..pe punga de paine?
n-ar fi cel mai simplu-carligos asa?
ca stai in bran, ca stai in chitila, dimineata 'nainte de opt fugi sigur, pe jos, dupa paine calda; ti-e-n obicei. asa ca ce-ar fi daca pe punga de hartie in care-ti cari baghetele ai citi si ziarul local, cinci minute pan-acas?
Se afișează postările cu eticheta faine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta faine. Afișați toate postările
PONT pentru designeri
Alexander Zeciu, managerul LPP Fashion în România, intenţionează să strângă o gaşcă de designeri români pentru creaţia colecţiilor Reserved distribuite în piaţa locală. Fiţi pe fază!
CEI care nu, nu-l aşteaptă pe Godot!
După reacţiile răzgâiate şi autosuficiente (ale proaspeţilor absolvenţi) la îndemnul (meu) de a nu-l mai aştepta pe Godot, după râsul cu lacrimi alături de OB care, în stilu-i secsi, mă îndemna să dau şi mai tare cu ei de pământ (poate-poate), eu, paşnică dintotdeauna, mi-am zis să-ncep să listez TINERI MODIŞTI CU AMBITZ şi să-i laud pentru că, iată, ei merită jos pălăriile noastre!
AZ:
Diana Bobar e pe culmile muncii, alături de prima ei ucenică, într-un nou spaţiu de croit, cusut, probat (dincolo de garsoniera şi balconul personal în care s-a chinuit un an..), bine meritat după atââââtea nopţi nedormite. Dincolo de onorarea comenzilor online, timişoreanca lucrează cuminte, cu deadline foarte-foarte strâns, la fiecare colecţie de sezon. Ca purtător de mesaj pentru generaţia PEPSI, Dy ne transmite clar şi răspicat: EU POT! Citiţi-o, e soopă inspiring!
Mila Corlăteanu migăleşte, în noul ei adăpost couzi, la colecţiunea "Amelie de Bucarest", cu care ne va mândri curând la Paris. Aici, în atelierul de brand, le cunoaşte în sfârşit în carne şi în oase pe toate acele supergirls pentru care creează fără tăgadă, în lupta cu timpul. Vizitaţi-o, e soopă inspiring!
AZ:
Diana Bobar e pe culmile muncii, alături de prima ei ucenică, într-un nou spaţiu de croit, cusut, probat (dincolo de garsoniera şi balconul personal în care s-a chinuit un an..), bine meritat după atââââtea nopţi nedormite. Dincolo de onorarea comenzilor online, timişoreanca lucrează cuminte, cu deadline foarte-foarte strâns, la fiecare colecţie de sezon. Ca purtător de mesaj pentru generaţia PEPSI, Dy ne transmite clar şi răspicat: EU POT! Citiţi-o, e soopă inspiring!
Mila Corlăteanu migăleşte, în noul ei adăpost couzi, la colecţiunea "Amelie de Bucarest", cu care ne va mândri curând la Paris. Aici, în atelierul de brand, le cunoaşte în sfârşit în carne şi în oase pe toate acele supergirls pentru care creează fără tăgadă, în lupta cu timpul. Vizitaţi-o, e soopă inspiring!
apropou de prăvălie..
Mădă-animată de poll: plină blogosfera asta de impresii; cu moda, faci bine ce faci şi s mai puţine de felul tău.
Paula-flatant de flatată: adică, mai cum? nevoe de argument!
Mădă-pfff: bun postul ăla vechi în care cineva-ţi zicea că aşa ai să faci şi dragoste.. dur, pragmatic, cu argumente!
Paula-fleşbecuită: trebue doar să-mi spui CUM şi te las, nu te mai chinui. dacă vrei să te cred! :))
Mădă-poetesă: ai curaj să spui când ceva nu e şi nu scrii poveşti romanţioase cu moda asta, cum se cam scriu..
Paula-plixtix: atât? dar tz face plăcere să citeşti, te mai luminează or smthn?
Mădă-ageră: blogu-mi hrăneşte pasiunile, nah.. te simţi utilă? deci nu-nchizi nimic, da?
