de
Sorin Tranca*Ce vise avusese Doamna Dica de la 2 in acea noapte
n-o sa stim niciodata. Un ochi atent ar fi putut spune, totusi, cateva lucruri despre noaptea abia sfarsita, numai privindu-i tremurul fin al gatului aplecat peste storcatorul de fructe.
Doamna Dica isi repezi degetele inca umede spre butonul radioului, eliberand in incapere niste sunete dulci, acompaniate de o mandolina. Umplu generos cele doua pahare albastre,
asa cum facuse de nenumarate ori in ultimii 20 de ani si scoase din cuptorul cu microunde croissantele cu migdale, asezandu-le in mijlocul mesei, intre canile de cafea si tacamuri.
Se intoarse in dormitor si facu patul, adaugand intre perne ursuletul, exact in clipa in care din bucatarie crainicul anunta, solemn, ora 7 - “Iar acum, stirile”.
Era ora la care el iesea din baie. Se intoarse si se aseza in fata ferestrei, sorbind din paharul albastru morcovi si mere. Nu-i placuse niciodata combinatia asta, era prea dulce si prea groasa pentru gustul ei, insa cu timpul se obisnuise. Dupa un timp, adaugand, odata cu merele, cateva frunze de patrunjel si un varf de cutit de sare, reusise sa dea bauturii lui preferate o nota personala, la pachet cu un sentiment placut de proprietate.
Termina cu inghitituri prelungi bautura si, intre doua guri de cafea, isi rontai si croissantul. Ploaia spala sarguincioasa teiul din fata ferestrei, aruncand in aerul dintre crengi, cu fiecare valatuc de apa, noi si noi nuante de verde.
Dincolo de gradinita, preluand ca un aspirator masinile din parcari, mica alee pornise sa alinieze, cu cochetarie, cele cateva bijuterii ale familiilor vecine, in drum catre birouri, gradinite, scoli.
Privi indelung cumintenia sirului de masini, observand ca scurgerea lor are ceva din rutina toaletei lui zilnice: intai curatenia corpului, apoi frecatul cu prosopul, apoi barbieritul, apoi crema dupa ras, maioul, camasa, nodul de la cravata, cureaua, sacoul, pantofii, iar intr-o zi ca asta, umbrela si palaria.
Zambi tandra si atinse cealalta cana de cafea. Se cam racise. In baie, zgomotele se intetisera, apa curgea cu intreruperi, cand mai tare, cand mai incet, iar ea isi aduse aminte cum, tineri fiind, obisnuiau sa faca baie impreuna.
Isi povesteau atunci, in liniste, cat de mult se iubeau, cat de greu i-ar fi fost unuia fara celalalt, cum vor ramane pe veci impreuna, cum isi vor ramane credinciosi, iar
pielea lor ajungea bun comun, fiindca fara distante, nu mai exista indivizi, iar fara indivizi, nu mai exista orgolii. Iar fara orgolii, dragostea e ferita de nevroze si totul e bine, tot timpul.
“Iar acum, stirile”, spuse din nou crainicul, repetandu-se asa cum se repeta si el, aducand-o adesea la disperare cu seriozitatea, cu rigoarea lui excesiva, pe care ajunsese brusc, intr-o toamna,
s-o considere de netrecut, desi initial ii placuse foarte mult.
“Guvernul a aprobat ieri o serie de masuri-cadru in ceea ce priveste cresterea natalitatii si combaterea fenomenului crescand al divortului in cadrul cuplurilor tinere. Primul ministru anunta subsidii importante pentru cabinetele de consiliere matrimoniala si o prima de 10.000 RON la aniversarea a fiecare 10 de ani de casatorie.”
Zambi apos si curata masa, varsand in chiuveta bautura de fructe. Din baie, instalatorul o ruga sa-i aduca o carpa. Isi terminase treaba.
Nu, nu voia cafea, era foarte grabit.
*Tranca si
agentia lui minune m-au magnetizat. Un DE CE, scurt si la obiect: "DO. Because unless you do, nothing is. And if nothing is, that means we are not. And if we are not, there is no tomorrow. But tomorrow is the 27th, someone's birthday, so it must be. Therefore we need to, before anything else, do. Thank you".
