu, care intr-un mail de 140 de cuvinte a facut cinci greseli de scriere de neiertat si de nejustificat prin grabaa). azi, cand am facut 22 (DOI DE DOI)..