Paula-ioi: deci nu ştiu încă. argumente, argumente, argumente.
Mădă, sfârşită: fiţa e să-nfloreşti pe timp de criză. cum să-nchizi? prăpădiţii închid. ia de-aici lecţii, din Dorobanţi! :))))
Paula-flatant de flatată: adică, mai cum? nevoe de argument!
Mădă-pfff: bun postul ăla vechi în care cineva-ţi zicea că aşa ai să faci şi dragoste.. dur, pragmatic, cu argumente!
Paula-fleşbecuită: trebue doar să-mi spui CUM şi te las, nu te mai chinui. dacă vrei să te cred! :))
Mădă-poetesă: ai curaj să spui când ceva nu e şi nu scrii poveşti romanţioase cu moda asta, cum se cam scriu..
Paula-plixtix: atât? dar tz face plăcere să citeşti, te mai luminează or smthn?
Mădă-ageră: blogu-mi hrăneşte pasiunile, nah.. te simţi utilă? deci nu-nchizi nimic, da?
Paula-ioi: deci nu ştiu încă. argumente, argumente, argumente.
Mădă, sfârşită: fiţa e să-nfloreşti pe timp de criză. cum să-nchizi? prăpădiţii închid. ia de-aici lecţii, din Dorobanţi! :))))
bife-bife
văzut-am o hârtie despre nişte negocieri, văzut-am şi nişte bife..
so: Burberry, Fendi, Gerard Darel - in COCOR Luxury Store to be!?
cea mai mare bucurie nu e că apar brandurile astea-n peisajul local, ci că e tare posibil să văd, în sfârşit, chiar la mine-acas, eticheta "made in RO" pe nişte piese UAU! (avem nişte lohnişti tare descurcăreţi, dap, cu soopă clienţi)
so: Burberry, Fendi, Gerard Darel - in COCOR Luxury Store to be!?
cea mai mare bucurie nu e că apar brandurile astea-n peisajul local, ci că e tare posibil să văd, în sfârşit, chiar la mine-acas, eticheta "made in RO" pe nişte piese UAU! (avem nişte lohnişti tare descurcăreţi, dap, cu soopă clienţi)
LECŢIA DADA
Atelierele DADA au fost teritoriul uceniciei pentru majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, iar magazinele DADA au fost şansa multor designeri foarte tineri de a ieşi în lume. Pentru Oana Păunescu, “arhitectul” DADA, 15 ani de ambiţii, de alergătură, de experimente pare să fie de ajuns.
Creaţia de costume pentru superproducţii cinematografice e o afacere care merge de la sine, iar creaţia de modă va miza de acum pe vânzări de serii foarte mici, “in house”, lăsând în urmă tevatura gestionării de magazine şi de participări la târguri internaţionale.
Merită să faci modă în România şi nu lohn? Care a fost cel mai bun an pentru DADA până acum?
DADA nu a făcut niciodată lohn, dar a creat modele unicat pe care uneori le-a produs, în lohn, în alte ateliere; cred că acestea au avut un câştig cel puţin egal cu noi...
Cel mai bun an pentru confecţii a fost 2005, când ni s-au comandat mii de produse ca urmare a participării la Pret a Porter Paris. Vorbesc de colecţiile Editei Lupea şi Ioanei Covalcic, de imprimeurile şi colajele Dianei Sibianu.
Din păcate, produsele noastre au avut un design complex, cu imprimeuri manuale dificil de multiplicat în serii mari, şi, nefiind pregătite cu o infrastructură solidă pentru coordonarea lucrului în lohn la aceste produse, multe au avut greşeli de execuţie; de aici, pierderea unor pieţe de desfacere.
De 15 ani, de când sunteţi în piaţă, cum a evoluat consumatorul român de modă ca aşteptări, gusturi, statut, buget alocat hainelor şi accesoriilor?
A evoluat mult: e mai receptiv la modele îndrăzneţe, cunoaşte tendinţele din zecile de reviste care îşi fac bine treaba, alocă un buget tot mai mare modei. Sunt însă prea puţini cei care şi-au creat un stil propriu, sunt încă prea mulţi cei ce se lasă prea mult influenţaţi de rubricile de modă…Tot aştept ca, după ce consumatorul nostru a învăţat lecţia de stil, să continue prin a o interpreta.
Cum se împarte acum afacerea DADA între costume, marochinărie şi haine?
Eu sunt scenograf de formaţie, de meserie. Am pornit atelierul DADA pentru a-mi vedea costumele nu doar create de mine, ci şi executate după dorinţele mele. Mai târziu au fost filmele "Cold Mountain" sau "Le Parfum", unde am colaborat cu Ann Roth sau Pierre Yves Gayraud, doi artişti scenografi nominalizaţi la premiul Oscar pentru costume, astfel că în ateliere a fost coordonată execuţia a sute de costume de epocă.
Pe scurt, designul şi execuţia de costume de film au constituit şi constituie segmentul cel mai profitabil al companiei. În acest moment suntem cel mai cunoscut atelier de manufactură pentru costume şi accesorii de film din România, 90% din producţia noastră fiind destinată filmelor turnate în Germania, Franţa, Spania, Maroc sau Italia.
Genţile şi accesoriile Dada au fost şi sunt cel mai aproape de sufletul meu. În anii ’80 lucram acasă genţi, curele, cercei şi le vindeam în atelierele Fondului Plastic. Şi ce vânzări aveam! Cât despre colecţiile vestimentare, prin intermediul a doi designeri talentaţi, Edita Lupea şi Ioana Covalcic, am ales să îmi exprim un punct de vedere şi în moda locală.
Alege românul altfel sau altceva în 2009? Să fie criza raiul accesoriilor?
2009 e un an dificil: cumpărătorul a devenit mai pretenţios, iar piaţa e sufocată de francize şi de showroom-uri de autor. Multe dintre francize sunt mărci de valoare, iar atelierele de creaţie au devenit mai atrăgătoare ca niciodată. Nu cred că vânzările au scăzut per total, ci că s-a produs doar o fluctuaţie spre brandurile nou aparute. Exclud aici piaţa de lux, care mi se pare că resimte considerabil încetinirea consumului.
Criza, raiul accesoriilor? Cred că şi în acest segment cumpărătorul va deveni mai selectiv şi va acorda mai multa atenţie calităţii. Dacă da, atunci noi, DADA, vom fi avantajaţi.
Mai lucrati cu ucenici, mai faceti mentorat?
La capitolul ucenici, mentorat, cred, fără modestie, că DADA ar trebui să se califice pentru primul loc. Am gândit primul magazin care a promovat tineri designeri români, chiar înainte ca aceştia să se afirme naţional sau internaţional - Venera Arapu, Stephan Pelger, Silvia Şerban, Mihai Albu, Zasha; lista ar putea cuprinde 90% dintre designeri. DADA a fost în primul rând un multibrand, câteodată în dezavantajul brandului propriu, "nationalite DADA".
Studenţi la scenografie, modă, pictură, textile şi-au facut ucenicia la noi. În atelierele noastre s-au format şi majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, care la un moment dat şi-au urmat propriul drum.
Magazin stradal sau magazin în mall, care e cea mai buna soluţie pentru DADA? Rentează o expansiune în piaţa locala de retail?
Pentru noi, locaţia perfectă ar trebui să fie stradală, deşi magazinele din mall au vânzări mai mari. În magazinele stradale regăsesc cumpărătorul fidel DADA, în malluri sunt foarte mulţi cumpărători care nu cumpără neapărat o marcă, ci ceea ce le place prin comparaţie.
Pentru mine, expansiunea locală nu mai este o prioritate, eu sunt o persoană cu un profil mai degrabă de artist, decât de business. M-am plictisit de comerţ şi de tot stresul pe care îl implică - vânzători, rentabilitate, contabili. Consider că am experimentat şi a venit timpul să merg mai departe: intenţia mea e să dezvolt conceptul Fabrika DADA, vânzări in house şi un "restaurant des artistes", unde poţi testa un vin special ales, un alt fel de mâncare, asculta muzica bună, socializa şi descoperi "la cald" noile noastre creaţii, executate în serii foarte mici de data aceasta.
La ce târguri internaţionale mai participaţi şi ce semnale primiţi aici din pieţele de modă?
Pentru mine, experimentul târguri s-a încheiat. Dacă ai capacitatea de a onora comenzile şi le tratezi profesionist, atunci lucrurile pot fi pozitive. Edita Lupea, unul dintre cei doi designeri DADA, participă la târgul de la Paris cu brandul propriu, Editha Studio. E încercarea ei de a continua pe plan internaţional!
Creaţia de costume pentru superproducţii cinematografice e o afacere care merge de la sine, iar creaţia de modă va miza de acum pe vânzări de serii foarte mici, “in house”, lăsând în urmă tevatura gestionării de magazine şi de participări la târguri internaţionale.
Merită să faci modă în România şi nu lohn? Care a fost cel mai bun an pentru DADA până acum?
DADA nu a făcut niciodată lohn, dar a creat modele unicat pe care uneori le-a produs, în lohn, în alte ateliere; cred că acestea au avut un câştig cel puţin egal cu noi...
Cel mai bun an pentru confecţii a fost 2005, când ni s-au comandat mii de produse ca urmare a participării la Pret a Porter Paris. Vorbesc de colecţiile Editei Lupea şi Ioanei Covalcic, de imprimeurile şi colajele Dianei Sibianu.
Din păcate, produsele noastre au avut un design complex, cu imprimeuri manuale dificil de multiplicat în serii mari, şi, nefiind pregătite cu o infrastructură solidă pentru coordonarea lucrului în lohn la aceste produse, multe au avut greşeli de execuţie; de aici, pierderea unor pieţe de desfacere.
De 15 ani, de când sunteţi în piaţă, cum a evoluat consumatorul român de modă ca aşteptări, gusturi, statut, buget alocat hainelor şi accesoriilor?
A evoluat mult: e mai receptiv la modele îndrăzneţe, cunoaşte tendinţele din zecile de reviste care îşi fac bine treaba, alocă un buget tot mai mare modei. Sunt însă prea puţini cei care şi-au creat un stil propriu, sunt încă prea mulţi cei ce se lasă prea mult influenţaţi de rubricile de modă…Tot aştept ca, după ce consumatorul nostru a învăţat lecţia de stil, să continue prin a o interpreta.
Cum se împarte acum afacerea DADA între costume, marochinărie şi haine?
Eu sunt scenograf de formaţie, de meserie. Am pornit atelierul DADA pentru a-mi vedea costumele nu doar create de mine, ci şi executate după dorinţele mele. Mai târziu au fost filmele "Cold Mountain" sau "Le Parfum", unde am colaborat cu Ann Roth sau Pierre Yves Gayraud, doi artişti scenografi nominalizaţi la premiul Oscar pentru costume, astfel că în ateliere a fost coordonată execuţia a sute de costume de epocă.
Pe scurt, designul şi execuţia de costume de film au constituit şi constituie segmentul cel mai profitabil al companiei. În acest moment suntem cel mai cunoscut atelier de manufactură pentru costume şi accesorii de film din România, 90% din producţia noastră fiind destinată filmelor turnate în Germania, Franţa, Spania, Maroc sau Italia.
Genţile şi accesoriile Dada au fost şi sunt cel mai aproape de sufletul meu. În anii ’80 lucram acasă genţi, curele, cercei şi le vindeam în atelierele Fondului Plastic. Şi ce vânzări aveam! Cât despre colecţiile vestimentare, prin intermediul a doi designeri talentaţi, Edita Lupea şi Ioana Covalcic, am ales să îmi exprim un punct de vedere şi în moda locală.
Alege românul altfel sau altceva în 2009? Să fie criza raiul accesoriilor?
2009 e un an dificil: cumpărătorul a devenit mai pretenţios, iar piaţa e sufocată de francize şi de showroom-uri de autor. Multe dintre francize sunt mărci de valoare, iar atelierele de creaţie au devenit mai atrăgătoare ca niciodată. Nu cred că vânzările au scăzut per total, ci că s-a produs doar o fluctuaţie spre brandurile nou aparute. Exclud aici piaţa de lux, care mi se pare că resimte considerabil încetinirea consumului.
Criza, raiul accesoriilor? Cred că şi în acest segment cumpărătorul va deveni mai selectiv şi va acorda mai multa atenţie calităţii. Dacă da, atunci noi, DADA, vom fi avantajaţi.
Mai lucrati cu ucenici, mai faceti mentorat?
La capitolul ucenici, mentorat, cred, fără modestie, că DADA ar trebui să se califice pentru primul loc. Am gândit primul magazin care a promovat tineri designeri români, chiar înainte ca aceştia să se afirme naţional sau internaţional - Venera Arapu, Stephan Pelger, Silvia Şerban, Mihai Albu, Zasha; lista ar putea cuprinde 90% dintre designeri. DADA a fost în primul rând un multibrand, câteodată în dezavantajul brandului propriu, "nationalite DADA".
Studenţi la scenografie, modă, pictură, textile şi-au facut ucenicia la noi. În atelierele noastre s-au format şi majoritatea constructorilor de tipare şi croitorilor valoroşi din Bucureşti, care la un moment dat şi-au urmat propriul drum.
Magazin stradal sau magazin în mall, care e cea mai buna soluţie pentru DADA? Rentează o expansiune în piaţa locala de retail?
Pentru noi, locaţia perfectă ar trebui să fie stradală, deşi magazinele din mall au vânzări mai mari. În magazinele stradale regăsesc cumpărătorul fidel DADA, în malluri sunt foarte mulţi cumpărători care nu cumpără neapărat o marcă, ci ceea ce le place prin comparaţie.
Pentru mine, expansiunea locală nu mai este o prioritate, eu sunt o persoană cu un profil mai degrabă de artist, decât de business. M-am plictisit de comerţ şi de tot stresul pe care îl implică - vânzători, rentabilitate, contabili. Consider că am experimentat şi a venit timpul să merg mai departe: intenţia mea e să dezvolt conceptul Fabrika DADA, vânzări in house şi un "restaurant des artistes", unde poţi testa un vin special ales, un alt fel de mâncare, asculta muzica bună, socializa şi descoperi "la cald" noile noastre creaţii, executate în serii foarte mici de data aceasta.
La ce târguri internaţionale mai participaţi şi ce semnale primiţi aici din pieţele de modă?
Pentru mine, experimentul târguri s-a încheiat. Dacă ai capacitatea de a onora comenzile şi le tratezi profesionist, atunci lucrurile pot fi pozitive. Edita Lupea, unul dintre cei doi designeri DADA, participă la târgul de la Paris cu brandul propriu, Editha Studio. E încercarea ei de a continua pe plan internaţional!
ză SEPTEMBĂR işiu
Vestea falimentului ESCADA vine la puţin timp după vestea falimentului Lacroix şi cea a plasării sub administrarea creditorilor a holdingului IT, proprietarul brandului milanez Gianfranco Ferre. Escada vindea 90% în afara Germaniei (!?), aşa că i-a fost de ajuns să-şi piardă cele două pieţe-cheie, SUA şi Rusia..
Că ejti prin sat sau prin oraş, pe stradă, la muncă sau în discotecă, vezi Nike (original ori fake), brandul “dă suflet” al românilor.. Pare-se că, pentru ELMEC România, brandul sportswear e ancora ce face jumătate din afaceri, după cum mi-a mărturisit Mălina Soare, directorul de marketing. Pare-se şi că stabilitatea dintr-o jumătate de business îi permite retailerului să facă în ciudă crizei, investind în împrospătarea şi creşterea celeilalte jumătăţi de business, divizia de branduri fashion.
Elmec tocmai a deschis trei noi magazine la mare, îşi negociază spaţiile în toate marile centre comerciale în dezvoltare, pregăteşte lansarea a trei mărci americane (Kitson LA, Joy Rich, Traffic People) în galeriile Famous Brands şi “coace” un proiect de 12.000 mp chiar în centrul Capitalei. Bravos, stimabililor!
Ramona Stănciulescu, CEO RAFAR, anticipează o scădere de 30-40% a pieţei în anul de criză, ceea ce nu o împiedică să investească, mai ales acum, în vremea în care mulţi actori cuminţi din retailul de modă cedează trecerea.
Pentru divizia de modă a RTC, marea provocare a lui 2009 pare a fi anticiparea produselor şi brandurilor pe care consumatorii români mai sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii. O consolidarea corectă în 2008-2009-2010 nu poate decât creşte valoarea diviziei la eventuala ei înstrăinare din 2011-2012, anunţată de Octavian Radu, proprietarul RTC, care îşi pregăteşte încet-încet ieşirea din grup…
2009 e, pentru unii lohnişti, din comoditate, anul adâncirii în anonimat.. Pentru unii producători români cu brand propriu, prin propunerile corecte de design şi prin plasarea corectă în piaţa de retail, 2009 e o foarte bună şansă de a ieşi în faţă!
Cristina Nichita a făcut analize „la sânge” pentru a înţelege „corectul” în recesiune. Mi-a pove următoarele pe brandul NICHI: româncele caută în 2009, mai mult ca oricând, piese asortabile la cât mai multe ţinute; cum spaţiile rentabile sunt acum cel mai uşor de găsit, relocările sunt cele mai oportune.
Că ejti prin sat sau prin oraş, pe stradă, la muncă sau în discotecă, vezi Nike (original ori fake), brandul “dă suflet” al românilor.. Pare-se că, pentru ELMEC România, brandul sportswear e ancora ce face jumătate din afaceri, după cum mi-a mărturisit Mălina Soare, directorul de marketing. Pare-se şi că stabilitatea dintr-o jumătate de business îi permite retailerului să facă în ciudă crizei, investind în împrospătarea şi creşterea celeilalte jumătăţi de business, divizia de branduri fashion.
Elmec tocmai a deschis trei noi magazine la mare, îşi negociază spaţiile în toate marile centre comerciale în dezvoltare, pregăteşte lansarea a trei mărci americane (Kitson LA, Joy Rich, Traffic People) în galeriile Famous Brands şi “coace” un proiect de 12.000 mp chiar în centrul Capitalei. Bravos, stimabililor!
Ramona Stănciulescu, CEO RAFAR, anticipează o scădere de 30-40% a pieţei în anul de criză, ceea ce nu o împiedică să investească, mai ales acum, în vremea în care mulţi actori cuminţi din retailul de modă cedează trecerea.
Pentru divizia de modă a RTC, marea provocare a lui 2009 pare a fi anticiparea produselor şi brandurilor pe care consumatorii români mai sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii. O consolidarea corectă în 2008-2009-2010 nu poate decât creşte valoarea diviziei la eventuala ei înstrăinare din 2011-2012, anunţată de Octavian Radu, proprietarul RTC, care îşi pregăteşte încet-încet ieşirea din grup…
2009 e, pentru unii lohnişti, din comoditate, anul adâncirii în anonimat.. Pentru unii producători români cu brand propriu, prin propunerile corecte de design şi prin plasarea corectă în piaţa de retail, 2009 e o foarte bună şansă de a ieşi în faţă!
Cristina Nichita a făcut analize „la sânge” pentru a înţelege „corectul” în recesiune. Mi-a pove următoarele pe brandul NICHI: româncele caută în 2009, mai mult ca oricând, piese asortabile la cât mai multe ţinute; cum spaţiile rentabile sunt acum cel mai uşor de găsit, relocările sunt cele mai oportune.
varieteuri (IV)
* eu, la mine acas, po fi chiar si facatoare de ciorbe - stiu, stiu, OMG for evriuan!
antreprenorii de azi..
.. sigur şi de mâine!** E ff into "wearable fashion" şi deloc into "mondenitătz". E cel mai diafan&sharp biznis story teller evăr :)
Maria Lucia Hohan sfidează criza cu soluţiile ei glam&girlie la nevoile de petrecere ale divelor urbane. Designerul lucrează pe nişa vestimentaţiei pentru ocazii speciale, unde amendează kitsch-ul omniprezent şi propune moda, pe aceiaşi bani.
"Când vine vorba de un eveniment foarte special în viaţa unei femei, când pur şi simplu îşi face cadou rochia visată şi îşi doreşte să impresioneze, ea nu-şi mai pune problema banilor, ca atunci când caută o ţinută de zi sau de birou. Având în vedere că 80% dintre cliente vin la mine în aceste ocazii, criza nu influenţează prea mult decizia de cumpărare a rochiei dorite".
E conectată la 18 pieţe pe care le-a câştigat fie prin participarea la târgurile internaţionale, fie prin prezenţa online. Segmentul pe care îl exploateaza nu a cunoscut încetinirea consumului în 2009, ceea ce a ambiţionat-o să gândească o linie conexă de accesorii şi una mai accesibila ca preţ, dar şi să-şi întărească poziţia online printr-un luxury flag shop.
"Criza am resimţit-o la târguri: buyerii au fost mult mai reţinuţi, dar am avut comenzi de la peste zece magazine importante care s-au confirmat în totalitate şi pe care le livrez acum. Cât despre clientele directe, numărul lor s-a dublat faţă de 2008 şi caut deja să îmi extind atelierul".
Nu e normal aşa?
Să te doară tot şi să te bucure tot?
Un prieten mă ruga să fiu un zmart comentator al reconfigurării pieţei de media, să nu-l plictisesc cu dulcegării. Numai că.. dincolo de rate-card sunt oamenii, helăău! Oameni cu scris "cârligos", oameni cu "cojones", oameni cu aspiraţii "quality", oameni care-şi iau viaţa din meserie şi care, potrivit ultimelor mişcări, vor ajunge să se vândă "la kilogram"..
Cum să nu tresar când îl citesc pe Mihnea Măruţă? Oamenii Cotidianului nu-şi mai găsesc rostul şi tot el, fostul şef şi cel mai fidel cititor "de după", îi alină cum ştie mai bine în vremea asta de plângere..
Cum să nu tresar când citesc că oamenii Clujeanului închis abrupt improvizează în condiţii romantice Viaţa Clujeanului, refuzând şă-şi stingă suflul de echipă?
Nu e normal aşa: să mă doară tot, să mă bucure tot şi să dulcegăresc? Chiar dacă nu e povestea mea de suflet, ci doar lumea mea profesională? Una care pare să se prăbuşească..
Un prieten mă ruga să fiu un zmart comentator al reconfigurării pieţei de media, să nu-l plictisesc cu dulcegării. Numai că.. dincolo de rate-card sunt oamenii, helăău! Oameni cu scris "cârligos", oameni cu "cojones", oameni cu aspiraţii "quality", oameni care-şi iau viaţa din meserie şi care, potrivit ultimelor mişcări, vor ajunge să se vândă "la kilogram"..
Cum să nu tresar când îl citesc pe Mihnea Măruţă? Oamenii Cotidianului nu-şi mai găsesc rostul şi tot el, fostul şef şi cel mai fidel cititor "de după", îi alină cum ştie mai bine în vremea asta de plângere..
Cum să nu tresar când citesc că oamenii Clujeanului închis abrupt improvizează în condiţii romantice Viaţa Clujeanului, refuzând şă-şi stingă suflul de echipă?
Nu e normal aşa: să mă doară tot, să mă bucure tot şi să dulcegăresc? Chiar dacă nu e povestea mea de suflet, ci doar lumea mea profesională? Una care pare să se prăbuşească..
Bucureştiul, în viteza a şasea!
Conceptul „Made in Italy” pe care miza Adriano Mengotti în România la inaugurarea din 2008 s-a dovedit fertil: afacerile sale au atins 2,2 milioane de euro în primul an pe piaţa locală.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
poziţionare, domnilor!
[po-zi-ţio-na-re!]
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
giugiuleală
*suntem ca o sectă - suntem şagunişti care sclipesc în mulţimi, ăfcors! şi mai facem şi pui.. :)
puii trag, pare-se, la chestii egzotico-iamii aka blonde cu bust trecut de noozeci. puiul de şagunist Negruţiu (cu tata redactor-şef adjunct la Gândul :)) a tras, şi el, la pieptul meu în trenul de sâmbătă spre BV.. şi ne-am giugiulit. mult. în timp ce mă argumentam despre ştiinţă şi pocăinţă cu un nene secsi-rotofei-mâncător de nervi.. culmea, duminică, tot ăla mic cu ochii sclipiii pusese stăpânire şi pe trenul spre BUC. şi iar ne-am giugiulit.
cred că mi-am recăpătat izul de bomboane.
nana la poponetz ZF-ului!
**ştirea n-a apărut încă nicăieri. semn ca revistele mele ruleazăăă, hehe
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
GHIDUŞIND pe Arthur Verona
Vom juca „Lapte gros”, "Maţele încurcate", „Raţele şi vânătorii”. Ne vom bate cu apă. Vom desena graffiti pe maidan. Vom vizita case vechi şi vom asculta muzici noi. Vom şi trocui ad hoc, schimbând între noi haine de prisos. Vom marca locurile bucureştene în care am strălucit din fapte bune pe Harta cu Bunătătz. Vom gusta delicioasele supe şi limonade de vară preaplină. Vom mesăjui eco şi anti-discriminare.
Azi, mâine şi poimâine, la cea mai mare petrecere care şi-a permis să închidă strada pentru maşini şi să o deschidă pentru oameni!
P.S. Vom şi trage, din nou, de urechi autorităţile pentru că, deşi au aprobat din 2006 proiectul traseului pietonal-cultural Arthur Verona-Cişmigiu, nici în 2009 nu l-au amenajat..
INVENTAR (ii)
Laura Popoviciu a avut cea mai experimentală şi curată colecţie. A ştiut cum să se ferească de "podoabe" şi a câştigat! Gazela Pasarela (pentru că are graţieee) nu e deloc stingheră, dimpotrivă, e un foarte bun comunicator, ceea ce, la Paris, în 2010, o va ajuta să-şi lărgească rapid aria de networking. Oricum, prestaţia şi prestanţa ei vor fi în grija demoizelei Sylvie Grumbach, PR.istă pentru Galliano, Dior, Westwood, Viktor&Rolf.. aşa că avem mari aşteptări!
P.S. Ar cam fi timpul unei reinvenţii pentru Oianu, care ne plictiseşteee. Şi al unui filtru pe lista obişnuită de invitaţi, pentru că la show-urile lui e cam plin de mârlani şi de pisiuri..
jooooooos pălăria!
pentru Andra Cliţan şi truda întregii sale echipe!
n.am mai văzut exces de aplicaţii "croşetice" de data asta, ieie!
moroşanca noastră a reuşit să se mai tempereze şi să potenţeze perfect futurist motivele bucovinene şi broderia manuală în cateva structuri f simple, finisate exemplar.
în colecţia ei chiar am avut ocazia să admir de f aproape efortul artizanilor modei..
later edit - me, feelin' like very trustfull, chiar dacă Laura Popoviciu e gazela Pasarela :)
accesorii-ambasador pentru ză România
Zebra Society a fo o iniţiativă entuziasto-inconştientă, după cum mărturiseşte; lipsa de experienţă în gestionarea acelui tip de business a dus rapid la blocaj.
Astfel că, de doi ani, Carla Szabo se dedică în întregime designului de obiect, o afacere care se autosusţine; un drum riscant în 2005 şi un lux pe care puţini îşi permit să-l mai experimenteze în 2009.
Pentru accesorii, viitorul e online şi în pieţele externe, potrivit creatoarei de bijuterii-manifest care a tradus în limbaj vizual contemporan chiar iconuri din tradiţia noastră populară; cu ambiţia ca obiectele-suvenir să devină un alt fel de ambasadori pentru România!
ROMANŢAT,aici!
o Craiovă ca un Oxford
Doo oraşe pestriţe, fără ză feşăn tradition, şi-au pus ambitzul unor zile ale modei, când toţi mai marii se sfiesc să se mai implice chiar şi în FW din capitale..
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
